Tehnica măsurării tensiunii arteriale

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În precedentul articol al rubricii permanente dedicate bolilor cardiovasculare am arătat că pacienÅ£ii hipertensivi pot fi instruiÅ£i să-ÅŸi autodetermine tensiunea arterială acasă. Pentru aceasta, sunt disponibile două tipuri de tensiometre: electronice sau analogice. Tensiometrele electronice, deÅŸi mai comode ÅŸi din ce în ce mai performante, pot avea erori mai mari – mai ales pentru tensiunea diastolică. De aceea, persoanele mai tinere sau cu un nivel mai ridicat de educaÅ£ie e preferabil să înveÅ£e să-ÅŸi măsoare tensiunea folosind tensiometrele analogice. Tensiometrele analogice pot fi cu mercur, mai voluminoase, dar mai precise, sau cu manometru, mai comode ÅŸi mult mai frecvent utilizate – acestea din urmă trebuie însă verificate periodic.
Tensiunea nu se măsoară în picioare, ci doar în poziÅ£ie culcată sau în ÅŸezut. Reamintim că pentru a reduce riscul găsirii unor valori eronat crescute ale tensiunii, e bine ca întotdeauna să treacă un interval de minimum 10-15 minute de când vă aÅŸezaÅ£i (pe scaun sau culcat) până când determinaÅ£i efectiv tensiunea arterială, ÅŸi niciodată nu trebuie să vă măsuraÅ£i tensiunea atunci când sunteÅ£i obosiÅ£i, emoÅ£ionaÅ£i, îngrijoraÅ£i, supăraÅ£i, speriaÅ£i, aÅ£i luat medicamente care cresc tensiunea arterială (cum sunt, de exemplu, antiinflamatoarele), aÅ£i băut cafea, alcool sau aveÅ£i dureri puternice.
Tensiunea arterială, adică presiunea sângelui din artere, este mai mare în timpul unei bătăi a inimii decât între două bătăi consecutive. Atunci când „luaÅ£i tensiunea“, măsuraÅ£i de fapt aceste două valori ale presiunii sângelui din artere: tensiunea arterială sistolică (sau maximă) ÅŸi tensiunea arterială diastolică (sau minimă).
Cum realizăm practic măsurarea tensiunii? ManÅŸeta tensiometrului se înfăşoară ferm în jurul braÅ£ului, direct pe piele, iar braÅ£ul se Å£ine relaxat, preferabil sprijinit, cu palma îndreptată în sus ÅŸi cotul întins, într-o astfel de poziÅ£ie încât manÅŸeta să fie la acelaÅŸi nivel cu inima pacientului; nu contează nivelul, nici poziÅ£ia în care aÅŸezăm manometrul (ceasul) tensiometrului. Tensiunea arterială este la marea majoritate a pacienÅ£ilor egală la ambele braÅ£e; în rarele cazuri când o persoană are tensiunea semnificativ diferită între cele două braÅ£e, vom alege braÅ£ul cu tensiunea mai mare.
Pâlnia stetoscopului se aÅŸază pe plica cotului – se poate lua ca reper o linie imaginară care merge de la baza degetului inelar de-a lungul antebraÅ£ului până întâlneÅŸte plica cotului; în locul indicat se pot simÅ£i pulsaÅ£iile arterei radiale. ManÅŸeta tensiometrului trebuie umflată până când acul manometrului (respectiv nivelul coloanei de mercur) ajunge în jurul valorii de 200 de milimetri de mercur (mmHg) – mai mult sau mai puÅ£in în funcÅ£ie, bineînÅ£eles, ÅŸi de valoarea aÅŸteptată a tensiunii arteriale.
Dezumflând uÅŸor manÅŸeta, aproximativ cu trei-patru gradaÅ£ii (mmHg) pe secundă, la un moment dat acul manometrului va începe să pulseze slab cu fiecare bătaie a inimii, iar în stetoscop se vor auzi niÅŸte bătăi slabe. PoziÅ£ia acului manometrului în momentul auzirii primei bătăi indică valoarea tensiunii arteriale sistolice (numită ÅŸi tensiune arterială maximă) – este, de fapt, momentul în care presiunea sângelui din artere în timpul bătăilor inimii este egalizată de presiunea aerului din manÅŸeta tensiometrului. Tensiunea sistolică normală este sub 130 mmHg – „treisprezece“ în limbaj uzual.
Dezumflând în continuare manÅŸeta, vom urmări dispariÅ£ia bătăilor auzite cu stetoscopul. PoziÅ£ia acului manometrului în momentul auzirii ultimei bătăi marchează valoarea tensiunii arteriale diastolice (numită ÅŸi tensiune arterială minimă) – este momentul când presiunea aerului din manÅŸeta tensiometrului egalizează presiunea sângelui din artere între două bătăi cardiace succesive. Tensiunea arterială diastolică normală este mai mică decât 85 mmHg – „opt ÅŸi jumătate“ în limbaj neacademic.