17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiMiza excluderii lui Geoană din PSD

Miza excluderii lui Geoană din PSD

Pentru Victor Ponta, miza excluderii lui Mircea Geoană din partid este recuperarea autorității de lider PSD, subminate metodic de Adrian Năstase și Ion Iliescu. Prin demonstrația sa cam irațională de forță, acest lider politic de 39 de ani, socotit de mulți cam imatur pentru o responsabilitate și aspirații politice atât de mari, vrea să arate cine e șeful. Opunându-se explicit lui Ponta, Năstase și Iliescu l-au ajutat de fapt, conștienți sau nu, deliberat sau nu, să pară mai puternic decât e, să obțină în sfârșit ceea ce n-a avut niciodată: o imagine de lider autonom, apt să-i înfrunte pe Împărații partidului. Dacă măsura excluderii, propusă duminică de Comisia de Integritate, va fi consfințită luni (ieri – n.r.), orgoliul lui Ponta va fi pe deplin răcorit. Frustrările sale au încolțit a doua zi după alegerea în fruntea PSD, în februarie 2010, deoarece partidul identifică în alte personaje sediul adevăratei puteri. Orgoliul său pare să fi explodat când Mircea Geoană i-a stricat, prin vizita organizată discret și pe cont propriu în America, planurile de a poza, alături de Sorin Oprescu și Crin Antonescu, în aleșii americanilor, în tripleta fantastică și de a vinde la suprapreț această fotografie după revenirea în țară. Însă de luni (ieri – n.r.) încolo, după execuția lui Geoană, Ponta se va simți răzbunat. Va avea sentimentul că s-a făcut puțină dreptate și că a repurtat o importantă victorie simbolică, în urma căreia toată suflarea pesedistă va recunoaște în persoana sa liderul ferm, curajos și coerent, capabil să-și pună funcția în joc de dragul unor principii. Deși puțin probabilă, orice răsturnare defavorabilă de situație îl va umili iremediabil și va trebui să-și vadă de drum, așa cum a promis. Amenințarea cu demisia sună mai degrabă a bluf menit să-i pună în valoare musculatura proaspăt încordată. Altfel spus, adevăratul război dus în aceste zile de Victor Ponta ar fi unul de eliberare, dar nu neapărat de Geoană, ci mai degrabă de imaginea de lider necopt, de cârlan, cum i-ar zice Iliescu, sau de impulsiv, cum a remarcat Năstase, manevrat de către cei doi lideri de facto ai PSD. Pare să fie primul gest semnificativ de răzvrătire față de părinții săi politici, o tardivă încercare a păpușii de a se scăpa de sforile păpușarilor. Dar este oare o manifestare reală sau teatru de păpuși? Toate bune și frumoase până aici, numai că Victor Ponta și-a început actele de vitejie cu cel mai prăpădit lup din haită, cum bine observă, în tihna unei duminici, colegul Vlad Mixich. Lupii vânează mereu în grup, rareori singuri. Cel mai slab dintre ei, decăzutul speciei, stă pândit mereu de pericolul de a fi devorat, la propriu, de partenerii de vânătoare, într-un act sălbatic de canibalism. Or, tocmai cu muribunzii a ales căpetenia haitei să-și măsoare forțele. Ponta își marchează teritoriul mușcând demonstrativ dintr-un exemplar infirm. Către ceilalți lupi puternici care-i dau târcoale mârâie înfundat, scheaună indescifrabil. Când spune despre Iliescu că este un fel de Richelieu în PSD, adică atent ca nici un lider să nu capete prea multă putere, nu știm exact dacă-l încolțește sau se gudură. Când zice că va respecta decizia justiției dacă Năstase va fi condamnat, dar se grăbește să adauge că procesele fostului premier sunt politice, iarăși nu știm ce vrea de fapt lupul tânăr. Mușcă sau doar latră? N-am văzut să-i fi târât pe senatorul Cătălin Voicu sau pe Marian Vanghelie în fața judecății Comisiei de Integritate și să-i zboare din partid, cum ar fi meritat. N-a avut curajul să-l excludă nici măcar pe Adrian Severin, deși europarlamentarul PSD fusese vedeta unui monstruos scandal de corupție la Bruxelles, ci l-a somat zile în șir să demisioneze.  Mai întâi de toate trebuie notat faptul că în PSD există o Comisie de Integritate. Faptul în sine e o surpriză plăcută, nu știam de existența acestei comisii. N-a prea avut clienți până la Geoană, deși partidul colcăie de lideri și baroni locali cu dosare penale grele. În treacăt fie spus, inclusiv șeful Comisiei de Integritate, senatorul Dan Șova, are de explicat la DNA legalitatea unor contracte cu statul. De ce am crede, așadar, că Ponta chiar s-a apucat de curățenie în PSD? Că a ieșit, în fine, de sub hipnoza cuplului Năstase&Iliescu? Una peste alta, Comisia a găsit concentrată în Geoană esența răului din PSD, deși nu este clar nici până azi ce i se reproșează. Că n-a acceptat rocada cu Titus Corlățean la șefia Senatului? Dacă primea oferta de a conduce Comisia de Politică Externă putea rămâne? Că se pregătea să-și facă un nou partid? Că schimbase demult haita, cum a insinuat Ponta, care astăzi descoperă că Geoană „este o creație din afara partidului“? Dar când îi purta servieta de candidat la președinție în 2009 nu observase creatura? Și mai comic sună reproșul inițial: că s-a strecurat tiptil în America fără voie de la partid. Când a vizitat Moscova în secret, tot în particular și tot fără mandat, n-a mai fost, parcă, atâta deranj în PSD. Istoria politică va consemna episodul excluderii lui Geoană ca pe încă un moment bizar în viața haotică și perfect imprevizibilă a partidelor din România. Întreaga sa carieră politică a curs nefiresc. Este, poate, cel mai bun exemplu de inadecvare. Putea face, poate, o bună figură în diplomație. În numai zece ani a ars etape ajungând rapid la vârful PSD, a pierdut două șiruri de alegeri (Bucureștiul în 2004, prezidențialele în 2009) călcând în străchini cu o candoare care l-a făcut pe Iliescu să-l proclame Prostănac. Dacă astăzi ar pierde cu adevărat funcția de la Senat, n-ar mai fi nimic că politician. Ar rămâne pe drumuri. Există, așadar, o bază pentru speculația conform căreia puterea l-a racolat pe Geoană exploatându-i această mare slăbiciune: teama de neant. Prin urmare, de ce nu l-am crede totuși pe Victor Ponta că Geoană a trădat iarăși din oportunism, la fel ca în 1996, când i-ar fi scris lui Constantinescu, amenințat fiind de pierderea postului de ambasador la Washington, pentru a-și exprima bucuria că a scăpat de „stafiile trecutului“ și de „cancerul democrației românești“. Soarta sa pare azi cu atât mai stranie cu cât au trecut doar doi ani de când fostul șef al principalului partid de opoziție, candidat la președinție, striga prin Ambasada Statelor Unite la București de s-a auzit până în Wikileaks: I am the number one în Romania today. I need a silver bullet!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

23 COMENTARII