(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4894. Joi, 12 August 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Colţul cititorului nervos
Poveste de suflet
Opinii
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Nu pot să nu mă gândesc unde au dispărut umanitatea, respectul, politeţea, într-un cuvânt, buna creştere.
Să te ferească Dumnezeu de spitale! Odată ajuns acolo, constaţi cu stupoare că „bate vântul“, căci nu mai găseşti nimic. Nu există medicamente, nici macăr strictul necesar. Şi atunci stai să te întrebi unde se duc toţi banii pe care statul îi opreşte de la contribuabili şi pentru ce mai suntem obligaţi la plata acestor contribuţii dacă, odată ajunşi în spital, nu mai beneficiem decât de un „tratament“ care constă doar în sfaturi, şi asta dacă ai noroc să dai peste un cadru medical „de treabă“. Sunt expresii uzuale pe care noi, românii, le utilizăm pentru a face o clasificare simplă a celor din jurul nostru.
Nu mai vorbesc de banii care se scurg uşor şi sigur, ducându-se în mod cert în buzunarele cadrelor medicale şi ale asistentelor pentru…, dar oare pentru ce? Pentru un tratament, pentru a plăti politeţea şi atenţia care ar trebui să i se acorde pacientului, pentru ca ei să-şi facă datoria? Pentru ce? Pentru a plăti operaţia fratelui, surorii, mamei, tatălui, nu mai vorbesc de cazul în care pacientul este fiul sau fiica ta, lumina ochilor şi bucuria sufletului tău. Eşti în stare să muţi munţii pentru a-i şti bine, dar dacă nu poţi? Viaţa a ajuns să fie incertă, viitorul - nesigur, ai şi nu prea ai posibilităţi. Dacă poţi, bine, totul e OK. Dacă nu poţi, e „jale“ mare. Nimeni nu te bagă în seamă, iar dacă te bagă în seamă cineva este pentru a te înjosi sau a te umili că nu eşti în stare să le dai bani sau atenţii.
Aici s-a ajuns? Oare o populaţie bolnavă înseamnă un popor sănătos? Pentru că asta cred că se înţelege. Eu credeam că este invers şi că trebuie în primul rând ca populaţia unei ţări să fie sănătoasă pentru a putea fi aptă de muncă. Apoi urmează educaţia etc. În orice caz, pe primul loc se situează sănătatea. Dar care sănătate? A cui?
Ajungi la urgenţă şi dai de o doamnă îmbrăcată în verde, e doctor, şi de o asistentă îmbrăcată în roz, două doamne tinere şi frumoase, dar de o frumuseţe acră.
Prima are un nume de BAZA şi este toată VERDE (cine cunoaşte pricepe acum numele acelei doamne). Îşi face datoria şi e de admirat, mă nedumireşte însă faptul că mama copilului întins pe patul de spital din faţa mea, victima unui accident rutier, aflată în stare de şoc, nu poate spune multe lucruri despre starea copilului ei. O întreb, se uită pierdută la mine, apoi la copil şi nu poate să-mi spună ce urmează. Nu ştiu că doamna verde este doctoriţă, nici ea nu ştie. O liniştesc pe mamă, spunându-i că pare OK copilul. Este julit rău pe faţă, la umăr şi se vede lovitura de la picior. El are însă gâtul înţepenit într-un guler cervical şi acuză dureri respiratorii. Nimeni nu vine pentru a o linişti pe mama copilului. O liniştesc eu, după ce vorbesc cu copilul. Nu sunt cadru medical, sunt doar o prietenă apropiată. Îi explic mamei că oricărei persoane, victimă a unui accident rutier, în primul rând i se pune acel guler cervical, deoarece coloana este cea mai predispusă unei eventuale rupturi. O liniştesc, dar eu sunt neliniştită. Mă sperie puţin durerile lui respiratorii şi nu pot să nu mă gândesc la eventuale complicaţii, complicaţii invizibile la o privire de ansamblu, dar perfect vizibile la o radiografie. Pentru a linişti mama copilului, îi spun că este o procedură de rutină şi este normal să fie monitorizat copilul ei, pentru a vedea dacă starea lui este stabilă.
Aştept însă cu nerăbdare sosirea medicului care se ocupă de copil, fără a şti că e vorba de doamna în verde.
Nu am stat acolo mai mult de zece minute. Doamna în verde prinde glas. Este o voce ascuţită, tăioasă ca o muchie de cuţit. Mă uimeşte lipsa totală de respect, de politeţe.
A vorbit pentru a ţipa. Pur şi simplu, ţipă să ieşim, altfel cheamă gardienii.
Oau! Aici am ajuns?
Oare nu era mai frumos să ne aducă la cunoştinţă starea de sănătate a copilului, să o liniştească repede pe mămica îngrijorată şi apoi să ne roage să ieşim pentru a-şi desfăşura în linişte activitatea medicală? Dar oare copilul acela de zece anişori, speriat numai de ideea de a sta în spital în starea respectivă, trebuia lăsat acolo singur?
Nu am putut decât să mă revolt de tonul folosit de acea doamnă cu nume de BAZA şi VERDE. Apoi, pentru că nu mi-aş fi dorit în ruptul capului un scandal, am reuşit să îngaim uimită, consternată, revoltată, jignită: „Doamnă, dumneavoastră aveţi copii?“
De două ori, simplu, calm, dar apăsat am pus această întrebare. Iar răspunsul a venit prompt: „Ieşiţi afară sau chem gardienii! Aţi venit aici să faceţi scandal?“
Iar sunt uimită. Eu am pus doar o întrebare şi am fost calmă, tocmai pentru a nu isca un „taifun“, pentru a nu-i da apă la „moară“. Suntem „la mâna ei?“ Asta îmi trece în mod invariabil prin cap, dar nu mai comentez, deşi îmi ştiu foarte bine drepturile.
Încerc să fiu calmă. Mai importantă pentru mine este starea copilului decât o femeie greţoasă. O asigur pe cel mai calm ton că nu am venit în nici un caz pentru a face scandal, dar în calitate de mamă şi rudă am dreptul să ştiu starea pacientului şi ceea ce urmează.
„Starea copilului pare a fi stabilă, dar el acuză dureri respiratorii“, mai reuşesc să spun. „Este stabil?“
Răspunsul ei a venit prompt: „Păi nu se vede?“
Sunt deja scârbită de această femeie. Dacă eram în altă conjunctură… hmm.
Ieşim pe hol. Nu durează mult şi copilul este dus de un brancardier la radiografie. Este persoana ale cărei cuvinte le-am sorbit pur şi simplu. El ne-a liniştit complet şi ne-a spus în mare cam tot ceea ce urmează pas cu pas. BRAVO!
Apoi am fost duşi într-o altă cameră şi totul a fost OK. Toţi asistenţii şi toţi doctorii care l-au consultat mai apoi s-au comportat exemplar. Adevărate cadre medicale. Pacăt că nu a fost aşa de la bun început.
Am spus această poveste cu tot sufletul şi din tot sufletul.
Poate sunt mulţi cei care au ceva asemănător de relatat sau poate chiar mai grav.
Este ceea ce se întâmplă la noi în România. Poveşti de suflet, pentru suflet. Păcat că ele nu sunt însă cu adevărat doar poveşti, ci realitatea crudă şi cruntă prin care suntem sortiţi a trece.
Să te ferească Dumnezeu de spitale! Odată ajuns acolo, constaţi cu stupoare că „bate vântul“, căci nu mai găseşti nimic. Nu există medicamente, nici macăr strictul necesar. Şi atunci stai să te întrebi unde se duc toţi banii pe care statul îi opreşte de la contribuabili şi pentru ce mai suntem obligaţi la plata acestor contribuţii dacă, odată ajunşi în spital, nu mai beneficiem decât de un „tratament“ care constă doar în sfaturi, şi asta dacă ai noroc să dai peste un cadru medical „de treabă“. Sunt expresii uzuale pe care noi, românii, le utilizăm pentru a face o clasificare simplă a celor din jurul nostru.
Nu mai vorbesc de banii care se scurg uşor şi sigur, ducându-se în mod cert în buzunarele cadrelor medicale şi ale asistentelor pentru…, dar oare pentru ce? Pentru un tratament, pentru a plăti politeţea şi atenţia care ar trebui să i se acorde pacientului, pentru ca ei să-şi facă datoria? Pentru ce? Pentru a plăti operaţia fratelui, surorii, mamei, tatălui, nu mai vorbesc de cazul în care pacientul este fiul sau fiica ta, lumina ochilor şi bucuria sufletului tău. Eşti în stare să muţi munţii pentru a-i şti bine, dar dacă nu poţi? Viaţa a ajuns să fie incertă, viitorul - nesigur, ai şi nu prea ai posibilităţi. Dacă poţi, bine, totul e OK. Dacă nu poţi, e „jale“ mare. Nimeni nu te bagă în seamă, iar dacă te bagă în seamă cineva este pentru a te înjosi sau a te umili că nu eşti în stare să le dai bani sau atenţii.
Aici s-a ajuns? Oare o populaţie bolnavă înseamnă un popor sănătos? Pentru că asta cred că se înţelege. Eu credeam că este invers şi că trebuie în primul rând ca populaţia unei ţări să fie sănătoasă pentru a putea fi aptă de muncă. Apoi urmează educaţia etc. În orice caz, pe primul loc se situează sănătatea. Dar care sănătate? A cui?
Ajungi la urgenţă şi dai de o doamnă îmbrăcată în verde, e doctor, şi de o asistentă îmbrăcată în roz, două doamne tinere şi frumoase, dar de o frumuseţe acră.
Prima are un nume de BAZA şi este toată VERDE (cine cunoaşte pricepe acum numele acelei doamne). Îşi face datoria şi e de admirat, mă nedumireşte însă faptul că mama copilului întins pe patul de spital din faţa mea, victima unui accident rutier, aflată în stare de şoc, nu poate spune multe lucruri despre starea copilului ei. O întreb, se uită pierdută la mine, apoi la copil şi nu poate să-mi spună ce urmează. Nu ştiu că doamna verde este doctoriţă, nici ea nu ştie. O liniştesc pe mamă, spunându-i că pare OK copilul. Este julit rău pe faţă, la umăr şi se vede lovitura de la picior. El are însă gâtul înţepenit într-un guler cervical şi acuză dureri respiratorii. Nimeni nu vine pentru a o linişti pe mama copilului. O liniştesc eu, după ce vorbesc cu copilul. Nu sunt cadru medical, sunt doar o prietenă apropiată. Îi explic mamei că oricărei persoane, victimă a unui accident rutier, în primul rând i se pune acel guler cervical, deoarece coloana este cea mai predispusă unei eventuale rupturi. O liniştesc, dar eu sunt neliniştită. Mă sperie puţin durerile lui respiratorii şi nu pot să nu mă gândesc la eventuale complicaţii, complicaţii invizibile la o privire de ansamblu, dar perfect vizibile la o radiografie. Pentru a linişti mama copilului, îi spun că este o procedură de rutină şi este normal să fie monitorizat copilul ei, pentru a vedea dacă starea lui este stabilă.
Aştept însă cu nerăbdare sosirea medicului care se ocupă de copil, fără a şti că e vorba de doamna în verde.
Nu am stat acolo mai mult de zece minute. Doamna în verde prinde glas. Este o voce ascuţită, tăioasă ca o muchie de cuţit. Mă uimeşte lipsa totală de respect, de politeţe.
A vorbit pentru a ţipa. Pur şi simplu, ţipă să ieşim, altfel cheamă gardienii.
Oau! Aici am ajuns?
Oare nu era mai frumos să ne aducă la cunoştinţă starea de sănătate a copilului, să o liniştească repede pe mămica îngrijorată şi apoi să ne roage să ieşim pentru a-şi desfăşura în linişte activitatea medicală? Dar oare copilul acela de zece anişori, speriat numai de ideea de a sta în spital în starea respectivă, trebuia lăsat acolo singur?
Nu am putut decât să mă revolt de tonul folosit de acea doamnă cu nume de BAZA şi VERDE. Apoi, pentru că nu mi-aş fi dorit în ruptul capului un scandal, am reuşit să îngaim uimită, consternată, revoltată, jignită: „Doamnă, dumneavoastră aveţi copii?“
De două ori, simplu, calm, dar apăsat am pus această întrebare. Iar răspunsul a venit prompt: „Ieşiţi afară sau chem gardienii! Aţi venit aici să faceţi scandal?“
Iar sunt uimită. Eu am pus doar o întrebare şi am fost calmă, tocmai pentru a nu isca un „taifun“, pentru a nu-i da apă la „moară“. Suntem „la mâna ei?“ Asta îmi trece în mod invariabil prin cap, dar nu mai comentez, deşi îmi ştiu foarte bine drepturile.
Încerc să fiu calmă. Mai importantă pentru mine este starea copilului decât o femeie greţoasă. O asigur pe cel mai calm ton că nu am venit în nici un caz pentru a face scandal, dar în calitate de mamă şi rudă am dreptul să ştiu starea pacientului şi ceea ce urmează.
„Starea copilului pare a fi stabilă, dar el acuză dureri respiratorii“, mai reuşesc să spun. „Este stabil?“
Răspunsul ei a venit prompt: „Păi nu se vede?“
Sunt deja scârbită de această femeie. Dacă eram în altă conjunctură… hmm.
Ieşim pe hol. Nu durează mult şi copilul este dus de un brancardier la radiografie. Este persoana ale cărei cuvinte le-am sorbit pur şi simplu. El ne-a liniştit complet şi ne-a spus în mare cam tot ceea ce urmează pas cu pas. BRAVO!
Apoi am fost duşi într-o altă cameră şi totul a fost OK. Toţi asistenţii şi toţi doctorii care l-au consultat mai apoi s-au comportat exemplar. Adevărate cadre medicale. Pacăt că nu a fost aşa de la bun început.
Am spus această poveste cu tot sufletul şi din tot sufletul.
Poate sunt mulţi cei care au ceva asemănător de relatat sau poate chiar mai grav.
Este ceea ce se întâmplă la noi în România. Poveşti de suflet, pentru suflet. Păcat că ele nu sunt însă cu adevărat doar poveşti, ci realitatea crudă şi cruntă prin care suntem sortiţi a trece.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de bre, anonimus!:
Cine este anonimul curajos care nu semneaza hectarul asta de aiureli? - de ptr. aiuritul de la poz#1:Astea nu-s aiureli tovarase ci realitatea cruda! Ce conteaza numele autoarei!? Am trecut si eu prin ceva similar la un moment dat. Mi-am dus nevasta la Spitalul Judetean sa nasca ceva timp in urma. Am ajuns undeva la subsol si cand a inceput sa ii faca formele de internare am realizat ca am uitat buletinul in masina. Am fugit in parcare, am luat buletinul si am revenit. Cand sa intru un doctor, pe al carui ecuson scria dr. Florea , mi-a s-a pus in fata si m-a intrebat unde merg. I-am povestit ce s-a intamplat si ca doctorita de la maternitate ma asteapta cu buletinul. Mi-a zis clar ca nu intru si ca pe el nu-l intereseaza ca ce, "ni s-a urcat democratia la cap!?". Mi-am pierdut calmul, l-am luat de guler si am dat cu el de perete dupa care mi-am vazut de drum. Nu a mai indraznit sa zica nimic. Jegul vroia spaga ca sa ma lase sa intru. Majoritatea cadrelor medicale sunt niste fiinte primitive, jalnice, niste fiare flamande scapate din jungla care pana si pe muribunzi ii jefuiesc de ultimii bani. Acesti urangutani se cred zei si isi imagineaza ca au drept de moarte si de viata asupra pacientilor. Pun pariu ca si la salarii de 10 000 euro pe luna tot asa de scarbe ar fi. Uitati-va la avocati si judecatori care fac parte din aceeasi specie de primate cu doctorii dar care au venituri mult mai mari.
- de pt.nr.2:De ce nu te tratezi singur?Sau pleaca la Viena ca pres.Basescu sau in alte tari cum se duc potentatii?Nu generaliza si nu folosi cuvinte care arata ce caracter ai!
- de Mr. sulea:Pentru nr. 2, chiar ai nevoie de tratament, atata frustrare nu am mai vazut de mult timp. Multumeste-i lu' Florea ala ca nu te-a dat in judecata sau nu ti-a dat vreo doua sa-l tii minte, pentru ce i-ai facut. Sunt curios ce meserie ai tu, daca jumatate din societate suntem "primate", doar pentru faptul ca ne-am ales unele meserii. Sa nu-mi spui ca tu esti doar feciorul lui tata sau ginerele lui tata socru, pentru ca sigur o sa te cred.
- de pt 3 si 4:Se vede de la o posta ca sunteti cadre medicale rahatilor. Si eu am avut de a face cu voi si v-ati comportat ca niste mizerii. Sunteti de cea mai joasa speta imputitilor! Nesimtitilor! O-ti fi voi prost platiti, insa nimic nu va impiedica sa fiti oameni, insa voi..... si mai ales astia de jos, ma refer la infirmiere si asistente, care pe linga ca sunt marea majoritate proaste, mai sunt si cu pretentii de mari persoane. Vai de voi lepadaturilor! Si vai de noi, biet popor roman!
- de doctor psihiatru in vest:Care este deosebirea dintre primata si om? Prima are judecata limitata pe cand omul dispune de o logica superioara. Autoarea articolului si cel de la #2 au avut niste momente de frustrare dar arata ca poseda logica; in schimb voi acestia de la #3 si #4 nu depasiti nivelul unei “judecati instinctuale” intalnita la primate. L-ati combatut pe cel de la #2 cu argumente sau doar ati tipat sarind de pe o creanga pe alta? Nu el are nevoie de tratament ci domnul doctor Florea care in loc sa-si exercite profesia de medic el prefera sa fie paznic contra spaga. Florea ii acorda cetateanului de mai sus o singura varianta: dai spaga, intri. Dar nu ia in considerare si alte variante ca de exemplu un telefon la medicul de la sala de nasteri sa verifice cele spuse de cetatean sau primitul unui pumn in nas pe care il merita cu prisosiinta. Ii recomandati sa plece la tratament in vest desi omul este sanatos tun; din pacate pentru din acestia ca voi nu exista nici un tratament, nici macar in vest. Si daca tot ii dati cu vestul sa stiti ca acolo este permis accesul rudelor si prietenilor in spital la orice ora (in numar limitat desigur) iar cand este vorba de copii nici nu se discuta. De asemenea individa imbracata in verde ar fi primit demult un sut in fund. Cunosc psihologia medicului “romanesc” care adopta un comportament ca madama din articol in scopul intimidarii pacientilor or rudelor lor care liciteaza cu spaga pentru a le castiga bunavointa. Un plic in buzunar ar fi inlocuit rapid o fatza acra cu una zambitoare si amabila. Iar tu cel de la #4 ti-ai ales un id care ti se potriveste de minune si nu m-as mira chiar asta sa iti fie numele. Va urez la amandoi sa va dea domnul sanatate mintala deoarece mai mult ca sigur doctorii nu va mai pot ajuta!
- de Vest:Unde dracul pleaca putreziciunile si nulitatile astia in Vest sa munceasca?Numai cind le vad fetele flegmatice cu privire prostesca nu le da nimeni nici o jumatate de norma.In occident pregatirea profesionala se citeste in ochii angajatului asa ca nu au nici o sansa ca ei stau cu ochii numi pe sacosi,plicuri,misca ri de miini in buzunare. Ce articol adevarat nu am citit niciodata ceva mai real ,Felicitari.
- de Dan Rotariu:Deci concluzia e ca: Medicul BazaVerde isi face datoria fara sa ceara spaga, salveaza vieti cand poate. Din pct. meu de vedere e remarcabil sa-ti faci pe salarii de mizeria datoria. Datoria medicului Baza Verde e sa salveze vieti, perntru asta e platita si nu pentru relatii publice. Cum am auzit doar impreisa, povestea unei parti as fi i luat in locul GDS o decalratie medicului Baza verde sa povesteasca ce s-a intamplat cu adevarat si sa ne prezinte ambele variante, impresii povesti. E eronat sa apara o astfel de poveste cu numele unui medic blamat, un medic care, culmea, si-a facut datoria de medic pentru care o platim. Depsre cum isi face datoria medicul Bazaverde datoria am auzit numai cuvinte de lauda ca profesionismul medical. Cand lucrezi unde lucreaza Bazaverde nu ai timp de explicatii. E imposibil ca medicul Bazaverde sa nu-i fi spus mamei ... "o sa fie bine". Insa daca medicul trebuie sa dea si prietenilor explicatii deja asta inseamna o lume prea nebuna pentru a fi inteleasa. MEDICUL LA URGENTA ESTE PLATIT SA NE REPARE NU SA STEA DE VORBA CU PRIETENELE MAMELOR
