(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4735. Vineri, 05 Martie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Sanatate
Medicamentele antiinflamatoare - agresorii inimii
Sanatate
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Aproape că nu există persoană care să nu fi apelat măcar o dată în viaţă la un medicament antiinflamator pentru combaterea unei stări febrile, cefaleei sau durerii reumatismale - chiar dacă a fost vorba doar de aparent inofensivele Aspirină sau Paracetamol. Antiinflamatoarele sunt un grup eterogen de medicamente cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse asemănătoare. Toate substanţele din acest grup posedă, în proporţie variată, proprietăţi analgezice (ameliorarea durerii), antipiretice (scăderea febrei) şi antiinflamatoare, fiind folosite în acest sens cu real succes în practica medicală. Medicamentele antiinflamatoare rivalizează însă cu multe boli grave în privinţa numărului de decese sau complicaţii serioase pe care le produc. Fără a le contesta efectul benefic pe care îl exercită atunci când sunt administrate justificat şi cu precauţie, voi încerca să subliniez riscurile la care se expun pacienţii care folosesc, dar mai ales aceia (nu puţini!) care abuzează de această categorie medicamentoasă.
Cele mai frecvente reacţii adverse ale substanţelor antiinflamatoare sunt cele digestive, mergând de la greaţă, vomă, arsuri epigastrice (în capul pieptului), diaree, anorexie (absenţa poftei de mâncare), până la gastrită, esofagită, ulcer gastric sau duodenal şi chiar la hemoragie digestivă ameninţătoare de viaţă.
Mai puţin cunoscute, dar cel puţin la fel de periculoase sunt însă reacţiile adverse asupra aparatului cardiovascular. Deoarece reţin în organism sarea şi apa, medicamentele antiinflamatoare pot conduce la creşterea semnificativă a tensiunii arteriale, atât la persoanele normotensive, dar mai ales la hipertensivi, cărora le pot dezechilibra marcat valorile tensionale.
Reţinerea sării şi a apei în organism duce la creşterea volumului sanguin circulant şi, prin urmare, la suprasolicitarea cordului. Aceasta poate avea efecte neaşteptat de grave la pacienţii care suferă de sau sunt predispuşi la insuficienţă cardiacă - boală pe care frecvent o agravează sau o precipită. Este motivul pentru care pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau cu boli care pot evolua spre aceasta le este interzisă cu stricteţe administrarea antiinflamatoarelor.
Alt efect advers nefast al medicamentelor antiinflamatoare este cel proagregant (protrombotic): ele favorizează formarea unor mici cheaguri de sânge (trombi) la nivelul pereţilor arteriali cuprinşi de ateroscleroză. Formarea trombilor e un proces care durează doar câteva minute sau ore, ducând rapid la îngustarea semnificativă sau chiar la ocluzia totală a unei artere. Consecinţele trombozelor arteriale sunt uneori dramatice, în funcţie de localizarea lor: infarct miocardic sau preinfarct (angină instabilă), accident vascular cerebral ischemic, ischemie periferică acută, infarct renal, mezenteric, retinian etc. De aceea, pacienţilor cu angină pectorală (cardiopatie ischemică), celor care au suferit un infarct miocardic, preinfarct sau accident vascular cerebral ischemic, purtătorilor unor stenturi intraarteriale, bolnavilor afectaţi de arteriopatie aterosclerotică periferică şi chiar şi celor cu ateroscleroză arterială asimptomatică le este recomandată evitarea folosirii medicamentelor antiinflamatoare.
Spre deosebire de antiinflamatoarele administrate pe cale generală (oral, injectabil sau ca supozitoare), unguentele antiinflamatoare nu ajung în cantitate semnificativă în sânge şi deci nu au reacţiile adverse descrise. De asemenea, există medicamente (antialgicele, decontracturantele musculare) care pot înlocui cu succes administrarea antiinflamatoarelor. Fiindcă, dacă de reumatism nu moare nimeni, medicamentele antiinflamatoare produc, din păcate, încă prea multe decese evitabile.
Cele mai frecvente reacţii adverse ale substanţelor antiinflamatoare sunt cele digestive, mergând de la greaţă, vomă, arsuri epigastrice (în capul pieptului), diaree, anorexie (absenţa poftei de mâncare), până la gastrită, esofagită, ulcer gastric sau duodenal şi chiar la hemoragie digestivă ameninţătoare de viaţă.
Mai puţin cunoscute, dar cel puţin la fel de periculoase sunt însă reacţiile adverse asupra aparatului cardiovascular. Deoarece reţin în organism sarea şi apa, medicamentele antiinflamatoare pot conduce la creşterea semnificativă a tensiunii arteriale, atât la persoanele normotensive, dar mai ales la hipertensivi, cărora le pot dezechilibra marcat valorile tensionale.
Reţinerea sării şi a apei în organism duce la creşterea volumului sanguin circulant şi, prin urmare, la suprasolicitarea cordului. Aceasta poate avea efecte neaşteptat de grave la pacienţii care suferă de sau sunt predispuşi la insuficienţă cardiacă - boală pe care frecvent o agravează sau o precipită. Este motivul pentru care pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau cu boli care pot evolua spre aceasta le este interzisă cu stricteţe administrarea antiinflamatoarelor.
Alt efect advers nefast al medicamentelor antiinflamatoare este cel proagregant (protrombotic): ele favorizează formarea unor mici cheaguri de sânge (trombi) la nivelul pereţilor arteriali cuprinşi de ateroscleroză. Formarea trombilor e un proces care durează doar câteva minute sau ore, ducând rapid la îngustarea semnificativă sau chiar la ocluzia totală a unei artere. Consecinţele trombozelor arteriale sunt uneori dramatice, în funcţie de localizarea lor: infarct miocardic sau preinfarct (angină instabilă), accident vascular cerebral ischemic, ischemie periferică acută, infarct renal, mezenteric, retinian etc. De aceea, pacienţilor cu angină pectorală (cardiopatie ischemică), celor care au suferit un infarct miocardic, preinfarct sau accident vascular cerebral ischemic, purtătorilor unor stenturi intraarteriale, bolnavilor afectaţi de arteriopatie aterosclerotică periferică şi chiar şi celor cu ateroscleroză arterială asimptomatică le este recomandată evitarea folosirii medicamentelor antiinflamatoare.
Spre deosebire de antiinflamatoarele administrate pe cale generală (oral, injectabil sau ca supozitoare), unguentele antiinflamatoare nu ajung în cantitate semnificativă în sânge şi deci nu au reacţiile adverse descrise. De asemenea, există medicamente (antialgicele, decontracturantele musculare) care pot înlocui cu succes administrarea antiinflamatoarelor. Fiindcă, dacă de reumatism nu moare nimeni, medicamentele antiinflamatoare produc, din păcate, încă prea multe decese evitabile.
Dr. Ovidiu VÎLCEANU, medic specialist cardiolog
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.9 din 11 voturi
Nota curentă: 4.9 din 11 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de lelya:
domnul doctor "cu multa experienta",antiinf lamatoarele au EFECTE ANTIAGREGANTE!dE UNDE AI SCOS EFECTUL PROAGREGANT,NU TE-AU INVATAT ASTA LA FACULTATAE SI LA CCC,SAU DE ATATA P"PREOCUPARE" AI UITAT SA MAI CITESTI?Si mai updateaza-te si tu:pe langa efectele digestive si hemoragice!,DECI NU PROAGREGANT!?,efectu l major dovedit pe un studiu complex de 24 de ani,pe 26.000 pacienti,este cel al tulburarilor auditive!Cine ti-a mai facut rost si de locul asta in ziar,tot tata -socru?????????????? - de lelya:aaa!si era sa omit,unele antiinflamatoare chiar se dau in afectiunile cardio-vasculare!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!doa r foarte outine sunt restranse,precizeaza asta ca oamenii inteleg ca nu au voie nici un ains!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!
- de mai neica :Da' de Aspenter (aspirina pentru cardiaci ) ce parere ai coane' Ovidiu ? Dupa un astfel de articol "stiintific " ar trebui sa taci in veci ,cu capul in pamant.
- de (Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4707. Vineri, 05 :Folosită în toată lumea ca antiinflamator, analgezic (ameliorarea durerii) şi antipiretic (scăderea febrei), Aspirinei i-a fost descoperit în urmă cu aproximativ 50 de ani şi efectul antiagregant plachetar. Despre ce este vorba? Am amintit în mod repetat în cadrul rubricii permanente dedicate bolilor de inimă faptul că ateroscleroza este cauza apariţiei afecţiunilor cardiovasculare celor mai răspândite. Ateroscleroza constă în depunerea de colesterol pe pereţii interni ai vaselor de sânge, conducând la formarea ateroamelor – plăci de colesterol proeminente în interiorul arterelor. Prin creştere neîntreruptă, ateroamele vor îngusta progresiv arterele pe care le afectează, reducând astfel fluxul de sânge spre ţesuturi şi organe. În afara scenariului descris mai sus, care se desfăşoară de-a lungul multor ani sau zeci de ani, există şi posibilitatea apariţiei unor complicaţii acute: pentru că zonele pereţilor arteriali cuprinse de ateroscleroză au elasticitatea redusă, aici se pot produce fisuri, unde pot apărea mici cheaguri de sânge, numite trombi. Formarea trombilor e un proces care durează doar câteva minute sau ore, ducând rapid la îngustarea semnificativă sau chiar la ocluzia totală a unei artere. Consecinţele trombozelor arteriale sunt uneori dramatice, în funcţie de localizarea lor: infarct miocardic sau preinfarct, accident vascular cerebral ischemic, ischemie periferică acută, infarct renal, mezenteric, retinian etc. Efectul antitrombotic sau antiagregant plachetar al Aspirinei constă în preîntâmpinarea apariţiei şi creşterii acestor mici cheaguri de sânge, prevenind deci infarctul şi celelalte boli cardiovasculare acute înrudite. Acesta e motivul pentru care unele categorii de pacienţi trebuie să ia toată viaţa Aspirină sau alt medicament cu proprietăţi antiagregante (clopidogrel, ticlopidină etc.): pacienţii cu angină pectorală (cardiopatie ischemică), cei care au suferit un infarct miocardic, preinfarct (angină instabilă) sau accident vascular cerebral ischemic, bolnavii afectaţi de arteriopatie aterosclerotică periferică şi hipertensivii trecuţi de 50 de ani care au un risc cardiovascular crescut sau afectare renală concomitentă. Doza recomandată de Aspirină este de 75-150 mg, ceea ce corespunde de exemplu unui sfert dintr-o tabletă obişnuită de Aspirină de 500 mg; creşterea dozei peste aceste valori duce la creşterea riscului de reacţii adverse (în principal digestive), fără nici un beneficiu terapeutic. Producătorii de medicamente s-au adaptat acestor recomandări prin introducerea pe piaţă a comprimatelor de acid acetil-salicilic cu doze de 75 (Aspenter) sau 100 mg (Aspirincardio, Tromboass). Pornind de la beneficiul incontestabil al Aspirinei la categoriile amintite de pacienţi, a fost propusă administrarea acestui medicament la toţi bărbaţii trecuţi de 50 de ani, pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. Ulterior s-a dovedit însă că această măsură a produs mai multe reacţii adverse decât beneficii şi lumea medicală a renunţat la ea
- de Pacient:Domnul Ovidiu Valceanu este un cardiolog care-i spunea tatalui meu, bolnav foarte grav de insuficienta cardiaca , citez: Tataie, n-ai nimic ! Ai racit la plamani" Apoi, cand a vazut analizele, a zis ca are probleme cu ficatul.Orice numai sa nu-l interneze.Nu a stat de vorba cu familia, care astepta cu un teanc de analize si, mai ales ca vorbea foarte greu. De altfel s-a si prapadit dupa vreo 10 zile.Nu am vazut atata ura pe cetateni cat au doctorii din Romania nicaieri. Zici ca-i urasc pe pacienti. Ar trebui numai sa dea plicul si sa plece.
