Oltchim – un FNI petrochimic

Aud mereu vorbindu-se despre Oltchim ca fiind o companie strategică! Cum adică? Fără ea dispare economia românească? Strategia era să ținem o companie care a mâncat din banii statului muuult peste 1 MILIARD de euro (cele 700 de milioane datorii despre care se vorbește acum sunt doar din ultima perioadă; Oltchim – sau Roibu – ar mai avea pe conștiință alte sute de milioane de euro credite garantate de stat, care n-au mai fost plătite de Oltchim, ci de cel care le-a garantat, adică statul!). Cu banii pe care i-a tocat Oltchim/Roibu, tot județul Vâlcea (despre care se spune că depinde de Oltchim) și alte câteva județe ar fi fost acum mult mai bogate… Deci, mai ușor cu strategica! Timp de foarte mulți ani, Oltchim a fost un fel de FNI petrochimic: niște oameni aveau impresia că au o slujbă și luau un salariu, niște șmecheri, politici sau apolitici, se înfruptau din contracte păguboase pentru Oltchim, iar Oltchim, la rândul ei, era o mare căpușă, probabil cea mai mare, pentru întreaga economie: nu plătea curentul electric consumat, nu-i plătea CFR-ului, nu-și plătea impozitele și toată lumea închidea ochii… Strict tehnic, metoda de privatizare aleasă pentru Oltchim este cea mai corectă. Conversia unor datorii în acțiuni era o mare prostie, de fapt era ideea susținută de Roibu pentru ca statul să ajungă să dețină peste 98% și astfel să le-o tragă acționarilor mici care-l supărau când îi atrăgeau atenția că bagă Oltchimul în faliment…
Bineînțeles că Roibu a găsit susținători pentru această idee chiar dacă ea era o mare tâmpenie… Mai mult, a fost obținut cu forcepsul și un acord de la Comisia Europeană. Cu sau fără acest acord, măsura era tot o prostie și o mârșăvie. Dacă această conversie ar fi o decizie bună, haideți s-o aplicăm tuturor companiilor care au datorii la stat; astfel, bugetul nu mai încasează cash, dar ajunge acționar la mii de firme! Deci, în mod evident, o tâmpenie… Vrem să privatizăm Oltchim și să-i punem viitorului proprietar tot felul de condiții (să păstreze toate locurile de muncă etc.), pe care nici statul nu le-ar fi putut respecta. Noi putem să punem inclusiv condiția ca viitorul investitor să aibă mustață la fel ca Roibu, pentru că așa s-au obișnuit muncitorii, dar nu va veni nimeni… Eventual, doar investitori ca domnul Dan. În cazul Oltchim, pe mine mă interesează și ce a determinat Electrica și CFR să furnizeze curent, respectiv să presteze servicii către Oltchim până când datoria acestei companii a ajuns la sute de milioane de euro! Adică, dacă ajunge datoria la 1 milion, 2, 7, 20 de milioane de euro, tot nu te oprești în a-i livra curent? De ce?
În cazul Oltchim, problema Arpechim seamănă cu sindromul bețivului: orice bețiv visează să aibă propria lui cârciumă pentru a bea pe gratis! La fel e și cu Arpechimul; nu-i musai să fie în proprietatea Oltchim atâta timp cât îți plătești corect marfa cumpărată. Pentru că Arpechim aparținea Petrom, când Oltchim nu și-a mai plătit marfa, s-a închis conducta… Că așa este normal, dacă nu plătești, nu mai primești! Atunci a apărut ideea ca Arpechim să aparțină de Oltchim; o prostie, banii de care era nevoie erau aceiași. În schimb, Electrica și CFR, firme de stat, nu erau deranjate că nu încasau nimic de la Oltchim, până când datoriile au ajuns să fie astronomice. Dacă Electrica oprea curentul, iar CFR nu le-ar mai fi cărat produsele, probabil Oltchim/Roibu ar fi cerut ca și acestea să intre și ele în componența Oltchim, la fel ca Arpechimul… În rest, străinii sunt hulpavi și vor să pună mâna pe țărișoara noastră și noi o apărăm prin aceleași mijloace prin care am apărat Oltchimul timp de 20 de ani. Drumul spre faliment e sigur…