Sunt sute de doljeni care aşteaptă un telefon salvator. Ei îşi duc viaţa depinzând de aparate şi de trei ori pe săptămână merg la dializă. E singura care îi ţine în viaţă. Aparatul le ţine loc de rinichi şi, practic, elimină toxinele şi excesul de apă şi de substanţe chimice din sânge. Persoanele diagnosticate cu insuficienţă renală terminală au ca opţiuni de tratament dializa şi transplantul renal. Specialiştii recomandă efectuarea transplantului înaintea începerii dializei, deci înainte ca organismul să se deterioreze, însă cum listele de aşteptare la nivel naţional sunt interminabile, sunt tineri în Craiova care aşteaptă de aproximativ zece ani.
Avea 17 ani. Cu o săptămână înainte de Paşte, în 2004, a început să se simtă rău. Era ameţită şi extrem de obosită, o oboseală inexplicabilă. O stare anormală pentru o adolescentă de vârsta ei. „Am mers la medic, iar după primele investigaţii ne-au spus că rinichii Mariei nu mai funcţionează. Vestea a căzut ca un trăsnet asupra noastră. Ne-au trimis de urgenţă la Nefrologie, unde am aflat că singura şansă să o salvăm este transplantul renal. Nu am stat pe gânduri nici o clipă, am decis că unul din membrii familiei trebuie să o salveze. Am avut norocul să fiu compatibilă cu copilul meu. Am plecat la Spitalul Fundeni, din Bucureşti, unde i-am donat fetiţei mele un rinichi. Din nefericire însă, după numai doi ani au reapărut problemele grave. Rinichiul donat de mine a cedat, organismul l-a respins şi Maria a început dializa. Are acum 26 de ani. Suntem în baza de date de la Spitalul din Fundeni în aşteptarea unui rinichi de aproximativ şapte ani şi speranţe prea mari nu avem. Aş face orice. Am ajuns să caut singură donatori. Am aflat cât se cere pe piaţă pentru un rinichi, preţul începând de la 7.000 de euro şi depăşind 10.000 de euro. Am găsit de-a lungul anilor 20 de persoane dispuse să ne ajute, dar, din nefericire, aceşti oameni nu au fost compatibili. Este inuman pentru un tânăr care a urmat un liceu, apoi o postliceală în domeniul sanitar, să nu poată duce o viaţă normală din cauză că trei zile pe săptămână trebuie să meargă la dializă. Am vorbit de-a lungul anilor cu foarte mulţi specialişti, am citit despre orice inovaţie din acest domeniu. Ştiu că mai mulţi medici de la Spitalul «Sf. Ioan», din Bucureşti, au descoperit o modalitate extraordinară prin care la pacienţii cu insuficienţă renală să implanteze două dispozitive, unul pe vena portă şi unul, ca o valvă, pe vezica urinară. Astfel, bolnavul nu ar mai sta conectat la aparatul de dializă, adică la rinichiul artificial care asigură eliminarea toxinelor din sânge, însă această practică stă pe loc. Nu au primit încă finanţare de la Ministerul Sănătăţii. Atât ştiu… Încerc să fiu optimistă pentru că atunci când mă uit la Maria mi se umple sufletul de speranţă. Cine nu ştie de problema ei, poate jura că este o tânără sănătoasă, fără nici o problemă medicală“, a povestit Ileana N., mama unei tinere care aşteaptă de peste şapte ani un rinichi.
În loc de cursuri, de trei ori pe săptămână Anca merge la dializă
Aceeaşi problemă, aceeaşi dramă, doar personajele diferă. Corina Ştiulică este mama unei adolescente din Craiova care are nevoie de transplant renal pentru a duce o viaţă normală. Anca Ştiulică este în clasa a IX-a la Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu“ din Craiova. De trei ori pe săptămână – lunea, miercurea şi vinerea – adolescenta nu merge la şcoală, aşa cum ar fi firesc, ci face „naveta“ cu o ambulanţă la Spitalul Fundeni, pentru a face dializă. „Coşmarul a început în 2011, când Anca a fost diagnosticată cu sindrom hemolitic uremic. În urmă cu doi ani, a făcut primul transplant renal, donator fiind eu. Din păcate însă, organismul a respins acest rinichi şi copilul meu a început dializa. Mergem la Bucureşti pentru că sunt doar cinci centre de dializă pentru copii în toată ţara. Ne-au spus de la spitalul din Capitală că tot ce putem face este să aşteptăm, poate se ivesc donatori… Este cumplit coşmarul prin care trecem de doi ani şi tresărim la fiecare apel telefonic că poate, poate, s-a ivit o şansă pentru copilul nostru“, a povestit Corina Ştiulică.
În prezent, 482 de doljeni fac dializă în Craiova, dintre care 43 dializă peritoneală.
Bani mai puţini pentru transplanturi
Cele mai multe transplanturi s-au realizat la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj şi la Institutul Clinic Fundeni. Pe listele de aşteptare sunt mii de români care speră să primească dreptul la o nouă viaţă. Peste 3.000 de persoane au nevoie de transplant renal, 400 – de transplant hepatic, iar 60 – de o nouă inimă.
Potrivit Agenţiei Naţionale de Transplant, ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a alocat anul acesta mai puţini bani decât anul trecut pentru realizarea transplanturilor.
