Consiliu’, prefectura, tot un drac!

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

La Å£ară, politica se vede cu alÅ£i ochi. Promisiunile celor care vor să ocupe funcÅ£ii publice nu valorează cât o ceapă degerată pentru oamenii simpli. Dincolo de faptul că mulÅ£i nu fac diferenţă între instituÅ£iile judeÅ£ului, ţăranii vor să-i vadă pe viu pe politicieni înainte de a-i vota. Nu le sunt suficiente afiÅŸele electorale.

Nominalizările pentru funcÅ£iile locale dintre membrii grei, păstraÅ£i îndeobÅŸte pentru locul în care se dă ora exactă, s-au făcut oficial pentru a nu pierde aderenÅ£a partidelor la masă, iar neoficial pentru ceea ce se cheamă „împărÅ£itul caÅŸcavalului“, care se anunţă foarte gras. Peste puÅ£in timp, locuitorii judeÅ£ului cu drept de vot trebuie să aleagă nu numai primarul localităţii în care au domiciliul, dar, pentru prima dată, ÅŸi preÅŸedintele consiliului judeÅ£ean. Alegerile locale au de această dată miză mare, deoarece cele două funcÅ£ii eligibile conferă putere locală partidelor din care fac parte candidaÅ£ii, iar pe de altă parte asigură clientelei de partid, generoasă în comisioane, acces la milioanele de euro care se vor învârti în interiorul acestor două instituÅ£ii în următorii patru ani. Cât de cunoscuÅ£i sunt cei care se bat pentru binele doljenilor ÅŸi pe ce realităţi îÅŸi bazează speranÅ£ele, am încercat să aflăm de la câÅ£iva electori obiÅŸnuiÅ£i.

„Legi strâmbe pot ÅŸi eu să fac“

În comuna PeriÅŸor, singurii oameni aflaÅ£i la porÅ£i erau cei în vârstă, care nu mai sunt în stare nici să meargă cu vaca la păscut pe marginea drumului. Ei sunt cei care au apucat toate vremurile: ÅŸi monarhia, ÅŸi comunismul, ÅŸi pe cele de acum. Au văzut multe, au trăit multe ÅŸi nu cască gura la vânturile care bat din toate părÅ£ile. Par împăcaÅ£i cu viaÅ£a, aÅŸa grea cum le-a fost, iar când vine vorba de politică povestesc de la Adam ÅŸi Eva. „Consiliul judeÅ£ean nu e prefectura?! Eh! Tot un drac! Păi, nu-i cunosc pe ăştia care se înghesuie să mă împingă la votare ÅŸi de ce aÅŸ vrea să-i cunosc? ToÅ£i mint până ajung acolo ÅŸi pe urmă fură. AÅŸa e de când lumea! Aveam eu un unchi, odată, în Bărăgan, care era chiabur, dar prost. Ä‚sta, pentru că avea cheag l-au băgat la un partid ca să aibă ei unde bea ÅŸi unde mânca. De câte ori veneau de la BucureÅŸti la el în sat, nărodul tăia curcanul! Ä‚ia beau, chefuiau ÅŸi-i promiteau că-l fac deputat. Când îi încolÅ£ea cu insistenÅ£ele, îi promiteau că-l fac măcar primar în sat, iar ei îÅŸi vedeau de treburi în BucureÅŸti până la alegerile următoare. AÅŸa ÅŸi acu’. Îi arde vreunuia de treburile mele, de necazurile mele, de viaÅ£a mea amărâtă? Nu! Că, dacă i-ar păsa, m-ar pune pe mine unde ziseÅŸi mata că trebuie să-i pui eu pe ei. AÅŸ scăpa ÅŸi eu de greutăţi! AÅŸa, ei, de bine ce le e, mai vor un bine ÅŸi eu tot un rău! Păi, asta e treabă? Ia să vie, colea, la mine în bătătură, ÅŸi să stea o săptămână, iar eu să mă duc în locul lor, că mâna în sus pot să o ridic ÅŸi eu că am văzut la televizor. Ne-au dat pământul de ne-am încăierat ca proÅŸtii ÅŸi nu mai vorbim unul cu altul. Să mi-l fi dat unde l-am avut, că aÅŸa era drept ÅŸi era toată lumea descurcată. Păi, legi strâmbe pot ÅŸi eu să fac. Ete, d’ici, de pe scaun, nu trebuie să mă votaÅ£i nici la prefectură, nici la parlament!“, a spus cel care s-a recomandat Nicolae Ion.

Ori la nuntă, ori la înmormântare

Alt bătrân din satul Mărăcine, Nicolae Å¢acu, la 83 de ani, câÅ£i a împlinit de curând, mai are răbdare să aÅŸtepte vremurile bune pe care i le promite toată lumea la patru ani o dată.

Din ambiÅ£ie ar fi vrut ca măcar o dată să fie primar ca să le arate el oamenilor ce trebuie să facă ăl din capul trebii. „Dacă aÅŸ fi primar, eu aÅŸ face în fiecare lună, în fiecare sat, câte o ÅŸedinţă cu oamenii. I-aÅŸ întreba pe ei ce trebuie să facem ÅŸi cum să cheltuim banii din vistieria primăriei. Păi aici, la noi, nu ne-a întrebat nimeni, niciodată, nimic. Ei zic că am votat consilieri, dar ăia de unde să ÅŸtie ce vrem noi, ăia mulÅ£i din sat, că nu ne întâlnim decât la nunÅ£i sau la înmormântări? PreÅŸedintele consiliului judeÅ£ean ar trebui să fie unu’ pe care să-l fi văzut ÅŸi eu măcar o dată în viaţă. Dumneata ai vota pentru unu’ pe care nu-l cunoÅŸti decât din poze? Să vie, domn’e, aici, să-l văd, să-l cunosc, să-i spun ce mă doare, să văd dacă mă înÅ£elege ÅŸi pe urmă să mă îndemne să-l votez! Ei nu dau doi bani pe noi, ne cred proÅŸtii lor care le prelungim binele la patru ani o dată. Ei, s-a deÅŸteptat prostul, nu e cum îl ÅŸtiu ei!“, a spus nea Florea. Se pare că politicienii care nu au bătrâni acasă ar putea „cumpăra“ câÅ£iva din fiecare sat. PreÅ£ul ar fi convenabil: un pic de respect!