(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4387. Vineri, 13 Martie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Sanatate
Anticoagularea, un risc asumat
Sanatate
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Ne vom referi astăzi la un tratament cardiovascular eficient, dar care, administrat necorespunzător, poate avea urmări mai grave decât însăşi boala pentru care a fost prescris - terapia anticoagulantă cu Acenocumarol, cunoscut sub denumirile comerciale de Sintrom sau Trombostop.
În ce tip de afecţiuni este indicat tratamentul anticoagulant? Atunci când în interiorul inimii sau al vaselor sanguine există zone unde sângele circulă cu viteză redusă, situaţie întâlnită, de exemplu, în caz de fibrilaţie atrială, proteze valvulare cardiace, tromboflebită profundă sau unele tipuri de infarct miocardic. Acolo unde circulaţia sângelui este încetinită se pot forma cheaguri de sânge şi pericolul este ca aceste cheaguri să fie purtate prin sistemul circulator spre organe vitale, cum ar fi creierul, ochii, rinichii sau plămânii. Ajunse aici, pot provoca unele complicaţii deosebit de grave: accident vascular cerebral, infarct retinian, infarct renal, infarct entero-mezenteric, tromboembolism pulmonar sau necesitatea amputării de urgenţă a mâinii sau piciorului. Multe dintre aceste complicaţii pot fi mortale sau pot duce la invaliditate.
Pentru a reduce acest risc, este bine să fie prescris un medicament care face sângele mai puţin coagulabil, mai „fluid“. Cele mai folosite medicamente cu acest efect sunt Sintromul şi Trombostopul, care conţin acelaşi principiu medicamentos - Acenocumarolul, dar în doze diferite. Neajunsul acestor medicamente este că efectul lor fluidificator variază cu timpul, mai ales în funcţie de dietă. Acest neajuns poate fi însă contracarat prin măsurarea periodică a efectului. Analiza care măsoară efectul acestor medicamente se numeşte INR sau timp Quick şi, în cele mai multe cazuri, INR-ul trebuie să aibă o valoare între 2-3.
Dacă efectul anticoagulant al medicamentului este mai mic decât necesar, INR-ul va fi sub această valoare, şi medicamentul nu îşi va exercita efectul protector. În acest caz, doza de medicament va trebui crescută.
Dacă efectul este prea mare, INR-ul va depăşi această valoare, şi există pericolul ca sângele prea „fluid“ să producă hemoragii: de cele mai multe ori din nas, din gingii, ori manifeste ca vânătăi pe corp sau colorarea roşie a urinei. În aceste condiţii, medicamentul va trebui întrerupt două-trei zile şi reluat apoi cu o doză redusă. Uneori însă, hemoragiile pot fi serioase: accident vascular cerebral, hemoragie oculară sau hemoragie digestivă. Aceste complicaţii grave, uneori mortale, reprezintă riscul nejustificat pe care şi-l asumă pacienţii trataţi cu Acenocumarol şi care „uită“ de INR.
Este deci neapărat necesar ca pacienţii care urmează tratament cu Acenocumarol să măsoare periodic INR-ul, la intervale stabilite împreună cu medicul cardiolog, de obicei lunar. Pacienţii care nu pot face periodic această analiză trebuie să informeze medicul, deoarece urmarea terapiei anticoagulante fără măsurarea INR-ului poate fi mai periculoasă decât absenţa acestui tratament.
În caz de operaţii sau intervenţii stomatologice, din cauza riscului hemoragic, este necesară oprirea temporară a medicamentelor anticoagulante. La anumiţi pacienţi este necesară înlocuirea acestora cu medicamente injectabile cu acelaşi efect protector anticoagulant, dar cu risc hemoragic mai mic, numite Heparine.
În ce tip de afecţiuni este indicat tratamentul anticoagulant? Atunci când în interiorul inimii sau al vaselor sanguine există zone unde sângele circulă cu viteză redusă, situaţie întâlnită, de exemplu, în caz de fibrilaţie atrială, proteze valvulare cardiace, tromboflebită profundă sau unele tipuri de infarct miocardic. Acolo unde circulaţia sângelui este încetinită se pot forma cheaguri de sânge şi pericolul este ca aceste cheaguri să fie purtate prin sistemul circulator spre organe vitale, cum ar fi creierul, ochii, rinichii sau plămânii. Ajunse aici, pot provoca unele complicaţii deosebit de grave: accident vascular cerebral, infarct retinian, infarct renal, infarct entero-mezenteric, tromboembolism pulmonar sau necesitatea amputării de urgenţă a mâinii sau piciorului. Multe dintre aceste complicaţii pot fi mortale sau pot duce la invaliditate.
Pentru a reduce acest risc, este bine să fie prescris un medicament care face sângele mai puţin coagulabil, mai „fluid“. Cele mai folosite medicamente cu acest efect sunt Sintromul şi Trombostopul, care conţin acelaşi principiu medicamentos - Acenocumarolul, dar în doze diferite. Neajunsul acestor medicamente este că efectul lor fluidificator variază cu timpul, mai ales în funcţie de dietă. Acest neajuns poate fi însă contracarat prin măsurarea periodică a efectului. Analiza care măsoară efectul acestor medicamente se numeşte INR sau timp Quick şi, în cele mai multe cazuri, INR-ul trebuie să aibă o valoare între 2-3.
Dacă efectul anticoagulant al medicamentului este mai mic decât necesar, INR-ul va fi sub această valoare, şi medicamentul nu îşi va exercita efectul protector. În acest caz, doza de medicament va trebui crescută.
Dacă efectul este prea mare, INR-ul va depăşi această valoare, şi există pericolul ca sângele prea „fluid“ să producă hemoragii: de cele mai multe ori din nas, din gingii, ori manifeste ca vânătăi pe corp sau colorarea roşie a urinei. În aceste condiţii, medicamentul va trebui întrerupt două-trei zile şi reluat apoi cu o doză redusă. Uneori însă, hemoragiile pot fi serioase: accident vascular cerebral, hemoragie oculară sau hemoragie digestivă. Aceste complicaţii grave, uneori mortale, reprezintă riscul nejustificat pe care şi-l asumă pacienţii trataţi cu Acenocumarol şi care „uită“ de INR.
Este deci neapărat necesar ca pacienţii care urmează tratament cu Acenocumarol să măsoare periodic INR-ul, la intervale stabilite împreună cu medicul cardiolog, de obicei lunar. Pacienţii care nu pot face periodic această analiză trebuie să informeze medicul, deoarece urmarea terapiei anticoagulante fără măsurarea INR-ului poate fi mai periculoasă decât absenţa acestui tratament.
În caz de operaţii sau intervenţii stomatologice, din cauza riscului hemoragic, este necesară oprirea temporară a medicamentelor anticoagulante. La anumiţi pacienţi este necesară înlocuirea acestora cu medicamente injectabile cu acelaşi efect protector anticoagulant, dar cu risc hemoragic mai mic, numite Heparine.
Dr. Ovidiu Vîlceanu, medic specialist cardiolog
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de ely:
draga colegu ,eu sunt asistenta medicala dar nu in romania ca acolo imi trebuie mii de euro sa ma angajez.aici in italia uite ca lucrez de atatea ani si suntem foarte apreciati noi romani care am facut bineinteles postliceala la stat si se studia.ok.Ce vreau sa va spun acest i.n.r. aici se face la 3 -4 zile si uite ca-l fac si eu.EXista apartat special numai pt I.N.R.CARE ITI DA RASPUNSU INR-UN MINUT,SI UITE DRAGUL MEU SI VOI AR TREBUI SA APROVIZIONATI SPITALELE CU ACEST APARAT.SAU PAREREA MEA SI PACIENTU SAU FAMILIARI IL POT FACE ACASA CA ACEL SARAC TARAN DE LA CE STIU EU CIOROGARLA NU POATE VENI TOT TIMPU SA FACA ANLAIZA LA SPITAL.,IN FINE APROVIZIONATIVA DRAGI MEDICI SI ASISTENTI SI INFORMATIVA.NU SE FACE LA O LUNA ACEASTA ANALIZA IMPORTANTA.MULTUMEC - de pt ely:invata fa gramatica limbii romane
- de UN BOLNAV:dOMNULE DE LA PCT.2- LASA GRAMATICA SI IA INFORMATIA SI ZICETI MULTUMSSC. (buna cuv>)
- de colega ta:colega te informez ca in spital I NR-ul se face aproape zilnic pe acel aparat de care vorbesti,doctorul se referea la cei care fac tratamentul acasa.Asa cum spuneai tu romanii sunt f buni in materie de medicina,ca si d-nul dr de mai sus si pot sa stabileasca doza de anticoagulant f bine.
- de gabiks:sunt pe dracu buni in medicina.ok, or fi, dar numai la luat spaga de la oricine. niste ratati profesionali, asta sunt. parca vad,ca sa se faca zilnic INR-ul trebuie intai ca pacientul sa "contribuie" corespunzator, de la infirmiera care spala pe jos pana la doftorul ratat. ca altfel .... nu s-ar numi romania de rahat !! sa fiti sanatosi, sa nu aveti nevoie de ei !!
- de autor:Prieteni, la cate laboratoare sunt in Craiova, puteti sa va masurati INR si de trei ori pe zi sau din sase in sase ore ca ampicilina, oricum este PE PROPRIE CHELTUIALA - deci fara legatura cu sus-amintita spaga. Dar in cele mai multe cazuri, IN AFARA SPITALULUI, compromisul este sa fie lunr sau la fiecare 2 saptamani, in functie de grija pe care si-o poarta fiecare. Marea nenorocire este ca ZILNIC MOR OAMENI fiindca fie nu li s-a spus despre INR, fie au uitat sa-l masoare, fie nu cred ca e necesar. Sau isi masoara INR-ul o data la 2 ani. Asta era ideea. Sunt convins ca acele aparate, pe care le folosim si noi in spital deja, se vor ieftini suficient incat sa fie accesibile pacientilor care au nevoie de ele (cum sunt astazi aparatele de glicemie). Pe de alta parte gabiks are partea lui de dreptate si ma raliez urarii lui: SA FITI SANATOSI SI SA NU AVETI PARTE DE NOI
- de pt ely si altii..:Diferente inte un medic si un asistent care nu a vazut la unitatea la care a lucrat in "romanica"un banal aparat ce masoara INR-ul este o diferenta foarte mare,ciar daca acum a descorit si el ca exista"roata".In primul rand anii de studiu in plus si apoi experienta in specialitate.Dl.dr. Valceanu,desi tanar,nu poate fi acuzat ca pune in cumpana interesul fata de bolnavi cu greutatea plicului.Este un tanar ce sufera alaturi de pacienti.Ca dovada si acest articol.Nu il plateste nimeni pentru a constientiza pe cei ignoranti.Felicitari domnule doctor si nu luati in seama ignoranta si prostia altora si urmati,in continuare,calea dreapta pe care ati luat-o!Sunt destui care au nevoie de sfaturile competente ale specialistilor si daca nu o fac este treaba lor.Diferenta intre specimene ce critica specialistii din romanica este si aceea ca cei care au ramas poate mai au un gram de patriotism.Constiint a datoriei fata de semenii din randul carora ai plecat este o chestiune de educatie ,dar si de bun simt!Inca o data:FELICITARI SI MULT SUCCES IN ACTIVITATE!!!
