Iarba de negi, leac pentru hepatită

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Rostopasca, mai cunoscută sub numele popular de iarbă de negi sau năgelariţă, este o plantă medicinală utilizată din cele mai vechi timpuri pentru tratamentul bolilor hepatice grave, influenţând în mod pozitiv metabolismul. De asemenea, tratamentul cu rostopască se recomandă în cazul afecţiunilor renale sau ale veziculei biliare.

 

Rostopasca este o plantă erbacee perenă, care trăieşte în locuri umbroase, în special în jurul aşezărilor, din regiunile de câmpie până în zona montană. Planta înfloreşte din aprilie până în septembrie. Rostopasca se dezvoltă ramificat, atingând o înălţime de 30-80 cm şi are frunzele zimţate, asemănătoare cu cele ale stejarului, fructul având formă de capsulă. Din tulpină şi din rizom izvorăşte o sevă vâscoasă, de culoare brun-portocalie, cu miros neplăcut şi gust amărui.

Recoltarea plantei se face pe timp însorit, evitându-se acest lucru în zilele ploioase, datorită brumificării care conduce la degradarea principiilor active. Se culege în special partea aeriană a plantei, adică tulpina, frunzele şi florile.

Elimină toxinele din organism

Datorită efectelor depurative (îndepărtarea toxinelor din organism) şi hematopoetice (ajută la creşterea numărului de globule roşii), rostopasca poate fi folosită cu succes în multiple afecţiuni.

Rostopasca poate fi folosită, de exemplu, în tratamentul bolilor hepatice grave (ciroză, hepatita A, hepatita B). Se administrează un amestec de ceaiuri de rostopască, urzici şi mlădiţe de soc. Pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare, se recomandă consumul a cel puţin doi litri pe zi din acest amestec.

Împotriva icterului se utilizează rostopasca macerată în vin: 30 de grame de plantă se lasă timp de două ore în 0,5 l de vin alb, rezultatele fiind aproape imediate.

Tratament pentru hemoroizi

În cazul hemoroizilor, al înţepăturilor de insecte, urinării dificile sau a senzaţiei de vâjâit în urechi se recomandă ceai de rostopască. Se beau două-trei ceşti de ceai pe zi (o linguriţă rasă la o cană de apă clocotită) cu înghiţituri mici. Ceaiul poate fi folosit şi în tratamentul bătăturilor, negilor, eczemelor, cancerului de piele şi cataractei.

Sucul proaspăt de rostopască este utilizat în cazul dezlipirii de retină. Se ia o frunză de rostopască, se spală şi se striveşte între degetul mare şi arătător. Sucul astfel obţinut este întins cu arătătorul spre coada ochiului, ţinând ochii bine închişi. Sucul de rostopască se recomandă şi în cazul cataractei, vederii slabe şi, preventiv, pentru ochii sănătoşi suprasolicitaţi.

Ajută la îndepărtarea părului în exces

În cazul femeilor, firele de păr de pe faţă sau creşterea excesivă a părului pe braţe sau pe picioare indică o tulburare renală. Se ung zonele respective cu suc de rostopască. După o perioadă de câteva ore, se spală zona respectivă cu un săpun emolient, ungându-se apoi locurile respective cu alifie de gălbenele, ulei de muşeţel sau de sunătoare.