Lucruri aparent minore, cum ar fi gargara cu soluţie salină, compresele calde, încălzirea şi aerisirea locuinţei, pot deveni de importanţă majoră pentru viaţa sau sănătatea noastră, dacă sunt făcute corect.
Doctorul Semmelweis, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe baza manevrei corecte de spălare a mâinilor, aparent banale, a devenit „salvatorul mamelor“, învingând febra puerperală şi decesele cauzate de aceasta.
Hidroterapia
Gargara cu apă sărată (atenţie, uşor salină, adică ½ – 1 linguriţă la un pahar cu apă călduţă) este o metodă naturală extrem de eficientă pentru menţinerea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor, „prima barieră naturală în faţa oricăror infecţii“, ca să-l cităm pe academician prof. dermatolog Scarlat Longhin. O concentraţie mai mare de sare irită mucoasa bucală ori nazală şi face mai mult rău decât bine. Aşadar, putem mări frecvenţa gargarelor, în loc să creştem concentraţia sării din soluţie.
În sezonul actual de viroze, medicii au observat creşterea frecvenţei simptomelor laringiene cu care debutează boala: disfonie minimă (răguşeală), disfagie (greutate la înghiţit) mai pronunţată cu dureri la deglutiţie (înghiţire) şi anorexie consecutive. Benefic este Prissnitz-ul (metoda doctorului cu acelaşi nume din Tirol, fondatorul hidroterapiei, uitată, se pare, în era antibioticelor): comprese calde şi umede în jurul gâtului acoperite cu un material impermeabil (nailon sau celofan), care asigură căldură înăbuşită, constituie o terapie benefică în laringite.
Încălzirea locuinţei
Despre copilul cu afecţiuni virale respiratorii, medicii pediatri spun următoarele. Căldura „resimţită“ de organism are trei componente. În primul rând, temperatura aerului indicată de termometrul de cameră, care este optimă între 20 şi 22 de grade Celsius. Apoi umiditatea aerului: să nu uităm că aerul uscat îngreunează vindecarea. Seara, noaptea, va fi adus un vas cu ceai aromat, (tei, soc, mentă, muşeţel) clocotit în preajma patului copilului, vas pe care acesta să nu-l poată atinge. Dacă simţim aroma ceaiului în cameră, înseamnă că sunt vapori în aer; ceaiul va fi reîncălzit când nu mai simţim această aromă în cameră. Cu mucoasa nazală uscată, copilul se simte ca peştele pe uscat. De aceea va fi nevoit să-şi deschidă gura şi să respire astfel (aşa va apărea Candida Albicans, ciuperca ubicuitară care abia aşteaptă condiţii prielnice pentru înmulţire şi dezvoltare). A treia componentă sunt curenţii de aer, mişcarea naturală, normală, a aerului (care a pierdut din importanţă din cauza ferestrelor termopan frecvent instalate în locuinţe). Când lipseşte această componentă, aerul devine viciat, adică se încarcă cu bioxid de carbon, scade oxigenul respirat şi apare senzaţia de disconfort. De aceea, este bine să asigurăm circulaţia aerului prin ventilaţie indirectă (exemplu, fereastra de la bucătărie).
