Osteomielita reprezintă inflamaţia osului şi a măduvei osoase, apărută în urma unei infecţii. Boala poate afecta persoane de toate vârstele, cei mai expuşi fiind însă copiii cu vârste între cinci şi 15 ani şi adulţii peste 50 de ani.
Cauzele cele mai frecvente ale osteomielitei sunt fracturile deschise cu expunerea măduvei osoase şi microorganismele patogene aflate în circulaţia sangvină.
Deoarece copiii şi tinerii sunt extrem de activi, se pot lovi foarte uşor, zgârieturile şi tăieturile fiind un punct de pornire pentru infecţia osoasă. De asemenea, bacteriile se pot mobiliza dintr-un panariţiu, furuncul, plagă infectată sau foliculită.
În cele mai multe cazuri, osteomielita este determinată de stafilococul auriu. Alţi germeni, printre care pneumococul şi colibacilul, pot, de asemenea, provoca boala, dar într-o proporţie foarte mică.
Osteomielita afectează în primul rând oasele lungi ale membrelor inferioare – femurul şi tibia, dar şi pe cele ale membrelor superioare – humerusul, radiusul şi cubitusul. Infecţia se localizează mai rar în vertebre, claviculă sau oasele pelvisului.
Fetele se îmbolnăvesc mai greu
Osteomielita se poate găsi sub două forme, acută şi cronică. Prima afectează în general copiii cu vârste între cinci şi 15 ani, sugarii fiind afectaţi ocazional prin contaminare din mediul spitalicesc. Ocazional, osteomielita acută poate apărea şi la bătrâni, în acest caz fiind vorba despre reactivarea unui proces mai vechi, aflat în stare latentă. Băieţii sunt afectaţi în proporţie mai mare decât fetele, raportul pe sexe fiind de 4:1.
Boala debutează brusc, primul simptom fiind durerea de intensitate foarte mare în zona afectată. Imediat după aceasta apar semne generale, care trădează o infecţie, precum: febra ridicată de 39-40 de grade Celsius, frisoane, dureri de cap intense, dispnee (respiraţie dificilă), tahicardie şi anxietate. Dacă nu este instituit tratamentul corect, pot apărea complicaţii severe: luxaţia, fractura, artrita şi tulburările de creştere a membrelor.
Tratament
Tratamentul osteomielitei acute constă în administrarea de antibiotice şi imobilizarea membrului afectat în ghips. În cazul formelor mai grave se apelează la tratamentul chirurgical.
Osteomielita cronică afectează predominant adulţii şi poate urma după forma acută, dar poate apărea şi fără a fi precedată de aceste simptome. Pe lângă cauzele obişnuite ale bolii, tuberculoza sau sifilisul pot determina apariţia formei cronice de osteomielită.
Simptomul acuzat cel mai frecvent de bolnavi este durerea spontană şi intermitentă, care se calmează în repaus. Durerea apare în cele mai multe cazuri noaptea. Complicaţiile formei cronice de osteomielită sunt scurtările şi deformările osoase. Forma cronică de osteomielită se tratează prin administrarea de antibiotice în doze mari şi chirurgical.
Recomandări
Pentru a preveni boala, orice leziune sau plagă de la nivelul tegumentului ori mucoaselor trebuie foarte bine îngrijită, fiind recomandată spălarea cu apă şi saăpun, dar şi aplicarea unei creme care conţine antibiotic. În perioadele în care sistemul imunitar este slăbit, se recomandă consumul de sirop de cătină sau echinaceea.
