Prostatita este o boală inflamatorie a prostatei, glandă sexuală masculină, situată sub vezica urinară. Prostatita afectează mai ales tinerii.
5-10% dintre cazurile de prostatită sunt determinate de infecţii bacteriene, în restul situaţiilor fiind prezentă inflamaţia ţesutului, fără infecţie. Boala este frecventă în rândul tinerilor, în timp ce doar un sfert dintre bărbaţii cu vârsta sub 50 ani suferă din cauza infecţiilor genito-urinare.
Forma acută
Clasificarea prostatitei se face în funcţie de cauza apariţiei bolii şi de durata simptomelor. Prostatita bacteriană acută apare foarte rar, fiind cauzată de bacteriile care se găsesc în mod normal în intestinul gros, în unele cazuri apărând ca urmare a unei infecţii a vezicii urinare sau a uretrei. Boala este foarte uşor de diagnosticat şi tratat. Simptomele acuzate de bolnav sunt febra, frisoanele, durerile lombare şi perineale (zona dintre organele sexuale externe şi anus), senzaţia de arsură în timpul micţiunii, senzaţia de urinare imperioasă, simptome gripale (dureri articulare şi musculare difuze) şi dureri la ejaculare.
Forma cronică
Prostatita bacteriană cronică este, de asemenea, rară, apărând ca urmare a unei prostatite acute netratate sau recidivante. Anomaliile anatomice, precum îngustarea uretrei sau adenomul de prostată, pot contribui la cronicizarea bolii.
Simptomele specifice prostatitei cronice bacteriene sunt: urinările frecvente, disuria (senzaţie de durere şi arsură în timpul micţiunii), senzaţia de urinare imperioasă, nicturie (urinări nocturne frecvente), presiunea scăzută a jetului urinar, senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare, dureri la ejaculare, febră uşoară, dureri perineale (în zona dintre organele sexuale externe şi anus) accentuate în timpul digestiei intestinale.
Durata şi intensitatea simptomelor sunt mult mai mari decât în cazul formei acute a bolii.
Forma nebacteriană
Prostatita nebacteriană este o afecţiune cronică şi afectează bărbaţii de toate vârstele. Este cea mai comună formă a bolii, reprezentând mai mult de 80% dintre cazurile de prostatită. Simptomele sunt identice cu cele apărute în cazul prostatitei cronice bacteriene.
Datorită simptomelor similare, pentru a stabili cu exactitate forma bolii se recomandă investigaţiile suplimentare de laborator. Prezenţa bacteriilor în urină sau în plasma seminală este caracteristica prostatitei cronice bacteriene.
Factori de risc
Factorii de risc pentru apariţia prostatitei sunt golirea incompletă a vezicii urinare sau efectuarea activităţilor fizice cu vezica plină, bolile cu transmitere sexuală, infecţiile urinare recente, practicarea frecventă a unor sporturi precum ciclism, jogging sau echitaţie.
Persoanele cu prostatita cronică bacteriană pot dezvolta frecvent episoade de prostatită acută. Diagnosticul se stabileşte de către medic, prin intermediul tuşeului rectal, al palpării abdomenului şi al examenelor de laborator.
Tratament
Tratamentul prostatitei acute bacteriene constă în administrarea de antibiotice pe o perioadă de două-trei săptămâni. În unele cazuri, antibioticele administrate oral nu au efectul dorit, fiind recomandat tratamentul intravenos. În general, simptomele se ameliorează în 24-48 de ore, fiind reluat tratamentul oral.
În cazul prostatitei cronice, tratamentul este mai dificil, cura cu antibiotice neavând rezultate satisfăcătoare. Se recomandă medicaţia antialgică şi evitarea consumului de alcool sau de condimente.
