O inimă mare

Toate afecţiunile cardiace, fie că este vorba de boli ale valvelor, ale miocardului, afecţiuni congenitale sau de banala hipertensiune arterială, pot conduce cu timpul la mărirea progresivă a uneia sau mai multor cavităţi ale inimii; situaţia cea mai de temut este, desigur, mărirea celei mai importante cavităţi cardiace – ventriculul stâng.
În general, răspunsul cordului la suprasolicitarea patologică este prin creşterea contractilităţii şi a frecvenţei (tahicardie). Atunci când cauza suprasolicitării persistă o perioadă îndelungată şi mecanismele compensatorii sunt învinse, pereţii inimii au tendinţa să se îngroaşe, iar cavităţile să-şi mărească progresiv dimensiunea.
Întrucât creşterea diametrelor cavităţilor inimii apare în fazele avansate ale bolilor cardiace, acest fenomen semnalizează că imensa capacitate de adaptare a cordului a fost depăşită, iar apariţia simptomelor de insuficienţă cardiacă (lipsă de aer, oboseală, umflarea picioarelor) este iminentă. De aceea, printre parametrii cei mai importanţi în urmărirea evoluţiei unei afecţiuni cardiace sunt diametrele celor patru cavităţi ale inimii. În timp ce examenul clinic, electrocardiograma şi radiografia oferă doar date indirecte despre dimensiunile cavităţilor cordului, măsurarea precisă a acestora a devenit accesibilă odată cu dezvoltarea spectaculoasă a ecocardiografiei.
Tratamentul corect al afecţiunilor cardiace e principala metodă de prevenire a creşterii cavităţilor inimii. Odată acest fenomen declanşat, există o serie de măsuri prin care putem încetini sau opri agravarea bolii, iar acestea sunt în primul rând nemedicamentoase, bazate pe reguli stricte de regim şi pe modificarea stilului de viaţă. Dieta fără sare e cea mai importantă componentă a tratamentului nefarmacologic şi presupune nu doar să nu fie adăugată sare în mâncare, ci şi să fie evitate alimentele sărate prin natura lor: mezelurile, brânzeturile, conservele, murăturile, produsele fast-food etc.
Consumul de alcool trebuie limitat la unu-două pahare zilnic, iar atunci când alcoolul este suspectat că a declanşat boala este indicată abstinenţa totală. Fumatul trebuie, de asemenea, combătut, iar activitatea fizică zilnică de intensitate moderată trebuie încurajată la toţi bolnavii cardiaci, întrucât exerciţiile fizice regulate s-au dovedit benefice asupra evoluţiei bolii.
Tratamentul farmacologic al afecţiunilor cardiace a cunoscut îmbunătăţiri substanţiale în ultimii ani, iar cercetările recente au impus clase noi de medicamente care pot îmbunătăţi prognosticul pacienţilor: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie, spironolactonă etc. În unele cazuri, mortalitatea poate fi, de asemenea, scăzută prin implantarea subcutanată a unor aparate de resincronizare cardiacă sau defibrilatoare miniaturizate, dar costul acestora este, din păcate, prohibitiv.
Pacienţii trebuie, de asemenea, sfătuiţi să evite acele medicamente care pot agrava evoluţia bolii; cele mai nocive medicamente în acest sens sunt antiinflamatoarele, a căror utilizare duce frecvent la agravarea simptomelor şi prognosticului acestor bolnavi.
În concluzie, a avea inima mare în sens propriu reprezintă o problemă cardiacă gravă, îngrijorătoare. Mărirea inimii este de multe ori ireversibilă, iar tendinţa spre declin progresiv poate fi încetinită doar prin adoptarea de măsuri terapeutice energice şi susţinute. Abandonarea, chiar şi temporară, a măsurilor dietetice, a stilului de viaţă sanogen sau a tratamentului medicamentos va conduce invariabil la agravarea stării pacientului şi a prognosticului bolii.