Cum recunoaştem infarctul miocardic

Am arătat în articolul precedent al rubricii dedicate bolilor cardiovasculare că infarctul miocardic, forma cea mai gravă a cardiopatiei ischemice, se produce prin obstrucţia bruscă a unei artere care irigă miocardul, muşchiul inimii. Oprirea bruscă a aportului de oxigen va conduce la necroza (moartea) unei zone a miocardului.
De cele mai multe ori infarctul debutează cu o durere situată în mijlocul pieptului, central (foarte rar în partea stângă!); din mijlocul pieptului, durerea poate iradia spre gât, în spate, pe braţe sau la burtă. Suprafaţa durerii este mare, de obicei cât o palmă, uneori cuprinzând întreg pieptul, şi are caracter de strângere, de apăsare, de greutate sau mai rar de arsură.
Infarctul miocardic poate debuta atât în timpul efortului fizic sau în condiţii de stres emoţional, dar cele mai multe infarcte apar în repaus. A doua parte a nopţii sau dimineaţa sunt orele cu riscul cel mai mare de infarct. Spre deosebire de durerea de angină pectorală, durerea din infarct nu este ameliorată de repaus sau de administrarea unor medicamente specifice – Nitroglicerină sau Nifedipină.
Durata durerii din infarctul miocardic este în medie de două-trei ore, dar extremele se pot întinde de la doar câteva minute până la o zi (sau mai degrabă noapte!) întreagă. Intensitatea durerii e variabilă de la o persoană la alta, dar în general infarctul miocardic e resimţit ca o durere puternică. Respiraţia adâncă, mişcarea toracelui, schimbarea poziţiei sau palparea nu influenţează intensitatea durerii.
Durerea este de obicei însoţită de transpiraţie rece, abundentă şi senzaţie de teamă inexplicabilă (anxietate). Uneori pacientul are lipsă de aer sau ameţeală, alteori apar simptome digestive – greaţă sau vărsături. Cazurile mai grave se manifestă cu pierderea stării de conştienţă şi nu rareori persoana moare subit. Există chiar şi infarcte în care durerea lipseşte şi se manifestă doar cu simptomele descrise mai sus, dar aceste cazuri reprezintă excepţii, fiind întâlnite mai ales la diabetici.
Infarctul miocardic apare de obicei după vârsta de 40-50 de ani, dar sunt şi excepţii de la această regulă, întâlnindu-se cazuri de persoane chiar sub 30 de ani care suferă un infarct. Femeile sunt în oarecare măsură protejate până la menopauză.
Se ştie că infarctul afectează cu predilecţie anumite categorii de persoane: fumătorii, hipertensivii, diabeticii, vârstnicii, obezii, sedentarii, alcoolicii, indivizii care au colesterolul crescut, cei supuşi la stresuri excesive sau cei ai căror părinţi au avut boli cardiovasculare. Condiţiile enumerate, care favorizează apariţia aterosclerozei şi apoi a bolilor cardiovasculare, au fost denumite factori de risc cardiovascular.
Ce trebuie să facă o persoană de peste 40 de ani, mai ales dacă asociază mai mulţi factori de risc cardiovascular, dacă prezintă o durere la piept care are unele dintre caracterele descrise mai sus? Să anunţe rapid serviciul de ambulanţă sau măcar familia ori vecinii pentru a fi transportată şi evaluată de urgenţă la spital. În nici un caz să nu aştepte dimineaţa, în cazul în care durerea apare noaptea – acea dimineaţă s-ar putea să nu mai vină niciodată. Trebuie subliniat că jumătate dintre pacienţii care suferă un infarct miocardic mor înainte de a ajunge la spital.
Desigur că există şi alarme false, dar, fără a încuraja excesele, e preferabil ca mai multe persoane să vină degeaba la spital decât să ratăm tratarea unui singur caz. Transportul rapid la spital, în vederea instituirii de urgenţă a tratamentului salvator, este măsura care a condus la cea mai importantă scădere a mortalităţii pacienţilor cu infarct miocardic în ţările care au reuşit realizarea acestui obiectiv. În articolul următor vom descrie succint metodele de diagnostic şi opţiunile terapeutice disponibile.