Premierul Victor Ponta continuă seria gesturilor surprinzătoare în relația cu UDMR. A numit-o, la sfârșitul săptămânii, pe Beatrix Gered, susținută de UDMR, la șefia Institutului Național de Statistică, l-a anunțat consilier personal pe Gyorgy Frunda și l-a renumit secretar de stat la educație pe Kiraly Andras Gyorgy. Potrivit unor informații obținute de Hotnews.ro, există o întreagă lista negociată personal de Victor Ponta, nu de USL, încă din vară, privind menținerea unor reprezentanți UDMR în anumite funcții (Agenția de Mediu, instituții deconcentrate etc.). Ce sens au toate aceste manevre? Ce urmărește, de fapt, premierul Victor Ponta?
La prima vedere, mulți se vor repezi să spună că scopul este, evident, pur politic și că liderul PSD păstrează UDMR în sferele puterii pentru a ține în șah mai departe PNL și PC, arătându-le ostentativ partenerilor de alianță că poate forma oricând, la o adică, o majoritate alternativă în parlament. Până una-alta, Ponta a anunțat public deschiderea negocierilor cu UDMR în seara alegerilor, pe 9 decembrie, imediat după închiderea urnelor, cu scopul declarat de a-i coopta la guvernare și de a încerca formarea unei majorități constituționale inclusiv cu ajutorul Uniunii.
A fost nevoie, ne amintim cu toții, de intervenția baronilor PSD și de reacții violențe din partea lui Dan Voiculescu și a liderilor PNL pentru a-l determina pe Victor Ponta să nu-i coopteze pe maghiari la guvernare, în ciuda unui acord secret de colaborare semnat înainte de alegeri între USL și UDMR. Există, deci, toate motivele să credem că Victor Ponta are un plan pe termen lung cu UDMR, promovându-i discret oamenii în eșaloanele doi de putere, chiar dacă n-a reușit să-i includă oficial la guvernare, cu miniștri și tot tacâmul.
„Nu a intrat UDMR la guvernare și UDMR nu are nici un fel de legătură cu această numire“, a explicat primul-ministru referindu-se la numirea de la INS. Cam bizar. Adică maghiarii participă efectiv, chiar și din poziții mai mărunte, la decizie, dar nu sunt la guvernare. E și asta o perspectivă. Dar altceva cu adevărat semnificativ merită semnalat în gesturile de curtoazie ale premierului Ponta față de maghiari. Partenerii săi de coaliție, care-i solicită imperativ „să nu trădeze votul electoratului“, nu observă uriașul pericol al radicalizării comunității maghiare în condițiile izolării ei politice totale.
Un UDMR decuplat total de pârghiile puterii (pe scurt, de la resurse) ar deschide calea radicalilor din PPMT. Laszlo Tokes, adversarul declarat al UDMR-ului, susținut puternic de FIDESZ-ul premierului ungar Victor Orban, a proclamat, vineri, anul 2013 drept „anul autonomiei“, afirmând că va fi promovată mai departe ideea de federalism. Vor urma o serie de acțiuni, foarte probabil mitinguri pro-autonomiste și pro-federaliste în Harghita și Covasna. Toate acestea se vor suprapune pe debutul anului electoral în Ungaria. În martie 2014, vor avea loc alegeri generale în țara vecină, iar premierul Victor Orban face de pe acum tot posibilul să-și maximizeze șansele. A promovat, de pildă, în luna noiembrie 2012, o controversată lege electorală, care le cere alegătorilor să se înregistreze cu cel puțin două săptămâni înainte de vot. Din fericire, aberanta legea a fost respinsă, vineri, de Curtea Constituțională din Ungaria.
Însă, Victor Orban pariază nu doar pe legi modificate după bunul plac, uzând de o supermajoritate precum cea de la București, ci și pe votul comunităților din afara țării. Etnicilor maghiari le acordă dublă cetățenie, ceea ce le conferă între altele drept de vot în Ungaria. În România, cam 10% din totalul etnicilor maghiari au obținut dublă cetățenie, implicit drept de vot în Ungaria. Dacă aceste comunități nu mai sunt deloc reprezentate în guvernul sau în parlamentul din țara lor – România în cazul de față -, lui Victor Orban i se pune pe tavă un electorat. Acestui electorat, FIDESZ-ul și PPMT-ul îi vor spune de dimineața până seara că interesele nu-i mai sunt apărate de UDMR, că-i lăsat de izbeliște și că e cazul să-și caute în altă parte – eventual la Budapesta – noi politicieni destoinici care să se bată pentru drepturile lor. Între aceste drepturi, sunt fluturate iarăși seducătoarele idei autonomiste și, mai nou, federaliste.
Dacă Victor Ponta a înțeles pericolul radicalizării comunității maghiare din cauza abandonării ei de către puterea de la București, atunci menținerea UDMR pe orbita puterii are, dincolo de jocul lui Ponta cu Antonescu și Voiculescu, și acest obiectiv pe termen mediu și lung: evitarea unor situații periculoase care pot deveni în timp dificil de gestionat. Lăsăm la o parte acum discuția importantă despre nevoia urgentă de reformă reală a UDMR-ului, dominat încă de figuri antireformiste.
Probabil că același pericol major al radicalizării maghiarilor l-a înțeles și Traian Băsescu în seara zilei de 9 decembrie, când a cerut public comunității maghiare, într-o scurtă înregistrare video postată pe contul său de Facebook, să se mobilizeze la vot, sesizând riscul ca UDMR să rateze intrarea în parlament. Cel mai probabil, poziționarea strategică față de cea mai importantă minoritate din România a fost discutată și cu partenerii externi, care n-au nevoie de un mic Kosovo la periferia UE, aprins de o mână de politicieni iresponsabili.
