Sindromul premenstrual apare în perioada cuprinsă între ovulaţie şi prima zi de menstruaţie. Femeile pot prezenta tulburări afective, endocrine, metabolice şi vegetative, care dispar odată cu apariţia menstruaţiei.
Sindromul premenstrual poate debuta la 20-30 de ani.
Evoluţia lui este oscilantă, existând perioade de ameliorări sau agravări. În perioada de premenopauză, pacientele pot acuza înrăutăţirea simptomelor.
Cauze
Principala cauză a apariţiei sindromului premenstrual o constituie tulburările hormonale, nefiind cunoscuţi în totalitate factorii determinanţi. Predispoziţia genetică este aproape o regulă, majoritatea femeilor afectate având rude care prezintă aceeaşi simptomatologie. De asemenea, printre factorii care pot declanşa sau agrava simptomele sindromului premenstrual se numără bolile sistemului nervos central, bolile cardiovasculare, afecţiunile gastrointestinale, bolile infecţioase, complicaţiile la naştere, avorturile, dar şi stresurile emoţionale.
Simptome
Simptomele cauzate de sindromul premenstrual sunt fizice, afective şi cognitive. Afecţiunile fizice sunt sensibilitatea şi umflarea sânilor (apar cu 5-7 zile înainte de prima zi a menstruaţiei), dureri abdominale, constipaţii, greaţă, vomă, poftă de mâncare exagerată, secreţii ale sânilor, prurit cutanat (mâncărimi), acnee, oboseală şi lipsă de energie, dureri de cap, dureri de spate (cu o zi înainte de apariţia ciclului menstrual), dureri musculare, scăderea libidoului, edeme ale extremităţilor şi pleoapelor.
Simptomele afective sunt iritabilitate, furie, ostilitate, depresie, schimbări bruşte ale dispoziţiei, introvertire (închiderea în sine), certuri, discuţii în contradictoriu.
Apar, de asemenea, simptome cognitive: scăderea atenţiei, confuzia, scăderea capacităţii de concentrare.
Simptome similare sindromului premenstrual pot apărea şi în alte afecţiuni fizice precum migrena, sindromul de intestin iritabil şi hipotiroidismul sau în unele boli psihice, ca anxietatea sau depresia. De aceea este necesar diagnosticul diferenţial pentru stabilirea cauzei apariţiei acestor simptome.
Diagnostic
Diagnosticul de sindrom premenstrual se stabileşte de medic, pe baza antecedentelor pacientei, dar şi cu ajutorul unui jurnal al celor mai recente cicluri menstruale. Mai precis, pacienta trebuie să descrie simptomele zilnice pe parcursul ultimelor două-trei cicluri menstruale, să specifice zilele menstruaţiei şi zilele ovulatorii.
Tratamentul sindromului premenstrual se bazează pe două principii: afecţiunea este cronică şi se rezolvă odată cu menopauza, trebuind puse în balanţă costul şi efectele secundare ale terapiei, sau simptomele sunt variate, tratamentul trebuind adaptat în funcţie de intensitatea acestora.
Tratament
Măsurile care pot fi luate sunt psihoterapia, corectarea dietei, balneoterapia, masajul general şi electroanalgezia. În majoritatea cazurilor, se observă diminuarea semnificativă a simptomelor, nemaifiind nevoie de tratament medicamentos sau chirurgical. Dacă simptomele persistă, se recomandă tratamentul medicamentos, tratamentul chirurgical care constă în îndepărtarea ovarelor fiind o metodă rar utilizată în prezent.
Estimări
Se estimează că mai mult de 80% dintre femei prezintă una sau mai multe tulburări de ordin fizic ori emoţional în a doua fază a ciclului menstrual. Cele mai multe prezintă tulburări minore, respectiv scăderea randamentului la serviciu. Doar 5-8% sunt în incapacitate temporară de muncă.
