Eşecul revoluţiei borfaşilor. Câteva concluzii

Revoluția borfașilor s-a încheiat așa cum a început: prin agresarea violentă a regulilor. La olimpiada referendumului, vorba unui amic de pe Facebook, USL a câștigat detașat proba la furt electoral ștafetă. A se vedea județele Olt, Mehedinți și Teleorman, unde participarea la vot a crescut seara, în câteva ore, cu 15-20%. Traian Băsescu spune azi că va veghea, odată întors la Cotroceni, ca instituțiile statului să-și facă datoria, să ancheteze, să sancționeze abuzurile. Este nevoie însă de mai mult, de schimbări semnificative în legislație.  
Avem nevoie de o mai strictă reglementare a condițiilor de utilizare a urnei mobile. Folosirea ei în mod arbitrar o transformă, după toate indiciile, în mijloc de fraudare în masă. Mai trebuie apoi revizuită legea penală, care permite organizarea și desfășurarea unui nou tip de lovitură de stat greu de sancționat, dacă nu cumva imposibil, cel puțin după legislația românească.  
Am explicat pe larg, pe 3 iulie, când a debutat oficial revoluția borfașilor, de ce încadrarea penală a acțiunilor Guvernului Ponta pare în acest moment dificil de realizat. Altfel spus, guvernele care, în viitor, vor proceda la fel, nesocotind instituții și reguli prin abuz de putere, nu vor putea fi trase la răspundere prea ușor.  
Din acest motiv, atunci când vom avea altă majoritate în parlament, nu una în care votează o duzină de cercetați și condamnați penal, adică puşcăriabili, România va trebui să modifice acele articole din Codul Penal care se referă la acțiuni împotriva ordinii constituționale și la abuzul în serviciu. Altfel, vom fi mereu la mâna unui Voiculescu, Voicu, Dragnea, Vântu, Năstase sau cine s-o mai afla, la un moment dat, în drum spre pușcărie și vrea să scape încălecând instituții-cheie în stat.  
Realitatea ultimelor zile arată că loviturile de stat se pot imagina și fără violenţă, învelite în poleiala legii (ultimul răcnet în lumea sud-americană). Am mai văzut apoi cum o serie de abuzuri clare de putere nu-și găsesc încadrarea în Codul Penal. Legea în vigoare sancționează abuzul în serviciu cu condiția producerii unui prejudiciu material. Apoi, abuzul în serviciu contra intereselor publice ar acoperi poate acțiunile guvernului Ponta, însă se referă la faptele funcționarului public, or, membrii guvernului nu se încadrează, fiind demnitari. (Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la şase luni la cinci ani).
Regulile de azi funcționează, cel mult, în cazul unor majorități de bună credință, dar devin ineficiente când puterea este exercitată agresiv, cu rea credința împinsă până la abjecție. Am văzut cum, în timpul revoluției borfașilor, au fost aruncate la coș TOATE regulile, însă Voiculescu, Ponta și Antonescu și-au permis să acționeze astfel deoarece nu i-a inhibat teama de eventuale sancțiuni legale. În continuare puteți auzi politicieni din USL care sunt parcă ecoul de la Vocea Rusiei, care a vorbit astăzi (ieri – n.r.) despre faptul că „România este condusă de la Budapesta. USL mai are șanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuși trebuie să acționeze în forță“.  
Îndemnul la anarhie – care continuă în mod iresponsabil sub bagheta lui Ion Iliescu – nesocotirea deciziilor Curții Constituționale sau presiunile publice asupra judecătorilor ar trebui incluse și ele în Codul Penal la obstrucționarea justiției, sancționate ca atare. Respectul față de instituții nu se obține prin apeluri creștinești, ci prin forța legii. În absența fricii de sancțiune, totul e permis, inclusiv revoluții cu borfași. Din nefericire, politicienii români nu-și impun vreodată limite, dovedind mereu că pot coborî mai jos decât ne putem imagina.
Acestea ar fi cele mai importante concluzii ale referendumului de duminică, 29 iulie. Evenimentul marchează încă o pagină neagră în istoria politică de după ’89. Atmosfera din ziua votului a avut ceva bolșevic, prin peregrinajul organizat în mod abuziv de guvern la Vila Dante, pentru a da ocazia poporului să-l compare pe Băsescu, în direct, cu Ceaușescu, iar atmosfera spre seară evoca în mintea multora alegerile din ’47.  
Consecința referendumului este că Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni și că, din punct de vedere legal, se află în deplină capacitate de exercitare a funcției. Discuția despre legitimitate sa – nu mai puțin afectată decât la începutul anului, atunci când sondajele îl indicau prăbușit la zece procente – este în acest moment inutilă și periculoasă. Ar însemna că, de câte ori un președinte ales scade în sondaje sau o minoritate nu-l mai dorește, să-l demitem repede indiferent dacă a comis sau nu fapte grave.  
Or, Constituția te lasă să-ți dai jos președintele înainte de termen cu condiția să fi comis fapte grave, iar dacă le-a comis, în privința lor să se pronunțe jumate plus unu din numărul total de alegători, nu când o mână de borfași speriați de perspectiva închisorii decid ei că trebuie să plece. În cazul acestui referendum, Curtea Constituţională nu a identificat în rechizitoriul prezentat de USL vreo faptă gravă, nici cvorumul la referendum n-a fost atins.  
I-ați auzit pe liderii USL (Tăriceanu, Ponta, Nicolaescu) țipând că Traian Băsescu ar trebui să țină cont de cele opt milioane de voturi exprimate împotriva sa, deși referendumul nu e valid, și să demisioneze? De ce ar face-o, când USL igoră de trei ani un referendum valid prin care s-a stabilit trecerea de la parlament bicameral la unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300, adică sfidează nouă milioane de voturi. Această atitudine se cheamă pur și simplu nesimțire.  
În legătură cu rezultatele: este un eșec evident pentru Dan Voiculescu, Victor Ponta, Crin Antonescu și Kelemen Hunor. Cu toții au acceptat în final că regula jocului este validarea refendumului cu 50% plus unu din listă.
Liderul PNL s-a angajat chiar să iasă definitiv din politică în cazul revenirii lui Traian Băsescu la Cotroceni, indiferent dacă scapă de demitere în luptă dreaptă sau prin fugă de vot. Faptul că astăzi instigă la anarhie și caută soluții de subminare a unui rezultat neechivoc invocând cele opt milioane de voturi pentru demitere este inacceptabil. Liderii USL ar trebui să înțeleagă mesajul transmis de colegii lor socialiști de la Bruxelles: războiul s-a încheiat, referendumul nu e valid, conflictul trebuie să înceteze, iar prioritatea zilei trebuie să fie economia și reformele în justiție.  
Victor Ponta are zilele de premier numărate, riscând să piardă în paralel și șefia PSD. Crin Antonescu are de onorat o promisiune, dar am văzut că nu onoarea caracterizează în mod necesar elita politică de la București. Crin Antonescu nu va pleca, la fel cum nici Traian Băsescu nu a demisionat în cinci minute în 2009. Deși va invoca cifrele bune, chiar dacă insuficiente, în favoarea demiterii pentru a-și salva cariera, căderea previzibilă a USL în sondaje după eșecul la referendum va acutiza problemele interne în cele două partide.  
Într-o situație dificilă se află și Kelemen Hunor, care și-a îndemnat electoratul să iasă la vot, iar maghiarii i-au întors ostentativ spatele. În mod normal, demisionezi a doua zi. Se cască o prăpastie tot mai mare între liderii UDMR și propriul electorat. Câtă vreme alternativa lipsește, maghiarii trimit UDMR-ul în parlament pentru a-și asigura reprezentarea și apoi îi ignoră în momente-cheie, ceea ce permite unui grup restrâns de lideri să facă politică în interes propriu, fără teama de sancțiunea alegătorilor.  
Sigur că Traian Băsescu iese șifonat la rândul său din acest referendum, dar se întoarce la Cotroceni cu un câștig nesperat, pe lângă funcție: câteva procente în plus în sondaje și un electorat trezit din morți de agresivitatea USL, nicidecum de noile figuri de la vârful PDL. Pe acest electorat se vor putea bizui și în toamnă, cu condiția să nu-l sperie la loc Vasile Blaga. Acest electorat le-a mai dat o șansă celor de la PDL și lui Traian Băsescu. Poate ultima.  
În rest, coabitarea pare utopică. Nu poți face înțelegeri cu borfași. Așa că, la un moment dat, o vor lua de la capăt.