24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Poveste de suflet

Nu pot să nu mă gândesc unde au dispărut umanitatea, respectul, politeţea, într-un cuvânt, buna creştere.
Să te ferească Dumnezeu de spitale! Odată ajuns acolo, constaţi cu stupoare că „bate vântul“, căci nu mai găseşti nimic. Nu există medicamente, nici macăr strictul necesar. Şi atunci stai să te întrebi unde se duc toţi banii pe care statul îi opreşte de la contribuabili şi pentru ce mai suntem obligaţi la plata acestor contribuţii dacă, odată ajunşi în spital, nu mai beneficiem decât de un „tratament“ care constă doar în sfaturi, şi asta dacă ai noroc să dai peste un cadru medical „de treabă“. Sunt expresii uzuale pe care noi, românii, le utilizăm pentru a face o clasificare simplă a celor din jurul nostru.
Nu mai vorbesc de banii care se scurg uşor şi sigur, ducându-se în mod cert în buzunarele cadrelor medicale şi ale asistentelor pentru…, dar oare pentru ce? Pentru un tratament, pentru a plăti politeţea şi atenţia care ar trebui să i se acorde pacientului, pentru ca ei să-şi facă datoria? Pentru ce? Pentru a plăti operaţia fratelui, surorii, mamei, tatălui, nu mai vorbesc de cazul în care pacientul este fiul sau fiica ta, lumina ochilor şi bucuria sufletului tău. Eşti în stare să muţi munţii pentru a-i şti bine, dar dacă nu poţi? Viaţa a ajuns să fie incertă, viitorul – nesigur, ai şi nu prea ai posibilităţi. Dacă poţi, bine, totul e OK. Dacă nu poţi, e „jale“ mare. Nimeni nu te bagă în seamă, iar dacă te bagă în seamă cineva este pentru a te înjosi sau a te umili că nu eşti în stare să le dai bani sau atenţii.
Aici s-a ajuns? Oare o populaţie bolnavă înseamnă un popor sănătos? Pentru că asta cred că se înţelege. Eu credeam că este invers şi că trebuie în primul rând ca populaţia unei ţări să fie sănătoasă pentru a putea fi aptă de muncă. Apoi urmează educaţia etc. În orice caz, pe primul loc se situează sănătatea. Dar care sănătate? A cui?
Ajungi la urgenţă şi dai de o doamnă îmbrăcată în verde, e doctor, şi de o asistentă îmbrăcată în roz, două doamne tinere şi frumoase, dar de o frumuseţe acră.
Prima are un nume de BAZA şi este toată VERDE (cine cunoaşte pricepe acum numele acelei doamne). Îşi face datoria şi e de admirat, mă nedumireşte însă faptul că mama copilului întins pe patul de spital din faţa mea, victima unui accident rutier, aflată în stare de şoc, nu poate spune multe lucruri despre starea copilului ei. O întreb, se uită pierdută la mine, apoi la copil şi nu poate să-mi spună ce urmează. Nu ştiu că doamna verde este doctoriţă, nici ea nu ştie. O liniştesc pe mamă, spunându-i că pare OK copilul. Este julit rău pe faţă, la umăr şi se vede lovitura de la picior. El are însă gâtul înţepenit într-un guler cervical şi acuză dureri respiratorii. Nimeni nu vine pentru a o linişti pe mama copilului. O liniştesc eu, după ce vorbesc cu copilul. Nu sunt cadru medical, sunt doar o prietenă apropiată. Îi explic mamei că oricărei persoane, victimă a unui accident rutier, în primul rând i se pune acel guler cervical, deoarece coloana este cea mai predispusă unei eventuale rupturi. O liniştesc, dar eu sunt neliniştită. Mă sperie puţin durerile lui respiratorii şi nu pot să nu mă gândesc la eventuale complicaţii, complicaţii invizibile la o privire de ansamblu, dar perfect vizibile la o radiografie. Pentru a linişti mama copilului, îi spun că este o procedură de rutină şi este normal să fie monitorizat copilul ei, pentru a vedea dacă starea lui este stabilă.
Aştept însă cu nerăbdare sosirea medicului care se ocupă de copil, fără a şti că e vorba de doamna în verde.
Nu am stat acolo mai mult de zece minute. Doamna în verde prinde glas. Este o voce ascuţită, tăioasă ca o muchie de cuţit. Mă uimeşte lipsa totală de respect, de politeţe.
A vorbit pentru a ţipa. Pur şi simplu, ţipă să ieşim, altfel cheamă gardienii.
Oau! Aici am ajuns?
Oare nu era mai frumos să ne aducă la cunoştinţă starea de sănătate a copilului, să o liniştească repede pe mămica îngrijorată şi apoi să ne roage să ieşim pentru a-şi desfăşura în linişte activitatea medicală? Dar oare copilul acela de zece anişori, speriat numai de ideea de a sta în spital în starea respectivă, trebuia lăsat acolo singur?
Nu am putut decât să mă revolt de tonul folosit de acea doamnă cu nume de BAZA şi VERDE. Apoi, pentru că nu mi-aş fi dorit în ruptul capului un scandal, am reuşit să îngaim uimită, consternată, revoltată, jignită: „Doamnă, dumneavoastră aveţi copii?“
De două ori, simplu, calm, dar apăsat am pus această întrebare. Iar răspunsul a venit prompt: „Ieşiţi afară sau chem gardienii! Aţi venit aici să faceţi scandal?“
Iar sunt uimită. Eu am pus doar o întrebare şi am fost calmă, tocmai pentru a nu isca un „taifun“, pentru a nu-i da apă la „moară“. Suntem „la mâna ei?“ Asta îmi trece în mod invariabil prin cap, dar nu mai comentez, deşi îmi ştiu foarte bine drepturile.
Încerc să fiu calmă. Mai importantă pentru mine este starea copilului decât o femeie greţoasă. O asigur pe cel mai calm ton că nu am venit în nici un caz pentru a face scandal, dar în calitate de mamă şi rudă am dreptul să ştiu starea pacientului şi ceea ce urmează.
„Starea copilului pare a fi stabilă, dar el acuză dureri respiratorii“, mai reuşesc să spun. „Este stabil?“
Răspunsul ei a venit prompt: „Păi nu se vede?“
Sunt deja scârbită de această femeie. Dacă eram în altă conjunctură… hmm.
Ieşim pe hol. Nu durează mult şi copilul este dus de un brancardier la radiografie. Este persoana ale cărei cuvinte le-am sorbit pur şi simplu. El ne-a liniştit complet şi ne-a spus în mare cam tot ceea ce urmează pas cu pas. BRAVO!
Apoi am fost duşi într-o altă cameră şi totul a fost OK. Toţi asistenţii şi toţi doctorii care l-au consultat mai apoi s-au comportat exemplar. Adevărate cadre medicale. Pacăt că nu a fost aşa de la bun început.
Am spus această poveste cu tot sufletul şi din tot sufletul.
Poate sunt mulţi cei care au ceva asemănător de relatat sau poate chiar mai grav.
Este ceea ce se întâmplă la noi în România. Poveşti de suflet, pentru suflet. Păcat că ele nu sunt însă cu adevărat doar poveşti, ci realitatea crudă şi cruntă prin care suntem sortiţi a trece.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

8 COMENTARII