Am printre cunoscuţii mei o persoană foarte pricepută să scoată în evidenţă absurdul unor situaţii sau greşelile evidente – în sensul lipsei de adecvare la norme, la normal şi logic. La sfârşitul fiecărei demonstraţii exclamă, cu gestica pe care v-o puteţi închipui: „Suntem nebuni?!!!“ Cam aşa îmi vine mie să mă manifest de când noua putere PSD a început să-şi intre în atribuţii. Minus demonstraţia, care mi se pare întru totul redundantă în faţa evidenţelor.
Mie mi se pare redundantă, dar în acelaşi timp îmi dau seama că sunt oameni care nu reacţionează la fel, pentru simplul motiv că nu înţeleg ce se întâmplă, neavând unii instrumentele, alţii experienţa. Totodată, sunt convinsă că simplele fapte nefiindu-le de ajuns, nu explicaţii sau demonstraţii le vor revela adevărul – unii nu le vor înţelege, alţii nu vor avea timp sau chef să le citească. Nu explicaţii, ci consecinţele asupra propriilor persoane sau familii, dar atunci va fi mult prea târziu.
Când vorbesc despre simplele fapte, mă refer la:
*simplul fapt că un infractor consideră că are dreptul să fie prim-ministrul acestei ţări, iar unul care-şi spune „avocatul poporului“ face tot ce poate să-l ajute;
*simplul fapt că avem o ceată de noi miniştri, majoritatea cu bube de natură penală şi morală în cap, audiaţi de formă în parlament, răspunzând doar la întrebările care le-au convenit, unul chiar cu uşile închise, pentru ca adevărata măsură a incompetenţei sale să rămână un mister;
*simplul fapt că un urmărit penal pentru fapte de corupţie e dispărut de peste două săptămâni şi face pe justiţiarul şi persecutatul, împrăştiind minciuni şi/sau manipulări la televiziunea pe care o patronează, fără ca vreo autoritate să-l aducă în faţa justiţiei sau să închidă canalul mass-media care îi face propagandă;
*simplul fapt că cei care bagă corupţii la închisoare au ajuns „băieţii răi“ în societatea românească, iar cei băgaţi la închisoare – nişte biete victime;
*simplul fapt că penalii care au ajuns la putere vorbesc acum, fără să stârnească indignare, despre protecţia penalilor, hoţilor în faţa puterii judecătoreşti sau organelor de control al statului;
*simplul fapt că un jurnalist de la ziarul Adevărul a ajuns să-şi dea demisia după ce patronul i-a transmis că trebuie să-şi mai reţină indignările pentru că ne-am întors în „epoca Năstase“…
Simple fapte ar mai fi de înşiruit aici, dar sunt convinsă că la fiecare punct s-ar găsi oameni care să relativizeze problema, oricât de evident ar fi adevărul ei. Unii ar face-o pentru că o au în fişa postului, ca să prelungească ceea ce aş numi „starea de manipulare“ în care opinia publică se scaldă, alţii din interesul de a se situa de partea puterii, iar unii doar de dragul discuţiei, ca să arate cât sunt de deştepţi. Sau de proşti.
Vă aduceţi aminte cum, ani de zile, ne lua în râs toată ţara pe noi, pe constănţeni, pentru că îl votam mandat după mandat pe Mazăre? Vă aduceţi aminte lozinca cetelor mobilizate să-i dea votul acestui potentat local? „Fură, maică, toţi fură, dar ăsta ne mai dă şi nouă câte ceva…“. Sacoşa cu pui, zahăr şi ulei a lui Mazăre, upgradată în suplimente la pensii şi salarii, s-a combinat cu ceva naţionalism şi s-a transformat în strategie naţională a PSD, aducându-i victoria. Ce mai contează că măsurile astea nu pot fi susţinute de un buget din care tot mai mulţi vor vrea să se înfrupte din nou, după ce-şi vor croi legi ca să se pună la adăpost de „băieţii răi“…
Ca să asimilezi şi să conştientizezi esenţa şi urmările corupţiei, felul şi măsura în care rupe din bugetul de stat, e nevoie de o minimă înţelegere a mecanismelor economice şi sociale, adică un pic mai greu decât a rezona cu raţionamentele de tipul „Soros şi străinii dau şpăgi şi vor să ne fure ţara aşa că trebuie să ne luptăm cu armele lor, să dăm şpăgi mai mari ca să furăm noi, românii, mai mult“.
Bref, sunt conştientă că, la fel ca multe alte articole scrise în aceste zile, textul meu nu-i va convinge decât pe aceia deja convinşi. Celorlalţi le va da realitatea nişte şuturi în fund atunci când vor constata că banii în plus la salariul minim pe economie sau cei câţiva firfirei adăugaţi la pensii din eliminarea impozitelor nu vor cumpăra absolut nimic în plus, ba chiar dimpotrivă. Capacitatea de relativizare le va folosi când se vor uita ca proştii în portofel.
