Isărescu. Şi câteva teme de gândire pentru Antonescu

Mugur Isărescu s-a trezit subit dintr-un fel de adormire şi promite o prezenţă mai vie în spaţiul public. Prin tot ce a spus în interviul difuzat miercuri seară de TVR, guvernatorul BNR a girat, cu una sau două excepţii, măsurile luate de guvernul Boc.
Printr-o expunere în cifre seci, prin moderaţie, prin explicaţii simple şi credibile, a aruncat în ridicol armatele de urechişti gălăgioşi de la TV, putere sau opoziţie. Cam asta a spus: că sacrificiile au fost inevitabile, că problemele economiei româneşti au origini într-o serie de politici publice greşite din ultimele două decenii, că drumul este corect şi trebuie continuat fără ezitări. Pe ici, pe colo, cuvinte-cheie ca modernizare sau teme majore ca dezechilibrul din fondul de pensii găsiţi şi la Traian Băsescu.
Din punct de vedere politic, ieşirea sa a însemnat un evident transfer de credibilitate către preşedintele Băsescu şi PDL, pe lângă mesajele economice de încredere şi optimism moderat. Guvernatorul BNR comite rar gesturi politice ostentative.
De ce le face acum? Ce-l determină, pe nepusă masă, în absenţa vreunei urgenţe care să justifice intensificarea comunicării, să anunţe că va ieşi mai des şi că „important e dialogul public“? Ieşirea sa din tiparul obişnuit şi câteva semne firave indică o perspectivă: Isărescu ar putea juca, pe viitor, un important rol politic. A fost întrebat la TVR dacă se vede premier. Nu părea interesat. Nu l-a întrebat însă nimeni dacă se vede candidat sau implicat, într-un fel sau altul, în politică.
2011 este prea neclar, 2014 este prea departe…
Dragoş Paul Aligică, unul dintre redutabilii strategi ai dreptei, un bun cunoscător al bucătariei interne din PDL, pare să scape azi ceva într-o foarte interesantă discuţie on line cu cititorii Contributors.ro: „Ce se întâmplă în măsurarea pentru alegerile prezidenţiale este hilar. Ştim că Antonescu are acum vreo 27%, Ponta – 24% şi Băsescu – 16%. Da, Băsescu! Băsescu intră în măsurări, deşi nu va candida. Pentru că PDL nu are încă un candidat, el ţine locul de candidat PDL. Deci, PDL nici nu are încă un candidat în cursă şi oamenii măsoară cu toată seriozitatea rezultatele scrutinului din 2014 şi împart puterea pe baza lui! Nu mai vorbim că domnul Isărescu nu a anunţat candidatura încă. Sau celălalt candidat-surpriză, care se va poziţiona în siajul alegerilor din 2012. Cine poate şti cum vor arăta dinamicile când câmpul de candidaţi se aşază?! Se pare însă că avem între noi oameni care nu numai că au informaţia, dar şi acţionează pe baza ei. Ce teoria comportamenului electoral, ce Arrow, ce teoria opţiunilor sociale?! Oamenii ştiu. Cinste lor!“.
Observaţia lui Dragoş Paul Aligică referitoare la stupizenia sondajelor care-l includ încă pe Traian Băsescu în calculele prezidenţiale este corectă, dar afirmaţia că „Isărescu nu a anunţat candidatura încă“ sună bizar. Cum adică, încă? Ce ştie Aligică, ce sens are aluzia lui?
S-ar putea ca Traian Băsescu şi PDL să blufeze. Să sugereze că au soluţii pentru 2011, în eventualitatea suspendării lui Traian Băsescu în parlament.
În tot cazul, este vizibilă colaborarea intensă dintre Cotroceni şi guvernatorul BNR, dincolo de tema crizei economice. Preşedintele Băsescu îl vizitează tot mai des la BNR, iar guvernul Isărescu îi cauţionează politica economică. Că relaţia va fi supralicitată politic, încă nu e foarte clar. Ne amintim însă că acelaşi BNR i-a furnizat preşedintelui Băsescu, în octombrie 2009, după căderea guvernului Boc, o soluţie, în fond, politică: premierul de sacrificiu Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Isărescu.   
În concluzie: Antonescu şi Felix s-au repezit să muşte dintr-o iluzie optică. Cu ceva ghinion, s-ar putea să nu-şi înfigă colţii niciodată în ciolanul pe care doar ei îl văd azi la un metru în faţa lor. Iluzia optică e dată de câteva erori de apreciere a distanţei reale până la ciolan. 2011 este prea neclar, 2014 este prea departe.
Erori…?
Pe scurt: prima eroare majoră a cuplului Antonescu – Voiculescu este tragerea tuturor cartuşelor şi deconspi-rarea strategiei de luptă mult înainte să înceapă războiul. Mai grav, înainte să afle care este ţinta. Cine este adversarul lor? Doar Traian Băsescu, PDL şi Boc? Sunt siguri?
A doua eroare este credinţa oarecum naivă că PSD chiar îşi doreşte alianţa cu dreapta şi chiar va împărţi puterea. În locul lui Antonescu, m-aş întreba dacă nu cumva liberalii pierd din alianţa cu un fost securist şi din mariajul cu stânga atât de mult încât, în câteva luni, nu vor mai avea baza de negociere cu Ponta şi Năstase.
În schimb, Ponta şi Năstase nu pierd nimic, chiar dacă vor înregistra zilnic la tribunal câte o alianţă cu dreapta. Electoratul PSD n-are mari pretenţii de ordin etic sau ideologic. Apoi, în locul lui Antonescu m-aş întreba din nou, la fel ca în vara lui 2010, dacă nu cumva Ponta are o înţelegere cu Băsescu. Dacă l-aş suspecta mai departe că are, de ce m-aş băga cu capul înainte într-o alianţă înainte să ştiu precis cu cine mă însoţesc: cu aliatul subteran al adversarului meu sau cu duşmanul lui de faţadă?
A treia eroare: toată schema Voiculescu-Antonescu se bazează pe prea mulţi dacă şi pe suspendarea lui Băsescu în 2011. Ce şanse au în parlament? De ce-ar trăda parlamentarii lipsiţi de orice garanţii că merită s-o facă?
A patra eroare: totul s-a construit pe bănuiala că Antonescu n-are, de fapt, adeversar în 2014, pe certitudinea că PDL s-a prăbuşit ireversibil şi pe speranţa că alte pericole, cum ar fi o nouă construcţie, nu apar la orizont. Oare?