În urma salvării care-l transporta pe Adrian Năstase, porțile penitenciarului s-au închis, marți seară, ca o cortină grea la capătul unei dramolete naționale de șase zile. Este finalul unei afaceri judiciare întinse pe câțiva ani, având ca protagonist un fost prim-ministru condamnat pentru corupție. Un detaliu uluitor a scăpat însă funestului cortegiu de bocitoare instalat la căpătâiul celui care, în ziua pronunțării sentinței, ar fi încercat să se sinucidă trăgându-și un glonț în gât. La ieșirea din spital, fostul premier mișca vioi din cap ca un porumbel, stătea în capul oaselor pe targă, părea nefiresc de vivace pentru un pacient cu gâtlejul ciuruit de glonț.
Din ce se vede la TV, gâtul premierului arată intact. Năstase își rotește capul cu flexibilitate de giroscop. În mod inexplicabil, toți acei analiști și politicieni convinși că premierul se zbate între viață și moarte în Spitalul Floreasca nu observă nimic suspect. Nu sar în sus, stupefiați la vederea imaginilor cu Năstase sucindu-și capul ca o suricată, și să țipe: omul acesta ne-a păcălit, a tras pe sfoară o țară întreagă. Ați sesizat vreo leziune pe gât, ați zărit vreo rană, umflătură, o cusătură, ceva? Vi s-a părut vreun moment că pacientul afișează pe chip durere sau că manifestă dificultăți în a-și mișca din gâtul făcut ferfeniță?
Erau primele observații de bun-simț, obligatoriu de făcut după zile întregi în care ni s-au servit povești care spuneau cu totul altceva. Medici penali, ziariști toxici, politicieni de rea-credință au țesut legenda unui fost premier grav rănit în urma unui act ratat de sinucidere, au intoxicat opinia publică cu informații false. Speculând sentimentele publice de compasiune față de un suferind, manipulatorii s-au căznit să convingă publicul de nevinovăția unui om dispus să-și sacrifice propria viață în semn de protest față de marea nedreptate comisă de criminalul dictator Băsescu.
Priviți din nou imaginile de marți seară cu Adrian Năstase scos pe targă din Spitalul Floreasca. Așa arată un sinucigaș traumatizat fizic și moral? Așa arată un gât găurit de glonț? N-am remarcat o secundă că fostul premier ar manifesta semne de suferință. Am văzut însă cu toții un Adrian Năstase parcă mai resemnat cu gândul că va merge la închisoare, aruncând în jur priviri când încruntate, când pierdute.
În câteva clipe s-a dus dracului toată hărmălaia din jurul pacientului Adrian Năstase, toți avocații săi au amuțit. După un tur pe la DNA, medicii penali care i-au pansat fostului premier eventualele zgârieturi benigne au semnat rapid externarea și transportarea pacientului la Rahova, polițiștii au renunțat la expertiza IML. Acum câteva zile se pregăteau de operații complexe, explicau cum glonțul a trecut milimetric de jugulară, cum pacientul ar putea fi operat pe cord etc.
Ne-a fraierit pe toți în ultimul hal? A jucat teatru, în rol de sinucigaș? Frecați-vă la ochi cât poftiți, dar realitatea e că am avut de-a face cu cel mai sinistru exercițiu de manipulare de după 89. Manipularea s-a transformat într-o adevărată mineriadă împotriva statului de drept, condusă de ziariști, politicieni, ministrul de interne și de primul-ministru. Această realitate trebuie denunțată cu voce tare: este o rușine pentru o țară pretins europeană. Am asistat la abuzuri sinistre comise în numele unui infractor.
Putere și presă au conspirat împotriva justiției, căutând să împiedice executarea unei sentințe definitive pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Treaba lor că au prezentat sentința drept o gravă eroare judiciară, un act de răzbunare politică sau o mare aberație. Au tot dreptul să comenteze cum vor decizia judecătorilor supremi, cu sau fără argumente credibile. Însă, nimeni nu are dreptul să împiedice executarea unei sentințe definitive.
Se cheamă obstrucționarea justiției, favorizarea infractorului și subminarea statului de drept. Răspunderea politică pentru mineriadă împotriva statului de drept revine premierului Victor Ponta, ministrului de interne, Ioan Rus, și politicienilor USL. Ei și trompetele lor din presă au intoxicat zile în șir opinia publică. Ei, capii celui mai cinstit guvern, trebuie să dea socoteală pentru mințirea, intoxicarea și manipularea populației, pentru abuz de putere comis prin mobilizarea instituțiilor statului în apărarea unui infractor. Or, asta e prea de tot să rămână așa, în aer.
Dacă era un premier corect, Victor Ponta trebuia să-l fi demis deja pe ministrul de interne, Ioan Rus. Trei polițiști din subordinea ministrului de interne sunt deja acuzați oficial de favorizarea infractorului. Cum poți rămâne în funcție când oamenii tăi sunt suspectați că au vrut să facă scăpat un infractor pe care tu, ministru de interne, l-ai sunat în prealabil? Protejându-l, Ponta arată solidaritate față de un ministru care s-a comportat incoerent și părtinitor cu un viitor deținut, a demonstrat lipsă de profesionalism tolerând acțiuni ilegale din partea polițiștilor din subordinea sa.
În cazul premierului Ponta aveam de-a face cu o recidivă. Primul gest suspect l-a executat în prima ședință de guvern, când s-a grăbit să schimbe șeful Inspectoratului de Stat în Construcții, actor cheie în procesul lui A.N. Gestul lui Victor Ponta putea schimba soarta unui proces aflat la final. Năstase a fost la un pas să scape. Nu cred că premierul Ponta a acționat inocent și cu bună-credință, deși el neagă public că ar fi premeditat gestul. Cine-l mai crede astăzi?
Mai rămâne acum un sigur lucru de făcut: procurorii DNA să-și ducă ancheta până la capăt în dosarul favorizării infractorului, iar Parchetul General, care investighează cazul sinuciderii (zile în șir n-a avut curiozitatea să vadă presupusa rană a pacientului, ci a crezut pe cuvânt poveștile altora) să lămurească acest moment sulfuros. Ce a fost: zgârietură sau gaură în gât, tentativă de sinucidere sau o exagerare ridicolă, menită să-l scape de la închisoare pe fostul premier?
Deocamdată, justice has been done. Nu mai contează, după ce ușile penitenciarului Rahova s-au închis în urma lui Adrian Năstase, cât stă pe acolo și câte boli grave își va găsi pentru a obține amânarea executării pedepsei. Ignorați măcar astăzi pesimiștii de serviciu care proorocesc suspendarea președintelui și grațierea iminentă a fostului premier.
Ce ne interesează astăzi e miracolul. Faptul că România marchează un moment unic în istoria sa instituțională și juridică, trimițând la închisoare personaje până mai ieri intangibile. Au intrat la pușcărie, într-o singură lună, un fost premier, Adrian Năstase, și un mare mogul, Sorin Ovidiu Vântu. Oligarhul Dan Voiculescu a trebuit să demisioneze din parlament pentru a evita soarta lor, reușind să amâne astfel un verdict într-un proces care se putea încheia tot cu o condamnare.
În loc de concluzie: s-a văzut, în cazul încarcerării lui Adrian Năstase, cum statul de drept din România mai atârnă în câteva instituții. După o eventuală suspendare a președintelui, după înlocuirea procurorului general și a șefului DNA, după preluarea controlului asupra judecătorilor prin câteva acțiuni de intimidare se va fi instalat iarăși liniștea peste țară. Nu va fi însă la fel ca în 2000-2004. Lumea s-a schimbat fundamental, politicienii nu mai pot controla chiar tot ca înainte.
Depinde de noi toți dacă dorim să păstrăm ce am obținut greu: încrederea în statul funcțional, depinde în primul rând de justiție, de judecători și procurori. Ei rămân ultima redută în calea unei puteri care va mătura în curând ultimele piedici din calea sa, va prelua controlul total asupra întregului sistem de putere pentru a se asigura că dramoleta sinucigașului ratat nu se va mai repeta vreodată.
Dan Tapalagă
HotNews.ro
