Concepţii greşite despre cardiopatia ischemică

Asupra cardiopatiei ischemice, cu diferitele sale forme de manifestare, se concentrează în ultimul timp atenţia nu doar a medicilor, fie ei specialişti cardiologi sau medici de familie, ci şi a cercetătorilor, a media şi a publicului larg. Poate tocmai interesul pe care îl generează acest domeniu duce uneori la exagerări, concluzii pripite şi chiar deformări ale realităţii. În articolul de astăzi al rubricii permanente dedicate bolilor cardiovasculare vom aborda şi combate unele dintre cele mai evidente confuzii şi informaţii eronate pe care le au pacienţii şi populaţia în general despre cardiopatia ischemică:
1. Un sfert din populaţia adultă a României suferă de cardiopatie ischemică. Fals. La această concluzie eronată am putea ajunge dacă am face o statistică superficială bazată pe declaraţiile presupuşilor pacienţi, dar studii statistice ample şi bine documentate au demonstrat o frecvenţă reală a cardiopatiei ischemice de numai 2 – 4%; trebuie să remarc un fel de „mândrie morbidă“ a pacienţilor în privinţa purtării acestui diagnostic.
2. Nu putem anticipa care sunt persoanele cu risc de a se îmbolnăvi de cardiopatie ischemică. Fals. Există în prezent numeroase scale de calcul a riscului de apariţie a acestei boli, bazate pe recunoaşterea prezenţei factorilor de risc cardiovascular. Se cunosc o serie de factori de risc pentru producerea cardiopatiei ischemice: fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, creşterea colesterolului, obezitatea, sedentarismul, stresul excesiv, predispoziţia ereditară, abuzul de alcool (nu şi consumul moderat de alcool!) şi mâncarea nesănătoasă – bogată în grăsimi şi dulciuri, sărată şi lipsită de legume şi fructe. Acţionând împotriva acestor factori de risc veţi putea preveni apariţia sau progresia bolilor cardiovasculare.
3. Cardiopatia ischemică are manifestări invariabile. Fals. Există mai multe modalităţi de exprimare a cardiopatiei ischemice, grupate în forme dureroase şi nedureroase. Formele dureroase sunt cardiopatia ischemică cronică dureroasă (angina pectorală de efort) şi sindroamele coronariene acute: angina pectorală instabilă (preinfarctul) şi infarctul miocardic. Mai dificil de diagnosticat sunt formele nedureroase: cardiopatia ischemică cronică nedureroasă, aritmiile de cauză ischemică, cardiomiopatia dilatativă ischemică sau moartea subită de cauză coronariană. Trebuie precizat că un pacient poate prezenta de-a lungul vieţii, succesiv sau uneori chiar simultan, mai multe forme de cardiopatie ischemică.
4. Circa 10% din populaţia României va deceda ca urmare a unei afecţiuni cardiovasculare. Fals. În realitate, peste jumătate din populaţia României va deceda ca urmare a unei afecţiuni vasculare, fie ea coronariană, cerebrală sau periferică, aşa cum de altfel se întâmplă în toate ţările cu economii în curs de dezvoltare. Acest procent este tot în jur de 50% şi în ţările dezvoltate economic, dar în scădere în ultimii zeci de ani – ca urmare a măsurilor luate acolo de autorităţi şi de populaţie.
5. Evoluţia cardiopatiei ischemice cronice este totdeauna gravă. Fals. Evoluţia cardiopatiei ischemice cronice este extrem de variabilă, supravieţuirea putând atinge uneori zeci de ani. Principalii factori care influenţează evoluţia acestei afecţiuni sunt: contractilitatea inimii, capacitatea de efort a persoanei afectate, numărul arterelor inimii afectate de ateroscleroză, coexistenţa altor boli cardiace sau necardiace grave, şi nu în ultimul rând măsurile terapeutice medicamentoase şi nemedicamentoase adoptate de pacient.