Nu știu de unde m-am ales cu prostul obicei ca dimineața, la trezire, să pornesc televizorul. Până și în timp ce mă spăl las ușa crăpată la baie ca nu cumva să pierd știrile politice. Când eram tânăr priveam „Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea?“, iar acum mă delectez cu „Ce vrăjeli a mai făcut ceata USL?“.
Trece mândră prin zăvoi
Guvernul Ponta a reușit să mă trateze să nu mai îmi fac sânge rău. Cum nu pot să mă enervez pe buletinul meteo când nu se îndeplinește prognoza, așa am început să iau și anunțurile miniștrilor, ca pe un fel de buletin guvernamental, nimic din ceea ce se anunță nu este sigur, ci doar probabil. De ce să-mi stric ziua când fiecare ministru se simte dator la fel ca găina babei din „Punguța cu doi bani“ să ne cotcodăcească zilnic ce mărgică ne pregătește?
Toți luptători de soi
Impozitul pe clădiri este precum cotele apelor Dunării: în octombrie crește, în noiembrie scade, în decembrie crește iar, pentru ca izbăvirea să vină în ianuarie, dacă vor primarii să-l scadă, scade, pentru că oricum va crește la anul.
Bacalaureatul profesional îl bagă Andronescu ca să aibă ce scoate Pricopie. La fel cu clasa 0, o mută la grădiniță, doar ca s-o readucă noul ministru la școală și Ponta înapoi, ieri, că astăzi s-a trezit bine dispus și o întoarce la școală.
Oameni de afaceri și investitori, visați stabilitate fiscală? Vă dă Grapini să vă sature un impozit forfetar. Sau poate din iulie? Sau vreți de la anul? Vorba lui Ponta, mai bine nu. Stați liniștiți pe locurile voastre, că doamna are vocabular, întâi va face un studiu de impact (sună savant!), adică va da cu voi de pereți, iar dacă rezistați impactului înseamnă că meritați 5 stele Euro NCAP. Dacă nu, nu.
Spitalelor private, ce vă mai place banul asiguraților! Nu vă mai săturați să oferiți servicii de calitate pacienților. Bravos lui Nicolăescu și lui Arafat că v-au demascat. Nu s-a stabilit cu precizie cât vă revenea, încă se calculează, dar aproximativ ce mi-e 10%, ce mi-e 1%, important este că ministrul are ocupație. Îmi place de contabil, are personalitate. I-au spus toți că greșește, dar omul o ține langa-balanga, mai ales că el îl recunoaște de șef nu pe Ponta, ci pe Antonescu, pacient și el. Cel care are „dureri profunde, în intimitatea lui, când e acuzat că-i dictator“, vezi citatul.
M-am alarmat degeaba că evaziunea fiscală e mare. Are Voiculescu acul pentru cojocul ei, o să adune taxele cu armata. La vară, după ce adună taxele, soldații întorși din Afganistan o să adune și porumbul, iar senatorul nejurat împușcă astfel doi iepuri, rezolvă și agricultura lui ăla micu’, că-i tot de-al lui. Ce efect miraculos are lațul ICA când ți se apropie de gât, imediat îți vin noi idei contra evaziunii, parcă-i muză, nu frică paralizantă.
Aoleu ce tărăboi
Nu știu ce l-o fi apucat pe Ponta să facă tărăboi cu bugetul. Iese el pe post să-l prezinte, iar eu, din deformație profesională, fac socoteala: cât e 6% din 140 de miliarde? Orice elev mai răsărit al doamnei senator, fostă învățătoare, va spune 8,4 miliarde. Bine, bine, dar la învățământ domnul Ponta alocă un mizilic de 4,4 miliarde, adică cam jumătate din cât cerea doamna când se afla în greva foamei. Să vezi acum tărăboi cu a doua foame făcută nu pe patul spitalului din Caracal, ci pe cel de la Marriott. Va fi adevărat martiriu să înghită în sec la bunătățile de la faimosul bufet al parlamentului.
În schimb, Marga are oroare de tărăboi. Ce halima apărea dacă se ținea concurs la ICR, câte contestații, atâtea bătăi de cap. Transilvanul care a inventat caloriferul are acum un urmaș de care poate fi mândru, inventatorul concursului cu câștigători prestabiliți. Cât timp iroseau ceilalți să se pregătească să piardă concursul, ori datorită invenției, toată lumea câștigă.
Dai într-unul, țipă doi
E bine că se pregătește o superimunitate a parlamentarilor, pentru că aceea actuală s-a dovedit cu scăpări și a mai ajuns câte unul la pușcărie. Te legi de cei câțiva cu probleme penale și țipă toți că e poliție sau justiție politică ori asta trebuie să înceteze pentru liniștea poporului care trebuie să doarmă liniștit când parlamentul veghează. Cu procurori-șefi care nu rezistă la stres, opiniei publice îi rămâne doar posibilitatea să latre. Nemeritat, pentru că cei care ne guvernează sunt „Aprigi ca niște zmei/Și cu brâu din sfori de tei/Sprinteni și ocheșei/Latră câinii după ei“.
