Nu trageti in „capsunari“!

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Din plictiseala, „butonam“ telecomanda. Am nimerit la stiri. Era putin trecut de ora 17.00. Crainica imi capteaza atentia. Guvernul, spunea ea, saluta intoarcerea in tara a studentilor care s-au format profesional in strainatate. Si nu sunt putini, atâta timp cât ei provin din peste 100 de universitati cam din tot atâtea tari. Mai mult, eram informat, reprezentantii celor mai importante companii organizau burse pentru a angaja acesti tineri merituosi. Tot pe acelasi canal de stiri, la un interval de cinci minute, aveam sa aflu ca acelasi guvern este decis sa ia masuri ca forta de munca mediu si inalt calificata sa fie incurajata sa ramâna sa munceasca in tara. Aceasta deoarece, explica sursa, exportul de forta de munca ieftina reprezinta un avantaj de moment cu repercusiuni asupra dezvoltarii economice a tarii.

Nu am fost surprins de aceste stiri si nici de ora de difuzare. Eram la Beijing si era vorba despre o tara care in perioada 2000-2004 a contribuit cu mai mult de 13 procente la cresterea economica mondiala. O tara care, in aceeasi perioada, a reusit sa scoata din saracie 22 de milioane de oameni si unde, in acest an, oficialitatile sunt nevoite sa revizuiasca in sens pozitiv cele mai optimiste prognoze de dezvoltare economica.

Nu stirile mentionate sunt importante, ci modul de abordare a lucrurilor. Si in România olimpicii sunt laudati pentru faptul ca, prin ei, tara noastra ocupa, constant, podiumul mondial la discipline precum matematica, fizica, chimia, informatica etc. Tot la fel sunt laudati acei tineri români care sunt ceruti sa studieze la universitati de prestigiu din SUA, Marea Britanie, Franta etc. Dar, nu am vazut si auzit la stiri ca un reprezentant al executivului sa iasa la rampa si sa prezinte un program de sprijinire a acestor elite. Pe scurt, sa le incurajeze sa revina acasa si sa contribuie, prin cunostintele si experienta lor, la cresterea economica a tarii. Am vazut insa, tot la stiri, oameni calcându-se in picioare pe Valter Maracineanu pentru „marea sansa“ de a deveni „capsunari“ in Spania, constructori in Italia, macelari in Germania, baby-sitter in Marea Britanie, asistenti medicali in camine de batrâni din SUA etc. Sunt lucruri care trebuie sa ne dea de gândit. Este un semn cert ca aici, la noi, nu avem ce sa le oferim acestor oameni, de aceea si disperarea de la cozile oficiilor de plasare a fortei de munca in strainatate. Daca vreti, avem aici imaginea fidela a „oportunitatilor“ pe care le ofera economia româneasca restructurata si mereu reformata de peste 15 ani. Munca prost platita, absenta unei slujbe, preturile mari, precum si imposibilitatea asigurarii unui trai decent sunt motive arhisuficiente pentru a explica exodul. S-ar putea spune ca „bine ca au unde sa plece acesti oameni“. Ar fi o abordare simplista a lucrurilor. Dincolo insa sunt date care ar trebui sa alarmeze. Intr-o tara care se pregateste sa devina membra a Uniunii Europene, tinerii si familiile tinere, cu vârste cuprinse intre 26 si 35 de ani, cu pregatire medie sau inalta, aleg sa munceasca in strainatate. Acest segment de vârsta este dominant in structura migratiei si poate provoca in viitor mari dezechilibre economice. Deja ramuri precum agricultura sunt total compromise, nefiind in stare sa faca fata concurentei tarilor din Uniunea Europeana. Analizati deficitul comercial cu produse alimentare ca sa vedeti ca nu este o gluma. Statistic si faptic am devenit „Alimentara“ Europei intr-o tara cu peste 33 la suta din forta de munca localizata in agricultura. Si acest fapt se datoreaza pe de o parte absentei unei strategii coerente de dezvoltare, iar pe de alta parte pierderii constante a fortei calificate de munca. „Capsunarii“ au experienta profesionala dovedita cu acte. Altfel nu ar pleca. Si pâna la urma, acesti „capsunari“, sunt singura noastra marfa de export vandabila. Mai mult, ei au „grija“ sa astupe deficitul de cont curent cauzat de faptul ca nu suntem in stare sa producem macar pentru noi. Numai anul acesta, pe lânga privatizarea BCR si a volumului investitiilor straine (incercati sa luati in calcul investitiile straine directe noi), cei care au „asediat“ strada Valter Maracineanu au adus in „cosul valutar“ al statului peste trei miliarde de euro. Sunt bani care nu se duc spre dezvoltare, ci doar in consum. Mai mult, majoritatea celor care muncesc in strainatate nu au de gând sa se reintoarca in tara pentru a-si folosi aici experienta acumulata si banii munciti. Nu ca nu vor ei, ci pentru ca nu li se ofera nimic.Nici macar o incurajare. Asa ca „nu trageti“ in capsunari!. Sunt cel mai bun produs al Programului guvernamental „Fabricat in România“.