Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Sinuzita reprezintă inflamaţia acută sau cronică a mucoasei sinusurilor, o continuare a mucoasei nazale, având aceeaşi structură. Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer, situate între oasele feţei, fiecare având un orificiu de comunicare cu fosele nazale. Mucoasa sinusală secretă mucus care umidifică şi încălzeşte aerul inspirat, îmbunătăţind în acelaşi timp rezonanţa vocală.

Sinuzita este acută sau cronică. Prima apare îndeosebi în anotimpul rece. Ea se caracterizează prin prezenţa simptomelor pe o durată scurtă, în medie, trei săptămâni. Cealaltă reprezintă inflamaţia cronică a mucoasei sinusale, apărută ca urmare a unei sinuzite acute nevindecate, şi poate dura în medie două-trei luni.

Cauze

Cel mai frecvent, sinuzita apare ca urmare a unei infecţii faringiene sau nazale. Mucoasa nazală se continuă cu cea sinusală, orice infecţie bacteriană sau virală de la nivelul celei dintâi putând fi transmisă foarte uşor la cealaltă. Infecţiile fungice determină apariţia sinuzitei preponderent la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, precum bolnavii de SIDA, leucemie sau diabet zaharat. Printre cauzele apariţiei sinuzitei se mai numără: expunerea îndelungată a feţei la curenţi reci, variaţiile mari şi bruşte ale temperaturii, fumul de ţigară şi substanţele poluante.

Simptome

Cele mai frecvente simptome ale sinuzitei sunt durerea şi presiunea de la nivelul feţei, senzaţia de nas înfundat şi secreţiile nazale muco-purulente.

Simptomele variază însă în funcţie de forma acută sau cronică a bolii şi a localizării.

Sinuzita acută poate afecta un singur sinus (maxilar, etmoid sau sfenoid), mai multe (polisinuzita), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acută dreaptă sau stângă) sau de pe ambele părţi (pansinuzita acută bilaterală). Bolnavul prezintă cefalee (dureri de cap), pierderea mirosului, secreţie nazală muco-purulentă, înfundarea nasului, ameţeală, lipsa poftei de mâncare şi febră.

Sinuzita cronică

Sinuzita cronică se manifestă printr-o secreţie nazală purulentă permanentă şi urât mirositoare, senzaţia de presiune care se transformă în perioadele de acutizare în durere, înfundarea nasului şi diminuarea simţului mirosului.

Din cauza secreţiei nazale purulente, bolnavul poate dezvolta infecţii repetate ale faringelui, laringelui, traheei şi tulburări digestive. Localizarea durerii este similară cu cea din sinuzita acută, în funcţie de sinusul inflamat.

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul de sinuzită se pune în funcţie de simptome şi cu ajutorul investigaţiilor imagistice: radiografie, tomografie computerizată, rinoscopie cu fibră optică. Sinuzitele pot fi confundate la debut cu alte afecţiuni, precum tulburări de vedere, migrenă, boli ale ochilor sau dinţilor.

Tratamentul sinuzitelor se face cu antibiotice cu spectru larg, pentru a elimina cauza infecţiei. Se recomandă dezinfectantele nazale sub formă de spray sau picături. Pentru ameliorarea simptomelor sunt utile analgezicele, antiinflamatoriile şi antitermicele. Dacă tratamentele efectuate nu au avut rezultatul scontat, medicul poate decide intervenţia chirurgicală pentru desfundarea sinusului afectat. Tratamentul va fi prescris de medic, automedicaţia putând conduce la urmări nedorite.

Localizare

Localizarea durerii variază în funcţie de sinusul inflamat. Sinuzita etmoidală provoacă durere la nivelul unghiului intern al ochiului sau în regiunea nazală superioară. Cea maxilară provoacă durere la nivelul obrajilor, în jurul orbitelor sau la nivelul dentiţiei superioare. Sinuzita frontală provoacă durere la nivelul frunţii, deasupra ochilor. Iar cea sfenoidală se întâlneşte mai rar, producând dureri la ceafă, urechi şi gât.