Antibioticele, pro şi contra

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Tot mai mulţi specialişti în domeniul sănătăţii publice trag un serios semnal de alarmă asupra pericolului reprezentat de consumul exagerat şi necontrolat de antibiotice.

Antibioticele au vindecat boli mortale, au salvat vieţi, au curmat suferinţe. Înainte de descoperirea acestora, patologiile infecţioase bacteriene duceau, în majoritatea cazurilor, la deces. Odată cu descoperirea sulfamidelor şi, mai târziu, a penicilinei, s-a trecut la era antibioticelor, în care vindecarea patologiilor bacteriene este ceva obişnuit.
După mai bine de 50 de ani de folosire pe scară largă a antibioticelor, s-a ajuns, în prezent, la o situaţie delicată. Din cauza utilizării pe scară largă a acestora, şi în medicina umană, şi în cea veterinară, a crescut şi rezistenţa bacteriană şi virală.
Astăzi, cu o uşurinţă şi inconştientă care vin fie din lipsă de informare, fie din publicitatea pe scară largă a medicamentelor, fie din comoditate sau lipsă de timp, ne tratăm cu antibiotice pentru orice semn sau simptom, fără a ne mai duce la un medic, ci doar uitându-ne pe internet sau sunând un prieten. Aşa s-a ajuns ca germeni precum pneumococ, stafilococul auriu sau e.coli să devină rezistenţi la antibiotice, iar bolile provocate de aceştia să fie din ce în ce mai greu de vindecat şi mai periculoase.
 
Administrarea antibioticelor

În condiţiile create de creşterea îmbolnăvirilor prin infecţii respiratorii, viroze şi gripă, consumul de antibiotice devine alarmant (în special la copii şi vârstnici). 70% dintre europeni iau antibiotice în astfel de situaţii, iar românii nu fac excepţie, cu toate că infecţiile virale nu se tratează cu astfel de medicamente, acestea fiind impuse doar de suprainfecţii bacteriene sau complicaţii severe. Nu orice durere în gât - tuse sau secreţii nazale - are nevoie de antibiotice.
Antibioticele se administrează numai de către medic, după o schemă care trebuie respectată, schemă care se referă la doze şi durată (în medie, un tratament durează între cinci şi şapte zile, în funcţie de boală şi de complicaţii). Tratamentul se face până la sfârşitul schemei, chiar dacă simptomele s-au ameliorat şi pacientul se simte bine. În caz contrar, germenii nu sunt distruşi în totalitate, boala reapare şi, odată cu ea, rezistenţa la antibioticul prescris. Medicul va recomanda alt antibiotic, mai puternic, şi se va întâmpla acelaşi lucru dacă pacientul nu respectă tratamentul.

Dezvoltă-ţi sistemul natural de apărare
    
Antibioticele dau şi reacţii adverse, unele foarte grave, chiar toxice, de la greaţă, diaree severă, dureri gastrice şi intestinale, candidoze, la reacţii alergice (mâncărimi, pete roşii pe piele, dificultăţi de respiraţie), şoc anafilactic sau moarte. Pentru a evita aceste probleme, să încercăm să ne protejăm de boli (în special cele care nu necesită consum de antibiotice), apelând la ceea ce avem, sistemul nostru natural de apărare. Sistemul imunitar trebuie antrenat pentru a putea face faţă în aceste bătălii prin utilizarea unor remedii cunoscute, eficiente şi ieftine, cum ar fi: mierea de albine, fructele şi legumele bogate în vitamine, în special vitamina C (portocale, lămâi, mere, ceapă, usturoi, spanac, morcovi etc.), alimente probiotice (iaurt, chefir) pentru refacerea florei intestinale. La acestea, dacă adăugăm câteva reguli de bază pentru un stil de viaţă sănătos (renunţarea la fumat, evitarea abuzului de alcool, o alimentaţie raţională fără exces de sare, grăsimi animale, dulciuri concentrate, hidratare optimă - doi litri de apă pe zi, mişcare minimum 30 de minute pe zi, controlul greutăţii, somn suficient, dozarea eforturilor fizice, o igienă corporală zilnică, un control la medic cel puţin o dată pe an), avem toate şansele ca orice problemă de sănătate care apare să fie depăşită mult mai repede şi mai uşor.