În weekend am fost la munte, la Predeal. La întoarcere, m-am oprit la unul dintre standurile de pe marginea drumului să cumpăr caș afumat și brânză de burduf. M-am oprit, am văzut, am plecat. Veni, vidi, abiit (Google Translate să trăiască!). M-am urcat în mașină și dus am fost. Am votat cu picioarele (sau cu roțile, depinde cum te uiți la lucruri).
De ce? Acea doamnă care vindea la tarabă avea unghiile negre! Până să văd musca pofticioasă ce bâzâia în cutia cu brânză, până să văd cum arăta brânza, i-am văzut unghiile! Am plecat cât am putut de repede…
Într-o companie, un manager nu este doar un administrator, o mică rotiță într-un angrenaj; el este (sau ar trebui să fie…) în primul rând un lider. El dă tonul, el setează așteptările, el poate influența decisiv cultura organizațională.
Un guvern nu este cu nimic diferit în privința acestor cerințe. În schimb, prin ce diferă un guvern de board-ul unei companii este prin impactul pe care îl au deciziile sale. Riscul unei proaste conduceri, al unei lipse de leadership, se răsfrânge asupra unei țări întregi, asupra a milioane de oameni.
De acord, un front-office eficace, plăcut și curat nu garantează că în spate, acolo unde clientul nu are de obicei acces, lucrurile sunt cusher și nu se fac măgării, dar măcar mai ai o șansă. În schimb, dacă cel care îți vinde brânza la stradă se afișează, fără nici o jenă, murdar și cu unghiile negre, cum crezi că arată în spate?
Oare ce semnal dorește dl. Ponta să transmită alegătorilor săi, populației țării, Uniunii Europene, atunci când nominalizează miniștri aflați în situație de conflict de interese? Cum poți să propui la șefia Ministerului Educației un om interesat direct și pe față de anularea unei măsuri luate de respectivul minister – mecanismul de clasificare a universităților, în speță? Cum poți să propui la Ministerul Agriculturii pe cineva cu strânse legături cu Dan Voiculescu, în condițiile în care respectivul minister îi solicita prin justiție, aceluiași Dan Voiculescu, daune de 60 de milioane de euro în procesul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare? Cum poți să propui, surpriză-surpriză, la Ministerul Justiției un personaj care în urmă cu doi ani (sub bagheta domnului Ponta, de altfel) protesta vocal atunci când DNA trimitea în judecată pe șeful Consiliului Județean Argeș, învinuit de fraudă cu fonduri PHARE?
PSD poartă și așa un handicap major, patronând de-a lungul anilor o mulțime de politicieni care au învățat drumul DNA-ului și tribunalelor. Astăzi, atât PSD, cât și România au o șansă istorică; astăzi, atât PSD, cât și România pot să se desprindă de tradiția corupției și a proastei guvernări.
Va sesiza dl. Ponta această șansă? O va folosi? Vom vedea în curând; din păcate, ce putem vedea azi este doar un guvern cu unghiile negre.
de Alexandru Toma Pătrașcu
contributors.ro
