Fructele de ienupar pot fi folosite in curele de dezintoxicare a organismului, recomandate primavara, datorita efectului diuretic si de stimulare a transpiratiei.
Ienuparul (Juniperus communis) este un arbust conifer intâlnit in zonele de munte. Este o planta foarte rezistenta la frig. Totodata, are o proprietate neobisnuita in lumea plantelor. Chiar daca ienuparul infloreste primavara, fructele nu au timp sa se coaca pâna toamna, ramânând verzi si peste iarna, pentru ca abia in toamna urmatoare sa capete nuanta de bleumarin, specifica fructelor coapte. De aceea, pe o planta se pot intâlni si fructe verzi, dar si coapte. Recoltarea fructelor se face prin scuturarea ramurilor in timpul sezonului rece.
Fructele de ienupar sunt folosite in medicina naturista. Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina), grasimi, acizi organici. In scopuri terapeutice se mai folosesc ramurile si frunzele.
Ceaiul
Ienuparul are proprietati diuretice, antiseptice, carminative, bronhodilatatoare, antitusive si antispastice. Din fructe se prepara un ceai pentru tratamentul bolilor aparatului urinar (cum ar fi litiaza urinara sau edeme renale), daca bolnavul nu urineaza cu sânge (hematurie). Datorita actiunii diuretice, ceaiul din fructe de ienupar se foloseste si in reumatism, guta sau retentie de apa in tesuturi (hidropizie). Ceaiul din fructele acestei plante amelioreaza tusea, fiind indicat in afectiunile respiratorii, mareste pofta de mâncare, inlatura balonarea. In acelasi timp, stimuleaza transpiratia, ajutând la eliminarea toxinelor din corp. Cantitatea optima pentru prepararea ceaiului este de doua lingurite de fructe la o cana de apa, din care se iau trei-patru linguri pe zi. Pentru cura de dezintoxicare se recomanda un decoct din 10 – 20 de boabe la un litru de apa, care se fierb timp de zece minute. Acesta se poate folosi in combinatie cu un adaos de infuzie de urzica si papadie timp de doua saptamâni.
Produsul este recomandat si pentru diabet, reumatism, hepatita epidemica, anorexie.
Alte preparate
In bolile aparatului urinar, ceaiul poate fi inlocuit cu tinctura care se poate gasi la plafare. Acest produs este mai concentrat si are efecte excelente in tratarea infectiilor urogenitale produse de Chlamidya sau stafilococi.
Uleiul de ienupar se foloseste sub forma de instilatii (5-10 picaturi intr-un vas cu apa clocotita) in afectiuni dermatologice sau ale cailor respiratorii (gripa sau guturai). Ars intr-o candela, imprastie mirosurile neplacute din incapere, purificând aerul, si previne astfel aparitia virozelor respiratorii. Uleiul de ienupar se foloseste si pentru masaj terapeutic sau erotic, având efect de stimulare a circulatiei si afrodisiac (in cantitati mai mari).
Ramurile si frunzele de ienupar se folosesc de obicei sub forma de decoct in tratamentul extern, pentru vindecarea plagilor infectate sau a eczemelor, precum si pentru combaterea caderii parului. Baile cu decoct din ramuri (aproximativ trei kilograme la 10 litri de apa) sunt recomandate si pentru stimularea circulatiei periferice, reumatism, psoriazis, acnee.
Precautii
Trebuie respectat intocmai modul de dozare a produselor din ienupar. In caz contrar, se poate produce o iritare a cailor urinare si chiar hematurie. In afectiuni genitale este indicata folosirea in combinatie cu ceai de coada calului, pentru a intensifica actiunea diuretica si antiseptica.
Material realizat in colaborare cu dr. Cristiana Pirsoi, Centrul Naturist TERRA-QI Chengguang Craiova, str. Sf. Dumitru, nr.3
