Au participat la un concurs şi au câştigat o zi în Parlamentul European de la Strasbourg. 28 de elevi de la Colegiul „Alexandru Ioan Cuza“ din Corabia, judeţul Olt, au reprezentat România în programul Euroscola, interpretând, pentru câteva ore, rolurile parlamentarilor europeni.
Bariera se ridică şi autocarul trece dincolo, oprindu-se în spaţiul străin din faţa clădirii imense, din sticlă cu reflexe bleu-cenuşii, a instituţiei europene, pentru a cărei construcţie arhitecţii s-au inspirat din amfiteatrele romane. „Coborâţi repede, faceţi câteva poze să le aveţi amintire şi apoi intraţi! Luaţi tot ce vă trebuie pentru că nu veţi mai putea ieşi până la sfârşitul programului", se aude vocea precipitată a ghidului Florin Ghiocel. Uşile se deschid şi adolescenţii din Corabia păşesc pe asfaltul din faţa Parlamentului European din Strasbourg, în Cartierul European (Quartier Européen) al capitalei Alsaciei. Destinaţia finală a celor 28 de elevi de liceu, însoţiţi de profesorii Nicoleta Antonescu, Cătălin Antonescu şi Laura Dima. Pentru prima dată în viaţă, se vor „juca" de-a europarlamentarii, vor dezbate în plen, vor argumenta, vor vota, aşa cum se întâmplă la cele 12 şedinţe anuale care au loc aici. Emoţiile îi lasă pe unii fără grai, pe alţii îi fac să vorbească mai mult.
Lecţia de europenism
E dimineaţă, puţin după ora 9.00. Sunt câteva grade peste zero şi vântul şuieră printre stâlpii şi ungherele locului. În jur, autocare vin şi pleacă. Alţi copii coboară agitaţi şi aleargă spre intrarea în clădirea Louise Weiss. Mai mult de 500 de elevi din peste 20 de ţări participă la programul Euroscola. Unii au fost invitaţi, alţii au trecut teste, iar premiul este o zi în Parlamentul European. Grupul din Corabia, judeţul Olt, care reprezintă România, traversează pasarela străjuită de o parte de stâlpi metalici în vârful cărora flutură steagurile europene şi intră în interiorul ciudatului schelet din oţel şi sticlă, inaugurat în 1999. Grandoarea arhitecturală, imagine ruptă parcă dintr-un film al viitorului, te striveşte. Imensul edificiu, cu o suprafaţă de aproximativ 220.000 mp, este una dintre cele mai mari şi vizibile clădiri din Strasbourg, atât de diferite şi împletind modelul german cu cel francez.
„Îmi tremură picioarele“
Alte poze, apoi tinerii din Corabia se îndreaptă spre una dintre intrări. Sunt riguros verificaţi, ca într-un aeroport. Cineva îi roagă să aştepte, apoi îi însoţeşte în labirintul de coridoare şi pasarele, de poduri de lemn şi lifturi din geam. Deşi din loc în loc sunt săgeţi şi inscripţii, cu greu îţi dai seama unde ieşi, unde intri, încotro te-ai putea îndrepta. Funcţionarii întâlniţi zâmbesc înţelegător nedumeririi şi mirării micilor vizitatori. Într-o sală cu mochetă ce aduce a primăvară, sunt distribuite programul şi ecusoanele. De-aici încolo, drumurile se despart: profesorii într-o parte, elevii în alta. Ziua aceasta e a celor mici. „Îmi tremură picioarele", se aude vocea unui băiat din grup, în timp ce se pierde în coridorul semiîntunecat.
La micul dejun, sunt sfătuiţi să-şi facă prieteni din alte ţări, să nu rămână un grup închis. La fel li se cere şi cadrelor didactice. Au loc apoi constituirea grupurilor de lucru multilingve şi repartizarea participanţilor. Emoţiile sunt din ce în ce mai mari. Limba română nu le mai e de nici un folos. În locul ei, comunicarea se face în engleză sau în franceză. Puţin după ora 10.00, în hemiciclu, sala plenară a Parlamentului European, pe locurile parlamentarilor europeni, în scaunele-fotolii cu rotile, cu căştile la urechi, cei peste 500 de invitaţi ascultă cuvântul de salut şi prezentarea instituţiei. E rândul lor apoi să se definească. În faţa celorlaţi tineri, Georgeta Iacob şi Marius Fulguleţ, cu inima bătând nebuneşte, cu respiraţia întretăiată, le vorbesc despre liceul lor dintr-un colţ de lume, despre orăşelul de pe malul Dunării, cu vestigii din vremea lui Constantin cel Mare şi ruine de cetăţi dacice.
Timpul trece pe nesimţite. Dezbaterile şi întrebările despre construcţia europeană îi antrenează pe participanţi, care prind curaj şi cer să ia cuvântul. Comentarii, aplauze. Ceasul arată 12.45. E vremea prânzului. În sala de mese, adolescenţii, parlamentari pentru o zi, continuă să discute între ei, să se cunoască, să se confrunte, pregătindu-se pentru „Eurogame", unde lucrează în echipe de patru jucători. În sălile comisiilor, alte discuţii şi puncte de vedere despre priorităţile europene. Teme precum „Democraţia şi cetăţenia", „Mediu, transport, energie", „Politici sociale şi locuri de muncă" sau „Viitorul Europei" au fost abordate, în prealabil, în şcoli. În cele şase săli destinate grupurilor de lucru, elevii îşi aleg singuri câte un preşedinte, purtători de cuvânt şi redactori. În şedinţa plenară, ei vor prezenta rapoartele, îşi vor argumenta propunerile şi vor vota cele mai bune idei. Exprimate din nou în engleză, franceză sau germană. „Noi ne pregătiserăm ca o echipă. Acasă, ne-am împărţit sarcinile şi fiecare s-a documentat pentru o temă. N-am ştiut că aici vom lucra separat, în grupuri mixte. Oricum, am învăţat din această experienţă. Data viitoare vom şti la ce să ne aşteptăm", spun elevii, la final. „Eurogame" se apropie de sfârşit. După înmânarea diplomei Euroscola şi a drapelului european fiecărei şcoli participante, programul se încheie cu imnul european. S-a făcut ora 18.00. Ziua în Parlamentul de la Strasbourg, oraşul – istorie a arhitecturii, situat la răscrucea rutelor comerciale, la confluenţa râurilor Bruche şi Ill, pe malurile Rinului, s-a încheiat. Amintirea ei însă va rămâne mult timp proaspătă.
