Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Hiperhidroza reprezintă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi localizată sau generalizată. Hiperhidrozele generalizate au de obicei cauze necunoscute, însă însoţesc câteodată unele boli hormonale sau infecţioase. Forma localizată a bolii este, în general, simetrică şi este cauzată în majoritatea cazurilor de stres şi căldură.

Glandele sudoripare produc în medie 800-900 de mililitri de transpiraţie pe zi, în cazul hiperhidrozei cantitatea fiind mult mai mare. Deşi uneori transpiraţia excesivă poate reprezenta o reacţie de apărare în condiţii de expunere a organismului la căldură intensă sau la efort prelungit, în majoritatea cazurilor, hiperhidroza însoţeşte unele boli severe.

Clasificare

În funcţie de cauze, hiperhidroza se clasifică în: esenţială (fără o cauză aparentă) şi secundară (însoţeşte alte boli). În funcţie de localizare, hiperhidroza este localizată sau generalizată.

De obicei, hiperhidroza esenţială este simetrică şi afectează faţa, axilele, palmele şi tălpile, cauza fiind necunoscută. Localizarea asimetrică trădează o tulburare organică, de cele mai multe ori neurologică.

De asemenea, hiperhidroza generalizată, care apare pe toată suprafaţa corpului, este cauzată de afecţiuni neurologice (în special de leziuni ale hipotalamusului), boli endocrine (hipotiroidie), stări de şoc, alcoolism, hipoglicemie, diabet zaharat, gută şi acromegalie. Femeile aflate la menopauză prezintă hipersudoraţie din cauza dezechilibrelor neuroendocrine.

Stresul şi transpiraţia

Cele mai frecvente forme de hiperhidroză localizată sunt cele ale axilei, palmei sau tălpii şi sunt asociate una cu alta. De obicei, debutul bolii are loc la vârsta pubertăţii. Spre 40 de ani, simptomele sunt mai puţin pronunţate şi dispar odată cu vârsta.

Uneori, simptomele pot apărea la cea mai mică emoţie şi pot coexista cu acrocianoza (culoare roşie-cianotică a mâinilor, neînsoţită de durere). Crizele sudorale dese sunt extrem de deranjante, în special în cazul persoanelor cu o viaţă socială importantă.

Hiperhidroza axilară, declanşată de stres şi emoţii, reprezintă un adevărat handicap pentru femei, din cauza aspectului inestetic şi al implicaţiilor vestimentare. Hiperhidroza axilară este mai frecventă vara şi dispare iarna.

Transpiraţia palmară excesivă este foarte jenantă, mâinile umede putând crea probleme la serviciu, în cazul chirurgilor sau al electricienilor. Stresul şi emoţiile sunt principalele cauze ale hipersudoraţiei palmare. Dacă sudoraţia abundentă afectează atât faţa, cât şi palmele, cauza poate fi hipertiroidia.

Tratamentul

Hiperhidroza tălpii este deosebit de deranjantă din pricina macerării pielii şi a mirosului urât cauzat de descompunerea bacterienă.

Talpa piciorului este hiperhidratată şi foarte sensibilă la presiunea exercitată în timpul mersului, putându-se dezvolta dermite de contact faţă de anumiţi alergeni din încălţăminte. Din acest motiv, se recomandă spălarea cât mai frecventă a tălpii piciorului, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a încălţămintei din înlocuitori de piele.

Dacă se constată apariţia hiperhidrozei, se recomandă consultarea medicului de familie, care va fi informat asupra momentului de debut, a factorilor declanşatori şi a duratei bolii. Apoi, pacientul va fi îndrumat către un medic specialist, tratamentul instituindu-se după stabilirea cauzei exacte a bolii.

În formele generalizate se recomandă tincturi anticolinergice, de felul atropinei.

În cazurile foarte grave, se recomandă intervenţia chirurgicală, eficientă în 90% dintre cazuri. De asemenea, tratamentul cu toxina botulinică este foarte eficient.

Sfaturi

Importantă este igiena zilnică a axilelor, mâinilor şi picioarelor, fiind recomandat un săpun antibacterian sau cu glicerină. Pentru combaterea hiperhidrozei tălpilor, se va purta încălţăminte din piele şi ciorapi de bumbac, pentru o ventilaţie normală a pielii. Se recomandă evitarea alimentelor condimentate, ciocolatei, cafelei şi a produselor care conţin cofeină.