Reţeaua fără cap?

Cazul celor câtorva zeci de vameşi reţinuţi sau arestaţi sub acuzaţia de luare de mită şi constituirea de grup infracţional organizat developează detaliile unei noi reţele, suspectă că a fost şi este unul dintre furnizorii importanţi de bani negri pentru partidele aflate la putere. Sumele fabuloase vehiculate, 25 – 30.000 de euro pe zi scoşi din spăgi dintr-un singur biroul vamal, indică amploarea şi miza uriaşă a politicienilor de a controla una dintre cele mai eficiente maşini de produs cash. Nu atât arestările de la Siret, cât al doilea caz, de la Vama Halmeu, sugerează, până la un punct, organizarea de tip reţea, cu tentacule la vârful administraţiei şi în politică.
În paralel cu descinderile de la Vama Siret, Departamentul Naţional Anticorupţie a anunţat joi, 3 februarie, reţinerea unui om de afaceri clujean prezent în top 300, momentan falit. Liviu Florian, un fel de Gigi Becali al Clujului, pasionat de porci, ar fi comis prin 2009 un mic trafic de influenţă. Povestea merită urmărită în toată desfăşurarea ei. Diavolul stă, ca de obicei, în micile picanterii şi detalii.
Florian ar fi primit 130.000 de euro din partea unei angajate de la Vama Halmeu, să-i pună o pilă la şeful Agenţiei Naţionale a Vămilor. Din comunicatul DNA se înţelege că traficul de influenţă s-a produs, iar angajata, Nicoleta Dobrescu pe numele ei, ar fi fost delegată în 23 septembrie 2009 pe post de şefă la Biroul Vamal Halmeu pentru şase luni. Procurorii susţin că şefa vămii şi-ar fi cumpărat funcţia cu bani colectaţi de la cămătari sau chiar de la traficanţii de ţigări.
O scurtă privire pe hartă şi oricine înţelege rapid că postul face toţi banii. Biroul Vamal Halmeu, la graniţa cu Ucraina, este punct strategic de contrabandă, la câţiva kilometri de cealaltă graniţă, cu Ungaria, deci excelent poziţionat. Şi totuşi: 130.000 de euro pentru şase luni la şefia unei vămi! Nu e cam mult? Dacă luăm de bune cifrele de la Siret, unde vameşii scoteau din spăgi cam 25.000 de euro pe zi, rezultă că şefa vămii avea şanse să-şi scoată investiţia în câteva zile. Deci, merită.
Dar ce se întâmplă cu restul banilor? O parte rămâne la vameşi, o parte se opreşte la şefii din ANAF, alte sume ajung la cei care ţin în mână tot sistemul de numiri: adică politicienii. Adunaţi cele câteva zeci de mii de euro colectate zilnic din birourile vamale aflate pe fontierele non-UE ale României (graniţa cu Moldova, Ucraina, Serbia) şi putem imagina că fluxul banilor negri către vârfurile administraţiei şi vârfurile din politică se ridică la milioane de euro lunar. De unde ştim însă că banii trec, musai, şi pe la partid?
Sistemul de putere din România a păstrat caracte-risticile feudale, numirile fiind controlate politic de sus până jos. Când în vămile României ai reţele de corupţie de asemenea amploare, este rezonabil să credem că ele se bucură de protecţia şefilor de la centru. Aşadar, cei care-i protejează sunt la rândul lor corupţi, dar totuşi se bucură mai departe de susţinere politică pe funcţie. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă şi puterea politică are un interes în menţinerea reţelelor de corupţie, interes manifestat fie în campanii electorale, când partidele au nevoie de bani negri, fie la nivel individual.
Veţi observa, desigur, că istoria numirii de la vama Halmeu se produce în septembrie 2009, adică puţin înaintea alegerilor prezidenţiale, când toate partidele angajate în campania electorală aveau nevoie de bani. Trece campania, expiră delegarea pe şase luni. Potrivit procurorilor DNA, omul de afaceri Liviu Florian măreşte potul şi cere 300.000 de euro, promiţând o nouă intervenţie la şeful ANV pentru o nouă numire.
De aici, filmul DNA se rupe. Totul pare oprit la vameşii de la Siret, la şefa vămii din Halmeu.
N-a picat încă nimeni de la ANAF sau Ministerul de Finanţe, în subordinea căreia funcţionează Autoritatea Naţională a Vămilor. Dacă SRI şi DGA, serviciul secret al poliţiei, au stat cu ochii pe vameşi timp de şase luni, după cum susţin, cum se face că n-au reuşit ajungă la vârful reţelei?
Dacă procurorii au dreptate, cum a reuşit totuşi un om de afaceri clujean cam scăpătat să influenţeze decizia tocmai la vârful vămilor? De cine s-a folosit? Ce pârghii a pus în mişcare? Cum de s-a oprit totul la poliţişti, vameşi şi câţiva şefuleţi locali? Reţelele din justiţie l-au dat pe Voicu, cele din sănătate pe Brădişteanu, cele din administraţie locală poartă numele lui Solomon, Gutău, Nicolescu sau Păsat. La capătul altor reţele, din vârful ierarhiei, îi vedem pe Năstase, Copos, Voiculescu etc.
Morala ar fi că toate reţelele au în vârful lor un politician, doi sau mai mulţi, de la putere sau din opoziţie (Voicu controla judecători şi aranja dosare fiind în opoziţie). Reţelele de vameşi corupţi sunt transpartinice, fiind preluate, cu totul, de PDL, utilizate şi de PNL, care le-a moştenit de la PSD. Până la urmă, banii n-au miros politic.
Aşadar: Cine sunt politicienii din reţeaua vămilor? Cum de-au scăpat? Plasa aruncată de procurori a avut găuri cam prea mari. Cum de s-au strecurat peştii mari prin ochiurile ei? Cu ajutorul cui?  
Efectul reţinerilor şi arestărilor din vămi, care, probabil, vor continua în forţă, ar putea convinge Bruxellesul că România este determinată să-şi cureţe frontierele din est de putregaiul corupţiei şi că merită să intre în Schengen. Dar la fel de bine i-am putea speria şi mai rău pe europeni. Arătăm că suntem capabili de noi performanţe: corupţia în grupuri mari. Le transmitem apoi alt mesaj cumplit: în România, corupţia organizată de stat a intrat în metastaze. Apoi, le va fi limpede şi lor că degeaba faci curăţenie jos, dacă tot putregaiul rămâne intact sus, la vârful puterii.