Îl iubea. Nu știa cum, nu știa de ce, dar îl iubea cu patimă, cu disperarea condamnatului la moarte. Se trezise îndrăgostită peste noapte.
El suferea după o ingrată care plecase cu altul pe nepusă masă. Plângea noaptea în fața paharului cu whisky cu trei cuburi de gheață. Când nu bea, își arunca ochii cu umbre de noapte peste mulțime. Așa a descoperit-o. Blondă, firavă, cu ochi triști. Și-a zis „De ce nu? Cui pe cui se scoate“. A abordat-o.
– Beți ceva cu mine, domnișoară? Aveți ochi frumoși, vreau să-i pot înveseli.
Ea i-a văzut licărirea din ochi și-a zâmbit. „De ce nu?“. Aveau deja ceva în comun – o întrebare. S-a așezat alături, au băut bine și-au făcut sex din prima. Ce atâtea mofturi, nu aveau timp de pierdut. Zorii i-au găsit goi și mahmuri. Nu prea își aduceau aminte mare lucru din noaptea trecută, au decis s-o mai repete.
Ea s-a îndrăgostit, el a făcut comparație. Nu era ca fosta, nici sânii nu-i avea la fel, nici pielea, ba și parfumul era total diferit. Fosta era „cumva“, aceasta era doar enervantă după sex. Diferențele erau majore și nu era dispus să treacă peste ele. A reînceput să plângă cu paharul în mână și să-și arunce privirea cu umbre de noapte peste mulțime. A zărit-o pe EA, bruneta cu fund bombat a la J.Lo și l-au trecut fiori. „De ce nu?“, și-a zis. „Asta sigur mă va vindeca!“. Nu mai era decât un pas. A șters din minte blonda cu ochi triști și-a înlocuit-o cu fesele generoase ale brunetei.
– Fată, bărbații sunt porci! Ți-am spus să nu ai încredere în ei nici cât într-un bob de mazăre, a certat-o prietena cea mai bună în timp ce-i întindea cutia cu șervețele.
– Mi-ai spus, dar am crezut că dragostea mea îl va vindeca…
– Ești proastă, dragostea nu vindecă nimic. Ia, cu asta trece!, și i-a întins găleata cu înghețată de ciocolată. Dacă nu știa ea, atunci cine?
Lucia Stroilă
