Ce s-a întâmplat cu Traian Băsescu

Subiectul principal este şi trebuie să rămână pentru multă vreme de acum încolo abuzul comis de premierul Victor Ponta cu ajutorul subalternului său de la Parchetul General, Tiberiu Niţu, împotriva justiţiei independente. Executarea brutală a procurorului Lucian Papici a spulberat orice iluzie: guvernul Ponta este inamicul declarat al statului de drept. Nimic esenţial nu s-a schimbat după ororile din vara lui 2012. S-a temporizat procesul de restauraţie în justiţie, s-au păstrat o vreme nişte aparenţe, dar asaltul s-a reluat în forţă când noua putere a dorit să facă linişte. Avem de-a face cu un guvern, să ne amintim, de extracţie penală. A rezultat după revoluţia borfaşilor şi se comportă ca atare. Preşedintele Traian Băsescu nu avea cum să rămână impasibil, cu tot acordul de coabitare. Şi totuşi, a comis o gafă.
Nu a greşit că a reacţionat, că a taxat corect ieşirea lui Victor Ponta sau că a folosit termeni duri acuzându-i pe Ponta, Cazanciuc şi Niţu că „au compromis România“. Are dreptate, a radiografiat perfect amploarea dezastrului, deşi va trebui să-i temperăm puţin elanul. Victor Ponta nu putea „intra cu bocancii“ în justiţie, cum îi reproşează, dacă nu-l ajută să se lege la şireturi, semnând cu mâna sa instalarea bocancului Niţu la Parchetul General, deşi toată lumea vedea că, în calitate de procuror, e mai rău ca o cizmă. Dar asta-i deja istorie, din păcate prezentul confirmă cele mai sumbre previziuni. Sub Niţu şi Ponta, justiţia s-a prăbuşit.
Una peste alta, şeful statului şi-a făcut datoria de a apăra interesul public, chiar dacă asta a însemnat să iasă temporar din strâmtoarea cămăşii de forţă numită „acordul de coabitare“. În definitiv, o mai făcuse şi în trecut, cu argumentul la fel de corect că nici un acord nu-i poate impune să abdice de la datoria sa principală, aceea de a servi interesul public.
Traian Băsescu a comis însă o eroare tactică majoră, de neînţeles pentru un politician cu experienţa lui. Şi-a asumat denunţarea pactului, deşi cel care a încălcat flagrant punctele acordului a fost premierul Victor Ponta.
„O să fac o analiză şi în după-amiaza asta mă voi pronunţa. Categoric, cel mai important punct, independenţa justiţiei, s-a prăbuşit, cu binecuvântarea domnului Ponta. Acest lucru mă face să mă îndrept spre denunţarea pactului şi să informez partenerii“, a spus Traian Băsescu, joi dimineaţă, în interviul pentru Evenimentul Zilei.
Or, asumându-şi denunţarea pactului, i-a oferit lui Victor Ponta nesperata ocazie să schimbe subiectul şi să revină la placa obişnuită: Traian Băsescu bagă beţe în roate guvernării, pune frâne, provoacă crize, în timp ce el se chinuie să conducă ţară. Nici măcar asta n-ar fi cea mai mare problemă, aceea că i-a oferit lui Ponta şansa să facă pe victima, când vorbim, de fapt, despre călăul justiţiei. Inutil să mai aducem în discuţie prostia de a suna la procurorul general şi de a povesti senin cum l-a rugat să nu cedeze presiunilor politice, de parcă asta ar fi treaba preşedintelui.
Nici Traian Băsescu nu pare să fi înţeles ce înseamnă separaţia puterilor în stat, obişnuit probabil cu ideea că târguiala politică a funcţiilor e ceva în regulă şi că are, în consecinţă, dreptul să le dea indicaţii şefilor din Parchet. Oricât ar căuta în Constituţie, nu are voie. Nu e bine, domnule preşedinte.
Toate acestea sunt detalii în raport cu gafa diplomatică majoră de a anunţa iminenţa unei noi crize politice la televizor, înainte de a notifica partenerii externi că acordul de coabitare intră tot mai tare în impas şi că nu se mai poate continua aşa. A-i pune în faţa faptului împlinit, a anunţa la televizor că în România este pe cale să înceapă din nou războiul politic între preşedinte şi premier, amplifică imaginea de ţară primitivă, cu lideri imprevizibili şi periculoşi, gata oricând să arunce în aer un întreg eşafodaj instituţional pentru a-şi atinge scopuri personale.
Atenţie mare, nu-l face nimeni pe Traian Băsescu mai vinovat decât Victor Ponta, principalul artizan al dinamitării statului de drept, politicianul inconştient gata oricând să sacrifice justiţie şi valori democratice fundamentale pentru a-şi conserva puterea. Băsescu, repet, a comis o eroare tactică care l-a adus azi în situaţia cam penibilă de a sta cuminte cu capul între urechi după ce a anunţat că va rupe lanţurile coabitării.
Perspectiva unei noi crize politice la Bucureşti a îngrozit cancelariile occidentale, care au făcut presiuni pentru menţinerea acordului, considerat a fi încă garanţia unei minime stabilităţi interne. În paranteză fie spus, occidentalii se cam amăgesc cu asta, deoarece avem în faţă un an electoral. Realist vorbind, nici un acord, nici o înţelegere din lume nu va mai putea funcţiona pe durata campaniei.
O secundă de gândire în plus l-ar fi ajutat pe Traian Băsescu să aibă o reacţie mai puţin pripită, mai bine calculată. Nimic nu-l împiedică să spună: am analizat acordul, Ponta l-a încălcat în următoarele puncte, practic l-a denunţat unilateral, dar eu îmi doresc mai departe colaborarea instituţională deoarece doar aşa putem avansa ca stat.
Traian Băsescu a preferat însă revenirea în ring ca jucător, frustrat că pe deasupra capului său se împart pumni şi picioare, că publicul aplaudă şi fluieră alte personaje în timp ce el se pregăteşte, tot mai ignorat de tribune, de ieşirea din sală. Afirmaţia că nu va ieşi din politică decât cu picioarele înainte semnalează ceva din toate aceste frustrări, fireşti până la urmă pentru un politician puternic aflat la sfârşitul domniei.
Băsescu ştie că pentru a conta în politică trebuie să rămână cu orice preţ în ring, să aibă un cuvânt de spus. Măcar atât, să i se audă vocea dacă ascultat se face tot mai greu de instituţiile aflate altădată la picioarele lui.
În ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta, după toate ororile comise în aceste zile, după comportamentul său de vătaf pe moşie taxat, cine ar fi crezut, până şi de Ion Iliescu, ar putea să-şi ia adio de la vizita la Washington şi să înceapă să-şi pregătească temeinic (dacă nu cumva o face deja) vizita la Moscova.