Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Descrierea surdităţii în cadrul comunităţii este importantă atât pentru profilaxia primară, cât şi pentru cea secundară.

Hipoacuzia reprezintă deficitul senzorial cel mai frecvent întâlnit la om, având o incidenţă la naştere de 1 la 650 de nou-născuţi şi o prevalenţă în populaţie de 10-12%.

Cauzele surdităţii la copil sunt clasificate în congenitale (prenatale), dobândite precoce (perinatale) şi dobândite ulterior (postnatale).

Din cauzele congenitale, 33% din hipoacuzii au incriminaţi factori moşteniţi. Spectrul clinic al surdităţii moştenite este larg şi merge de la forme clinice uşoare, manifestate doar prin surditate, fără alte anomalii clinice, până la sindroame genetice care afectează mai multe sisteme.

Anomaliile cromozomiale sunt, de asemenea, asociate cu hipoacuzia. Copiii cu sindrom Down dezvoltă aproape invariabil boli cronice ale urechii medii, cu o hipoacuzie progresivă pe frecvenţele înalte, care apare în adolescenţă. Puţini dintre aceşti copii sunt născuţi cu surditate neurosenzorială.

Diagnosticul genetic este important pentru stabilirea oportunităţii unei sarcini ulterioare.

Cauze

Infecţiile intrauterine rămân o cauză semnificativă a surdităţii congenitale, cea mai importantă infecţie fetală fiind rubeola. Până la aplicarea recentelor programe de imunizare antirubeolică, procentul copiilor cu surditate congenitală era în jur de 165. Cu toate că şi alte infecţii congenitale, cum ar fi herpesul, toxoplasmoza şi sifilisul, pot cauza surdităţi, acestea nu sunt semnificative statistic.

Medicamentele administrate în timpul sarcinii pot avea, de asemenea, efecte adverse asupra aparatului auditiv în dezvoltare. Chinina a fost raportată ca fiind cauză a surdităţii în anii ’50, când era utilizată în provocarea avortului ilegal. Aminoglicozidele, în principal gentamicina, kanamicina, pot trece bariera placentară. Incidenţa disfuncţiilor auditive la copiii născuţi din mame tratate cu aminoglicozide în timpul sarcinii era cuprinsă între 7 şi 45%.

Cauzele perinatale sunt răspunzătoare pentru aproximativ 20% dintre copiii surzi.

Cohleea este sensibilă în mod particular la anoxie. Bolile mamei şi problemele obstetricale pot fi incriminate.

Hiperbilirubinemia neonatală poate cauza, de asemenea, surditate. Cauza acesteia este boala hemolitică a nou-născutului prin incompatibilitate de Rh. Aceşti copii sunt afectaţi într-o proporţie de până la 80% şi prezintă hipoacuzie neurosenzorială.

Cel mai mare risc de surditate îl au prematurii născuţi la mai puţin de 32 săptămâni şi cu o greutate sub 1.500 g. Aceşti copii sunt expuşi riscului surdităţii din cauza asfixiei la naştere, sindromului de detresă respiratorie, apneei, icterului, afectării cerebrale şi sepsisului. Datorită îmbunătăţirii asistenţei neonatale, incidenţa surdităţii la prematuri a scăzut considerabil.

Factorii postnatali sunt responsabili doar pentru o mică parte (în jur de 6% din toţi copiii surzi) a surdităţii infantile. Dintre aceşti factori, meningita bacteriană este de departe cauza cea mai importantă a surdităţii. Pe lângă faptul că meningitele afectează direct aparatul auditiv, utilizarea în tratamentul lor a aminoglicozidelor la concentraţii înalte amplifică riscul apariţiei hipoacuziei. Numeroase alte boli neurodegenerative şi metabolice sunt răspunzătoare de surditatea progresivă a copilului.

Factori etiologici

Observarea copiilor cu hipotiroidism congenital a arătat o incidenţă crescută a surdităţii, ca şi în cazul copiilor cu alte anomalii endocrine.

Oreionul, pojarul şi alte boli exantematoase pot produce surditate neurosenzorială, hipoacuzia este limitată la o singură ureche sau afectează doar frecvenţele acute. Se ştie că aceste infecţii ale copilăriei sunt rar recunoscute ca fiind cauza unor surdităţii neuro - senzoriale bilaterale severe.

Investigaţiile privind cauzele surdităţii au scos în relief importanţa câtorva factori etiologici, incluzând meningita, ototoxicitatea medicamentelor administrate în timpul sarcinii sau în prima copilărie, rubeola congenitală, prematuritatea şi boala hemolitică. Toate aceste etiologii cauzează atât handicapuri multiple, cât şi surdităţi izolate. Toate pot fi prevenite.

Odată surditatea identificată, prescrierea optimă a tratamentului, între care protezarea auditivă cu aparate convenţionale sau implantabile, poate îmbunătăţi considerabil comunicarea şi calitatea vieţii.