22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăSanatateSemnele naşterii premature

Semnele naşterii premature

Oboseala, stresul şi anumite boli ale mamei pot să ducă în anumite situaţii la naştere prematură. Copilul născut mai devreme poate să aibă probleme de sănătate sau devieri de comportament.

Naşterea prematură este responsabilă de aproape 75% dintre decesele nou-născutului, care nu sunt determinate de malformaţiile congenitale. Aceasta, deoarece creşterea şi dezvoltarea din ultimele săptămâni ale sarcinii sunt esenţiale pentru sănătatea copilului. Cei născuţi prematur au tendinţa de creştere scăzută, putând avea pe viitor probleme de învăţat sau de comportament. De asemenea, aceşti copii pot să dezvolte unele probleme ale aparatului respirator, ale sistemului nervos, ochilor sau urechilor.

O sarcină durează în medie 266 de zile de la data fecundării, dar, deoarece începutul sarcinii este fixat în prima zi a unui ciclu menstrual, şi fecundarea propriu-zisă are loc în a 14-a zi după începerea menstruaţiei. Durata medie a sarcinii este de 280 de zile sau 40 de săptămâni de la ultima menstruaţie.

Naşterea prematură are loc între a 22-a şi a 37-a săptămână de amenoree (lipsa menstruaţiei). Dacă naşterea are loc înainte de a 32-a săptămână, pot apărea sechele neurologice sau psihomotorii, mortalitatea perinatală fiind destul de frecventă.

Semnele naşterii premature

Simptomele dinaintea naşterii premature sunt contracţii la fiecare zece minute, scurgere vaginală apoasă, sângerare vaginală înainte de săptămâna a 37-a de sarcină, crampe asemănătoare celor din timpul menstruaţiei, însoţite sau nu de diaree.

Gravida simte o presiune asupra pelvisului şi vaginului, deoarece copilul împinge în jos, şi o durere constantă în partea de jos a spatelui. Are loc ruperea membranelor (ruperea „apei“), iar fătul nu mai loveşte pereţii uterului cu aceeaşi intensitate.

Când trebuie să mergeţi la medic

Gravidele care detectează unele dintre semnele de mai sus, dar nu au o secreţie apoasă, trebuie să întrerupă orice activitate şi să se odihnească. În cazul în care contracţiile sunt prezente o dată la zece minute sau chiar mai des, trebuie contactat medicul.

Este dificilă diferenţierea între travaliul fals şi cel real. Diagnosticul de naştere prematură poate fi stabilit prin depistarea modificărilor cervixului uterin. În mod frecvent, femeile au contracţii înainte de începerea travaliului, acestea fiind numite Braxton-Hicks sau travaliu fals. Ele sunt dureroase şi regulate, însă dispar după o oră de odihnă.

Tratament

Tratamentul vizează atât femeia aflată în travaliu prematur, cât şi nou-născutul. Travaliul prematur necesită spitalizarea mamei. Membranele se pot rupe înainte sau după începerea contracţiilor, gravida fiind condusă în acest caz în sala de naşteri. În cazul în care sacul amniotic este întreg, gravida este ţinută sub observaţie, pentru ca medicul să poată observa eventualele modificări ale stării de sănătate. Dacă nu sunt observate modificări ale colului şi contracţiile încetează, gravida poate fi externată. În caz contrar, este condusă în sala de naşteri. Pentru oprirea sau încetinirea contracţiilor uterine se folosesc medicamente, îndeosebi terbutalina sau sulfatul de magneziu, care blochează producerea substanţelor ce stimulează contracţiile (prostaglandinele).

Se folosesc antibiotice pentru tratarea sau prevenirea infecţiilor. Cu 24-48 de ore înainte de naştere se folosesc corticosteroizi antenatal mamei pentru a ajuta dezvoltarea plămânilor fătului.

În unele cazuri se foloseşte tratament chirurgical – cerclajul. Acesta constă în suturarea colului uterin pentru a-l menţine închis şi pentru a preveni naşterea prematură.

Cauzele naşterii premature

– Dilatarea prea puternică a uterului (în special în cazul sarcinilor gemelare);

– Boli ale mamei, precum: hipertensiunea arterială, toxemia gravidică, diabetul, herpesul, bolile infecţioase, SIDA, infecţiile urinare;

– Inserţia anormală a placentei (placenta praevia);

– Oboseala şi stresul – naşterea prematură este mai frecventă în cazul femeilor care au un nivel socio-economic mai scăzut;

– Afecţiuni cervicale şi ale uterului;

– Femeile care au mai născut înainte de termen sau care au făcut avort în luni mari de sarcină;

– Sângerările apărute în decursul celui de-al doilea sau al treilea trimestru de sarcină;

– Sarcina multiplă (gemelară);

– Perioada scurtă între sarcini.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS