22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiDiscursul unui rege abandonat

Discursul unui rege abandonat

Marele câştigător al Oscarurilor pentru anul 2010, „Discursul regelui“, înfăţişa povestea lui George al VI-lea al Marii Britanii, care suferea de o bâlbâială ce nu-i permitea să se adreseze poporului său. Ieri, am văzut „Discursul Regelui“ în varianta românească, unul care îl arăta pe Regele Mihai I binevenit la Parlamentul României, după ce conducerea îi refuzase, majoritar, dorinţa de a se adresa oamenilor pe care, odată, i-a condus.
Fără voia mea, când i-am văzut silueta şubredă şi, totuşi, demnă şi independentă, cu privirea fixă şi mereu atentă la ce se întâmplă în jurul lui, mi-am dat seama că oamenii au nevoie de o figură în care să creadă cu tărie. Ei au nevoie de cineva pe care să îl respecte, care să impună respect prin propria lui istorie şi prin comportamentul său.
Educaţia bună a Regelui Mihai nu poate fi contestată; dimpotrivă, ea trebuie aplaudată. Regele Mihai nu înjură birjăreşte jurnaliştii şi nu ar sfida niciodată un fost monarh dacă acesta ar dori să vorbească în plenul parlamentului ţării pe care o conduce. Regele e acela care ne spune să avem încredere în democraţie şi cel care constată, cu tristeţe, că oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii umilitoare. Nu cred că Regele Mihai ar tăia pensiile şi nu cred că ar refuza orice ajutor social destinat oamenilor aflaţi la marginea existenţei lor. Nu cred că Regele Mihai ar vorbi despre siguranţa viitorului într-o ţară în care oamenii nu sunt încurajaţi să privească spre trecut.
Când Regele a vorbit ieri, cei care nu i-ar putea face faţă vreodată, cei care îl invidiază pentru ţinuta sa ireproşabilă şi pentru respectul pe care poporul român i-l poartă s-au ascuns cu laşitate în vapoarele lor, în genţile Louis Vuitton sau în căsuţele de pitici. Faptul că acest om, care a împlinit 90 de ani, a decis să-şi sărbătorească o parte din ziua aniversară ţinând un discurs în faţa unei ţări care l-a abandonat, dă dovadă de cea mai mare demnitate posibilă: el nu a întors niciodată spatele acestui popor. Fundaţiile pe care el le-a creat, cele pe care le susţine, relaţiile internaţionale pe care le-a menținut și dezvoltat cu decenţă conservă, încă, puţin din respectul pe care celelalte state îl poartă pentru noi.
Lipsa de agresivitate în vorbire a Regelui, grija părintească şi povaţa bătrânească l-au făcut pe acesta să fie admirat din nou marţi, puţin după ora 10.00. Un sentiment trist mă face să cred că este ultima dată când românii au privit cu admiraţie spre pupitrul din plenul parlamentului, spre un om care le-a spus să aibă încredere în democraţie şi, implicit, în ei înşişi. Rareori mai auzim aşa ceva. De regulă, ni se spune să avem încredere într-o „conducere“ care nici măcar nu e conştientă că existăm; poate doar în campaniile electorale, când se apleacă lacomă asupra noastră ca să ne adune voturile încurajate de speranţa într-un viitor mai bun, care nu cunoaşte însă însemnătatea trecutului.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

96 COMENTARII