Cioplit în mărime naturală, craniul de cristal, supranumit şi „Craniul malefic“, rămâne încă unul dintre cele mai misterioase artefacte descoperite vreodată, pentru că nimeni n-a reuşit să-i descopere originea, să explice modul de realizare sau straniile fenomene care sunt asociate cu el, relatează www.meteoweb.eu.
Originea craniului de cristal e controversată şi azi. El a captat atenţia întregii lumi pentru prima dată, în secolul trecut, la mijlocul anilor ‘50, datorită aventurierului şi arheologului britanic Frederick Mitchell-Hedges. Acesta susţinea că, în 1924, în timpul unei expediţii în Lubaantun, Belize, fiica lui Hegdes a descoperit craniul în apropierea unui templu mayaş chiar în ziua în care împlinea 17 ani. Craniului îi lipsea mandibula, care a fost găsită ulterior, câteva luni mai târziu, la câţiva metri distanţă de locul descoperirii iniţiale. Mitchell-Hedges a povestit că la început nu a vrut să ia artefactul cu el, oferindu-l preoţilor locali, însă aceştia i l-au oferit cadou de rămas bun în momentul părăsirii locaţiei. Nu la mult timp după ce craniul a fost prezentat în public, povestea descoperirii lui a fost infirmată. Mai multe voci susţineau că, în realitate, Mitchell intrase în posesia lui abia în 1943, în urma unei licitaţii. Cei doi Mitchell, tatăl şi fiica, nu au putut dovedi în nici un fel posesia artefactului înainte de această dată, neputând explica de ce nu există fotografii cu craniul şi de ce l-au prezentat abia după 19 ani.
Părerea specialiştilor
Craniul Mitchell-Hedges a fost îndelung studiat, una dintre cele mai amănunțite analize efectuându-se în 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetătorilor li s-a părut cu atât mai misterioasă originea şi modalitatea în care ar fi putut fi realizat acesta, cu cât toate indiciile le întăreau convingerea ca acesta fusese sculptat împotriva axei cristalului. Cercetătorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a făcut cu ajutorul unei soluții obținute dintr-un amestec de nisip de siliciu şi apă. Această presupunere nu a fost totuşi confirmată ştiinţific, pentru simplul fapt că ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile. În aceste condiţii, concluzia experților a fost că realizarea de către o ființă umană a unei forme atât de complexe şi într-o manieră desăvârșită era practic imposibilă. Craniul cântărește aproximativ şase kilograme. Exceptând unele anomalii de la oasele pomeților, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale, s-a ajuns la concluzia că reprezintă, mai degrabă, craniul unei femei.
Legenda celor 12 cranii
Deși craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esența acestui gen de creații, au mai fost descoperite şi alte cranii similare, care au ridicat mari semne de întrebare. Până în prezent, au fost descoperite 13 astfel de cranii, însă între acestea există diferenţe destul de mari, de la materialul din care sunt fabricate, formă şi până la modul de execuţie. Interesul pentru aceste cranii a început să crească din momentul în care o aşa-numită legendă mayaşă a început să circule în cercurile cunoscătorilor. Potrivit legendei, ar exista 12 cranii făcute din cristal, cranii ascunse în locaţii separate încă din vremea conquistei, iar că, în ziua în care acestea se vor afla laolaltă, imperiul aztec va renaşte din propria cenuşă. Alţii vorbesc despre faptul că aceste cranii ar transmite un mesaj către umanitate din partea populaţiilor amerindiene. Se spune că la început au existat 12 lumi care suportau viaţa umană. Terra era numită „Planeta copiilor“. Celelalte 11 lumi şi-au adunat toate cunoştinţele şi informaţiile în aceste cranii de cristal. Craniile au fost păstrate într-o piramidă numită „Arcada“. De-a lungul timpului, această piramidă a fost păzită de multe civilizaţii puternice, printre care olmecii, mayaşii sau aztecii. Din câte se pare, aceştia din urmă nu au respectat întocmai regulile folosirii acestor informaţii, ducând la un dezechilibru care nu mai putea fi controlat. Craniile au fost înstrăinate de preoţii azteci după conquista spaniolă. Acestea trebuia ţinute separat unul de celălalt, deoarece puterea lor era deja prea mare pentru a fi utilizată cu înţelepciune de oameni. Atunci când vor fi adunate toate craniile din cristal, ele vor revela secretul vieţii.
