Săptămâna trecută, am avut ilustrarea perfectă a modului în care poate fi îngropată o idee. Despre ce este vorba: la începutul acestui an, consilierul județean Isidor Răducea (PNL) a propus ca, în spiritul transparenței, CJ Dolj să publice pe site toate contractele de achiziții făcute de instituție. Nimeni nu a spus NU! Totuși, ceea ce s-a întâmplat ulterior a arătat că de la idee până la faptă este drum lung.
Inițial, propunerea era să fie prezentate toate contractele de achiziții publice. După aceea, s-a vorbit de publicarea doar a achizițiilor directe, pentru a nu se suprapune cu cele care apar în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP). Ultima variantă în discuție presupunea urcarea pe site doar a unui tabel care ar fi trebuit să conțină câteva date generale (obiectul contractului, părțile contractului, valoarea, durata, data semnării, actele adiționale). În cele din urmă, invocând volumul prea mare de muncă și neînțelegerea cu inițiatorul Isidor Răducea, CJ Dolj nu va mai publica nimic. Proiectul de hotărâre de CJ s-a transformat într-o simplă informare a consilierilor despre această problemă. Ce concluzie tragem de aici? Că politicienii ajunși la putere și funcționarii din instituțiile publice au în reflex respingerea transparenței. Tare aș vrea ca aceste inițiative să nu vină numai din partea Opoziției politice sau a ONG-urilor! Politicienii și funcționarii cred că instituțiile publice le aparțin, sunt proprietatea lor. De aceea, au un comportament duplicitar. Public, ei nu resping transparența. În particular însă, încearcă să o saboteze. Oare, există vreun efort sau preț prea mare ca să le arăți cetățenilor ce se întâmplă cu banii lor?
Pentru a avea succes, asemenea acțiuni nu trebuie să fie sporadice, riscând să fie îngropate cu brio. Presiunea publică a societății civile trebuie să fie susținută și permanentă. Obligatoriu, transparența trebuie să fie parte din oferta electorală a partidelor politice. Iar când puterea devine netransparentă, opinia publică trebuie să o sancționeze prompt. De obicei, administrațiile locale refuză publicarea contractelor pe bani publici invocând așa numita clauză de confidențialitate. Dar atât administrația, cât și firmele trebuie să înțeleagă un lucru: când este vorba de bani publici nu există clauze de confidențialitate!
Ideea transparenței ar trebui extinsă și la Primăria Craiova, unde există, în plus, și probleme de comunicare publică. Pe lângă necesitatea publicării contractelor, voi face câteva precizări în legătură cu aplicarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică (obligatorie în chestiuni privind hotărâri cu caracter normativ, bugete, taxe și impozite). Ar fi de dorit ca la dezbaterile publice să nu participe doar un grup restrâns de oameni (mereu aceiași), arondați de obicei puterii politice, care nu pun întrebări incomode. Din experiență, știu că aceste dezbateri sunt de obicei niște simulacre, bifate doar pentru că sunt obligatorii prin lege. Pentru a exemplifica modul în care se pot ocoli dezbaterile, să luăm exemplul taxei de salubrizare impuse de guvern pentru proprietarii sau administratorii de depozi-te autorizate de gunoi. La Craiova, taxa s-a transformat în tarif pentru cetățeni, fiecare craiovean va plăti în plus pentru gunoi 2 lei/lună. Dacă suma ar fi fost introdusă ca taxă și nu ca tarif, măsura trebuia în prealabil pusă în dezbaterea publică, adoptarea ei nerămânând exclusiv la mâna unei majorități politice din CL Craiova (PSD+ALDE).
Și în ceea ce privește urbanismul ar putea exista o mai mare transparență. Anul trecut, am venit cu ideea ca pe site-ul Primăriei Craiova să existe un Registru Electronic al Străzilor (RES), cu indicii privind orizontul de timp când străzile vor avea utilități sau vor fi reparate/modernizate. Fiecare craiovean ar intra pe site să verifice, demontând demagogia, promisiunile nefondate din campaniile electorale. Din păcate, nici un candidat la primărie nu a preluat ideea în 2016. Poate o vor face în 2017.
Cum abordează autoritățile o campanie privind transparența venită din societatea civilă am constatat și din proprie experiență. În 2015, viceprimarul Cristina Calangiu a fost arestată la solicitarea DNA pentru intermedierea unor angajări la spitalele coordonate de primărie, contra unor șpăgi de 2.000 – 8.000 euro. Subiectul era de mare interes public, pentru că, de obcei, șpaga dată se recupera ulterior din buzunarele bolnavilor. În consecință, în cadrul emisiunii „Audiență Generală“ pe care o realizam la Alege TV, am demarat campania „Transparență în spitale“. Invitația era ca spitalele craiovene să publice pe site toate documentele legate de angajările din perioada 2012-2015. Public, toți managerii s-au angajat în campanie. Concret însă, puțini au făcut ceva în acest sens. Cel puțin, din 2015, majoritatea spitalelor publică pe site concursurile de angajare pe site. Dacă aveți informații contrare, vă rugăm să ne sesizați!
În fine, alt exemplu legat de transparență este cel referitor la Asociația „Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021“. În perioada 2013-2015, 1.000.000 de euro din bugetul local au fost cheltuiți discreționar și netransparent, iar GdS luptă în instanță pentru desecretizarea contractelor pe bani publici încheiate de acest ONG. Ziarul a câștigat pe fond procesul, urmează recursul. Totuși, după haosul din documente descoperit anul trecut de Curtea de Conturi eu nu mai am siguranța că la final vom găsi intactă arhiva. ONG-ul pare mai curând o asociație-fantomă: nu are finanțare, deci nici activitate; nu știm cine este președintele entității, unde este sediul și arhiva. Poate că, până la desecretizarea tuturor documentelor, arhiva ar trebui pusă sub sechestru de către parchet.
