Respiraţia corectă prelungeşte viaţa

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Respiraţia este sursa vieţii pe pământ. Suntem în viaţă aici şi acum cât timp respirăm. Când respiraţia se opreşte, după un anumit interval de timp, încetează şi viaţa. Aşadar, este foarte important să respirăm corect, pentru a avea control asupra sănătăţii şi calităţii vieţii noastre.

În timpul inspiraţiei, în mod normal, un om obişnuit aspiră aproximativ 500 cmc de aer, necesarul crescând în funcţie de efortul depus. Capacitatea pulmonară a fiecărui om diferă în funcţie de constituţia sa şi de antrenament.

Cum respirăm

Patologia respiratorie este pe primele locuri în practica medicinii de familie.  Statisticile afirmă că doar 5% dintre pacienţi sunt conştienţi de suferinţa respiratorie şi, mai ales, de faptul că ea este cauzată în cea mai mare parte de o respiraţie incorectă sau deficitară.
Respiraţia noastră are patru componente:
1. Respiraţia claviculară sau înaltă, în care muşchii ridicători ai gâtului activează şi încarcă energetic în mod preponderent partea superioară a plămânilor;
2. Respiraţia toracică (intercostală) sau medie, în care este activată şi încărcată energetic în special partea centrală a plămânilor;
3. Respiraţia diafragmatică (abdominală) sau joasă, în care este activată şi încărcată energetic preponderent partea inferioară a plămânilor, în timp ce partea medie şi cea superioară a acestora rămân mai puţin active, ventilate. Este uşor de identificat prin mişcările ritmice, ample ale zonei abdominale.
4. Respiraţia completă implică umplerea plămânilor şi eliminarea aerului rezidual.

Recomandări

S-a observat că femeile respiră preponderent toracic şi clavicular, iar bărbaţii - abdominal. Este important să începem prin a ne observa clipă de clipă modul propriu preponderent de a respira. De exemplu, o respiraţie deficitară, superficială abdominală, duce şi la un „masaj“ deficitar al organelor interne abdominale, cauzând disfuncţionalităţi ale organelor din această zonă.
Pasul următor este să urmărim o eliminare cât mai bună a aerului rezidual din plămâni, adică un expir cât mai prelungit şi o umplere cât mai bună şi completă a plămânilor, respectiv un inspir amplu. Acest proces îl realizăm aproape inconştient, prin oftaturile prelungi, atunci când avem probleme, fiind metoda naturală, firească, de destresare a organismului. Corpul nostru ştie ce este mai bun pentru el şi este un lucru înţelept să-i ascultăm mesajele.
Statistica recunoaşte faptul că speranţa de viaţă depinde de respiraţie. Se cunoaşte faptul că vieţuitoarele care au o respiraţie foarte rapidă şi sacadată (şoarecii şi iepurii) trăiesc mult mai puţin decât cele cu o respiraţie lentă şi relaxată (elefanţii, de exemplu).