Arteriopatia aterosclerotică periferică (I)

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Am arătat în mod repetat în cadrul rubricii noastre permanente că bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate a populaţiei atât în ţările dezvoltate economic, cât şi în cele în curs de dezvoltare, cum este România. Circa jumătate dintre locuitorii acestor ţări vor muri din cauza unei astfel de afecţiuni, pe drept cuvânt „inamicul public numărul 1“.
Am precizat, de asemenea, că bolile cardiovasculare sunt cauzate de îmbătrânirea vaselor de sânge prin depunerea colesterolului pe pereţii interiori ai acestora – proces cunoscut sub numele de ateroscleroză. Prin creştere neîntreruptă, plăcile de colesterol vor îngusta progresiv arterele pe care le afectează, reducând astfel fluxul de sânge spre anumite organe.
Distribuţia leziunilor aterosclerotice în organism este neuniformă: se poate întâmpla ca unele artere să fie presărate cu numeroase plăci de colesterol, iar altele să rămână sănătoase. Se ştie, de asemenea, că ateroscleroza afectează cu predilecţie vasele de sânge care alimentează anumite organe: inima, creierul şi picioarele.
Dacă sunt localizate la inimă, bolile vasculare conduc la apariţia cardiopatiei ischemice; aceasta se poate manifesta sub diverse forme: angină pectorală, angină instabilă (adică preinfarct), infarct miocardic, aritmii cardiace sau insuficienţă cardiacă. Prin afectarea vaselor de sânge ale creierului se poate produce ameţeală sau accident vascular cerebral, exprimat prin paralizie, pierderea memoriei sau imposibilitatea de a mai vorbi sau înţelege (afazie).
Atunci când afectează vasele care aduc sângele la picioare, boala cardiovasculară poartă denumirea de arteriopatie periferică aterosclerotică sau obliterantă. Nu s-a stabilit încă de ce arterele care alimentează mâinile sunt foarte rar atinse de procesul de ateroscleroză în comparaţie cu vasele de sânge ale picioarelor.
Foarte mulţi ani, arteriopatia periferică evoluează asimptomatic – uneori, chiar până când arterele se înfundă în proporţie de 90%. Prima manifestare o reprezintă de obicei „claudicaţia intermitentă“, adică durerea în pulpe (muşchii gambelor), care apare la mersul rapid şi cedează după câteva minute de repaus; claudicaţia trebuie deosebită cu mare atenţie de alte tipuri de durere a picioarelor, care nu sunt declanşate de mers şi pot avea cauze diverse: reumatism, febră musculară, traumatisme locale, crampe musculare, neuropatie diabetică, senilă sau alcoolică.
Cu timpul, claudicaţia apare la parcurgerea unor distanţe din ce în ce mai mici, pentru ca în stadiile finale ale bolii să se manifeste chiar şi în repaus; în acest caz, durerea e ameliorată de poziţia piciorului mai jos decât corpul (poziţie „declivă“) şi agravată de ridicarea acestuia.
Atunci când boala avansează, pot să apară şi leziuni caracteristice la nivelul picioarelor, cunoscute sub denumirea de ulcere trofice. Gravitatea ulcerelor trofice constă în faptul că se vindecă foarte greu şi uneori se poate ajunge la amputaţie – frecvent, chiar de la nivelul coapsei. Stadiul final al leziunilor cauzate de arteriopatia periferică îl reprezintă cangrena, al cărei tratament este întotdeauna amputaţia.
Factorii de risc care contribuie la declanşarea arteriopatiei periferice obliterante sunt aceiaşi ca şi în cazul celorlalte forme de ateroscleroză: fumatul, diabetul zaharat, creşterea colesterolului, hipertensiunea arterială, predispoziţia ereditară, obezitatea, sedentarismul sau abuzul de alcool (nu şi consumul moderat de alcool!); dintre aceştia, se pare totuşi că fumatul şi diabetul zaharat au rolul cel mai important.
În următorul articol dedicat bolilor cardiovasculare vom descrie metodele de diagnostic şi tratament al arteriopatiei periferice aterosclerotice.