Inevitabil va fi bine! Am glumit… Aceasta este însă gluma verii pe care o încheiem. Pusă pe portativ și cântată pe ritm alert, reflectă un efort existent în societatea românească de a ne conecta la un optimism parțial reaprins în Occident, probabil acolo cu mai multă îndreptățire. După 20 de ani de tranziție strâmbă, măcinați de recesiuni prelungite, sărăciți de inflație persistentă și marcați de o criză morală adâncă, în România avem toate motivele să fim răvășiți de pesimism. Din când în când, ne mai facem curaj pentru o vară spre a ne remonta cu un tonus de optimism. Nu este însă acea abordare pozitivă pe care ne-am dori-o, ci mai degrabă iresponsabilă, care ne cheamă să luăm viața în ușor.
Pentru un răstimp de mai bine de un an, mi-am permis luxul să nu am telefon mobil. Este o modalitate eficientă de a mai reduce din ritmul vieții. E drept că îi cam supără pe cei din jurul tău. „Nu pot să dau de tine!“. Pare și ciudat din punct de vedere social: „Cum?! Nu ai mobil?!“. Așa se face că m-am lipsit de unicul canal prin care mai ascultam radioul. Locuiesc în centru și lucrez în centru, deci nici în mașină (loc tradițional de ascultat posturile de radio) nu am avut acest prilej.
Acum am avut ocazia să redescopăr, după aproape doi ani – tot prin intermediul telefonului mobil – FM-ul românesc, pe care l-am găsit, însă, mult depreciat. De știri și programe nici nu mai vorbesc. Dacă înainte era dominat de melodiile pop și rock ale anilor ‘80-’90 din repertoriul internațional și câteva piese de rezistență din muzica autohtonă, acum este poluat în proporție de peste 50% de zgomote ciudate, piese fără melodie și câteva schelălăituri numite impropriu „muzică românească“.
Mi-a mai reținut însă atenția ceva din muzica acestei veri. Nu neapărat pe cele mai reușite ritmuri, multe piese au versuri care pot fi caracterizate printr-un optimism scremut, în cea mai mare parte legat de bucuria imediată a unui concediu la mare. Spargerea banilor și cheltuirea până la ultimul bănuț din buzunar pentru o plăcere de moment arată deopotrivă cât de subțire este baza optimismului, dar și la ce comportament păgubos te poate conduce acesta.
Muzica, o poveste despre suflet
și economie
Ești optimist? Tobele bat, ritmurile sunt drăcești, melodia ondulează, versurile debordează de bine. Vezi muzica anilor ‘20 din America, ritmurile anilor ‘60, pop-ul anilor ‘80-’90 și stilul Holy Dolly de la jumătatea deceniului trecut. Ești pesimist? Gândurile negre te răvășesc? Viitorul ți se pare incert? Muzica e apăsătoare, gravă, chiar agresivă. Ne putem gândi la blues-ul depresiv conturat în anii Marii Depresiuni, dar și la hard-rock-ul anilor ‘70.
Robert Prechter, investitor cu experiență în piețele internaționale, ia în calcul stilurile muzicale în demersurile sale investiționale, ca modalitate de abordare socionomică, adică de înțelegere a fenomenelor economice prin oscilațiile stărilor sufletești la nivelul majorității populației. Prechter crede că urmează o epocă extinsă de pesimism, în care filmele de groază, fustele lungi, utilizarea negrului și muzica rock vor acompania o etapă de depresiune economică și stres financiar maxim. „It’s time for rock, baby!“.
De unde vine optimismul și ce se va întâmpla până în 2022
Dacă am sesizat optimism în peisajul audio al FM-ului românesc, mă gândesc, acesta nu trebuie să vină de la creșterea economiei de 2% cu care se laudă guvernul. Reprezintă mai degrabă reverberații ale unui sentiment favorabil în Vest. Consultantul financiar Martin Armstrong, unul dintre cei mai buni specialiști în interpretarea ciclurilor de sentiment, a plasat pentru începutul lui august 2013 un punct maxim de optimism, de la care ar urma să ne întoarcem către o pantă mai depresivă pentru un an. Un nivel încă și mai ridicat de optimism ar urma să survină în octombrie 2015, după care ne vor năpădi sentimentele negative. Până în 2022 am ajunge să ne smulgem părul din cap.
După rău vine bine,
dar când?
Muzica de la radioul românesc ne spune că suntem părtași la acest ciclu. Piesa cea mai frecvent difuzată în FM îi aparține Andrei și este intitutală „Inevitabil va fi bine“. „E, e va fi bine / E, e va fi bine“, răsună în boxele din cafenele, cluburi și frizerii. Deși se referă la viața de cuplu, reluarea neîncetată a refrenului te face să te gândești la o stare de bine general. În acest tablou, nu e loc pentru pesimiști: „Și-am văzut mulți pesimiști ca tine, da/ După rău vine bine, după rău vine bine, /Întotdeauna./ O, și poate simți că prea mult nu mai ține, da / După rău vine bine, după rău vine bine, /Întotdeauna“.
Nimic de zis. A fost destul de rău încât ar trebui să ne gândim că ar trebui să urmeze și binele. Este oare așa? Din păcate, nu! Nu am parcurs încă purgatoriul arderii datoriilor pentru a spune că un nou ciclu economic se va relua aducându-ne prosperitate. Cu alte cuvinte, nu a fost suficient de rău ca să vină bine.
La mare, la soare,
cu cardurile goale
„Iubirea ta ce mă ține / În orice vară lângă tine / E în drumul nostru spre mare / Unde-i soare și iubire“, ne cântă Inna. Concediul de-o vară e motivul de optimism de care trebuie să ne agățăm. Cu prețul ultimului ban. „Amândoi stăm întinși pe pat / Și ne gândim cum ar fi să plecăm la mare/ În pijamale, fără cazare și cu cardurile goale“, este o strofă din piesa lui Horia Brenciu „Azi am chef de mare“. Cam așa ne spune că ar fi pățit și Antonia: „Nu demult, banii s-au dus. / I-am terminat ieri pe ultimul juice / Și chiar de-o iau iar de la-nceput / Pentru party eu m-am născut!“.
Petrecerea, așadar, înainte de toate! Până la ultimul ban. Ne-o spun și cei de la formația CEEO: „Vreau să mă îndrept spre mare / Chiar de nu am bani / Nu-mi fac griji frățioare“. Problemele în planul secund: „Și orice-ar fi mergi pe calea aleasă/ Nu sunt probleme-n viață să nu le faci față/ Chiar dacă-i greu sau ușor ține de tine/ Chiar de nu poți să te descurci simte-te bine“.
Starea de spirit promovată? O viață luată în ușor. Distracție cât de multă, prevederea pentru viitor zero, sănătatea financiară pe butuci. Și la muncă sau chivernisire cine să se mai gândească vara?! Bine, în schimb, că suntem optimiști!
Bagă bani!
Totuși, ne place sau nu, optimismul se susține cu bani. „Banii n-aduc fericirea, / Dar te ajută să-ntreții iubirea“, recunoaște și Andra. Nu includ piesa „Bagă bani!“ a lui Puya și Don Baxter la capitolul optimism debordant și poate că autorii versurilor chiar aduc o ironie legată de abordarea ușoară a problemei financiare. Contează, însă, până la urmă ce se aude în difuzoare. Și se aude „Bagă bani!“. „Faci milioane,/ Ești cel mai tare,/ Trebuie să și trăiești,/ Decât să stai să-i strângi,/ Mai bine să îi cheltuiești“.
Epocile istorice ne arată că nu poate exista optimism exuberant fără bani ieftini și datorii escaladate nebunește. Cineva trebuie să bage bani să alimenteze optimismul. Așa că putem să ridicăm o incantație pentru o ploaie de bani ieftini și pomeni sociale. Bagă, bagă, bagă bani! Cheltuieli guvernamentale sporite, pensii mărite! Ponta! Bagă bani! Credit ieftin la tot poporu’! Bancherule, ai auzit?! Bagă bani! Avem nevoie de bani mulți! Bagă, bagă, bagă bani! Oamenii sunt în nevoi! Nu se aude!? Isărescu! Bagă bani! Infrastructură mai bună? Finanțele ce fac? Domnu’ secretar de stat! Bagă bani! O vară în festivaluri la București. Autostrăzi suspendate! Oprescu! Bagă bani! Niciodată nu e de ajuns! Bagă, bagă, bagă bani!
Inevitabil va fi rău!
Cam ăsta e optimismul nefiresc din muzichia românească: fără bază, construit pe abordare iresponsabilă, pe orbire față de viitor. Inevitabil va fi bine! Dintre hit-urile internaționale, am reținut în FM-ul românesc piesa DJ-ului suedez Avicii „Wake me up when it’s all over!“. Ce bine ar fi să ne culcăm la plajă și cineva să ne scoale când totul se va fi terminat! Avem însă o criză de înfruntat pieptiș împreună.
