Palpitaţiile, semne ale unor probleme cardiace

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Palpitaţiile sunt reprezentate de perceperea supărătoare a bătăilor inimii, fie prin intensitate neobişnuită, fie printr-un ritm neregulat. Acestea sunt descrise de pacienţi în moduri foarte variate: bătăi puternice ale inimii, ori, din contră, bătăi foarte slabe însoţite de senzaţia că inima s-a oprit, uneori frecvenţă cardiacă crescută, alteori bătăi cardiace, care apar mai devreme sau mai târziu decât ar trebui.
Trebuie ştiut că organismul uman este astfel constituit încât, de obicei, n-ar trebui să percepem activitatea organelor interne. Partea „conştientă“ a creierului nostru nu primeşte în mod curent informaţii de la stomac, inimă, plămâni sau intestine - de aceea, în general, nu conştientizăm faptul că respirăm, că ne bate inima, că digerăm alimentele sau alte asemenea procese interne. De acestea se ocupă un număr imens de neuroni răspândiţi atât în creier, cât şi în tot organismul, care împreună formează sistemul nervos vegetativ.
Perceperea activităţii organelor interne survine în două cazuri: o primă variantă este atunci când există o suferinţă reală a acestora, cum ar fi îngreunarea respiraţiei într-o infecţie pulmonară, durerile lombare care însoţesc unele boli renale sau durerile abdominale în caz de ulcer ori indigestie. Prin acelaşi mecanism se explică apariţia palpitaţiilor determinate de prezenţa unei boli de inimă: fibrilaţia atrială, aritmia extrasistolică, tulburările de conducere sau unele forme patologice de tahicardie.
Este totuşi eronat dacă ne descriem palpitaţiile, care sunt simptome cardiace, folosind numele bolilor enumerate mai sus. Se pot genera confuzii care pot influenţa negativ acurateţea actului medical. Mai trebuie subliniat că prezenţa extrasistolelor (care sunt bătăi cardiace ce survin mai devreme decât ar trebui) este în cele mai multe cazuri o situaţie benignă. De fapt, toate persoanele sănătoase prezintă extrasistole, dar nu le sesizează, întrucât sistemul nervos „conştient“ nu este de obicei informat asupra activităţii inimii. Există chiar tulburări de ritm cardiac destul de grave, pe care unii pacienţi nu le percep sub formă de palpitaţii.
În mod paradoxal, conştientizarea activităţii organelor interne apare de cele mai multe ori în absenţa oricărei boli „organice“, şi se explică prin interferenţa activităţii sistemului nervos vegetativ cu partea conştientă a creierului. Cauzele acestei situaţii sunt reprezentate de emotivitatea crescută, oboseală excesivă, depresie, anxietate sau stres psiho-emoţional.
Manifestările care apar sunt grupate sub denumirea de distonie neuro-vegetativă şi se întâlnesc, mai ales, la femei, cu precădere în intervalul de vârstă de 20 - 30 de ani. În acest caz, palpitaţiile nu se datorează nici unei boli cardiace şi sunt însoţite de o multitudine de alte simptome: senzaţia de nod în gât, dureri abdominale, înţepături precordiale, greaţă, cefalee, ameţeală, senzaţie de teamă, tremurături, nervozitate, oboseală, frisoane, alternând cu senzaţia de căldură, senzaţia leşinului iminent, furnicături ori arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau feţei. Este, din păcate, o greşeală frecventă să încercăm să tratăm fiecare dintre aceste manifestări, ignorând cauza lor.
Distonia neuro-vegetativă este însoţită constant de scăderea concentraţiei de calciu în sânge, motiv pentru care a mai fost numită şi lipsă de calciu. De altfel, multă vreme s-a crezut că hipocalcemia este chiar cauza acestei stări, de unde ideea tratamentului cu pastile sau injecţii pe bază de calciu. S-a constatat ulterior că scăderea nivelului calciului nu este cauza, ci efectul distoniei neuro-vegetative, având ca mecanism hiperventilaţia şi alcalinizarea pH-ului sângelui, ceea ce conduce la o aparentă reducere a concentraţiei sanguine a calciului, acesta fiind, de fapt, legat de proteinele sanguine. Astfel se explică eşecul, dar şi inutilitatea tratamentului distoniei neuro-vegetative cu medicamente conţinând calciu.