(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4894. Joi, 12 August 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Lecţia curvei de pe Calea Victoriei
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Roşcovanul îşi trase sacoul de pe scaun şi, alături de prietenul său la fel de robust şi îndesat, ieşi din barul cochet aflat aproape de Athenee Palace. De peste drum, îmbrăcată într-un trening mulat, ea îl urmărea hulpavă deja de câteva minute bune. Traversă fugind Calea Victoriei şi părul negru, strâns într-o coadă mare, se scutură violent când trupul i se ciocni de cel al roşcovanului. „Suit garl?“
Roşcovanul o cântări vreme de trei clipiri: „No, no, get lost!“ Braţele ei se agăţară de braţul britanicului, care continuă să înainteze: capcană „Don’t you hear? Go! Go!“ Ea începu să-i mângâie bicepsul şi încercă o glumă: „Uai? Zis iz frii cantri“. În secunda următoare, bicepsul pe care tocmai îl mângâia îi zdrobi mijlocul buzelor şi coada mare şi neagră o porni vertiginos spre pământ. Trosnetul impactului dintre ţeasta ei şi cimentul trotuarului fu acoperit de zgomotul maşinilor care curgeau, oră de vârf, pe Calea Victoriei.
E greu de apreciat numărul lor în Bucureşti. Cu siguranţă sunt câteva mii. Poate zece, poate douăzeci de mii? Te pot acosta cam pe oriunde. După-amiaza în jurul hotelurilor de pe Calea Victoriei sau în faţa McDonalds-ului din Piaţa Romană, noaptea chiar pe bulevardul Magheru sau pe Calea Griviţei. Doar de la începutul lui 2010, Poliţia Capitalei a dat amenzi pentru prostituţie în valoare de peste 540.000 de euro. Asta nu înseamnă că aceste amenzi au şi fost plătite: „Zis iz frii cantri“.
Avea dreptate femeia pe care am văzut-o lovită după ce încercase să agaţe un client? Chiar e România o ţară liberă? De 20 de ani facem totul în numele democraţiei. Reuşim să organizăm alegeri libere şi toate instituţiile specifice unui stat democratic există şi sunt funcţionale. Şi atunci? De ce nu ne e bine? De ce ne simţim neputincioşi, ca nişte cobai prinşi într-o capcană din care cei mai tineri vor să scape cu orice preţ? De ce avem saci de nisip printre dinţi şi o basculantă de obidă în suflet?
La începutul secolului 20, Marea Britanie era considerată a fi cea mai liberă ţară din lume. Presa era independentă de presiunile economice, prosperitatea oamenilor de afaceri nu depindea de contractele cu statul şi proprietatea era respectată cu sfinţenie. Cu toate acestea, drept de vot aveau doar 12% din populaţie. Abia în 1930 Marea Britanie a devenit o democraţie în accepţiunea de astăzi. Pe cea mai prosperă insulă a lumii, mai întâi au apărut piaţa liberă şi statul de drept şi abia mult mai târziu, democraţia. Mai întâi au apărut ordinea şi buna guvernare şi doar ulterior votul universal. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre România.
La capătul a 60 de ani de dictatură, în 1989, România s-a democratizat prematur, crezându-se că respectarea drepturilor cetăţeanului va veni de la sine. Un popor întreg a crezut copilăreşte că democraţia îi va aduce şi libertatea. Din acea confuzie s-a născut dezamăgirea noastră de astăzi când, deşi putem alege liber, nu putem câştiga concursuri fără pile şi nu putem înfiinţa o firmă într-o singură zi. Deşi locuim într-o democraţie, nu o putem trăi liber pentru că nu statul de drept domneşte, ci voinţa celui mai puternic.
Simţim cu toţii că România are astăzi nevoie de mai multă ordine. Desigur că unii se vor gândi imediat la autoritarism. Dar nu acolo este soluţia, deşi România ar putea cădea într-o capcană tragică de felul celei naziste în care a eşuat Germania la sfârşitul anilor ‘20. Nici către politicieni nu putem privi. Prinşi între interese de clan, condiţionări financiare şi presiunea votului popular, aceştia sunt de multe ori mai puţin liberi decât cel mai umil cetăţean. Politicienii noştri sunt incapabili să ia acel soi de decizii ferme şi impopulare astăzi, dar care peste ani ne vor aduce beneficii multiple. Şi atunci?
E suficient să privim către acele instituţii sau acei oameni în care românii au cea mai mare încredere.* Nici Biserica şi nici Armata nu sunt instituţii democratice. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, nu este ales deşi este cea mai credibilă persoană publică. De ce investim cu atât de multă încredere aceste instituţii? Pentru că ele generează acea ordine de care o bună guvernare are nevoie. De care noi avem nevoie. Este o realitate că, în România, cu cât o instituţie este mai îndepărtată de spaţiul politic, cu atât ea este mai eficientă, trezind automat încrederea populaţiei. Cum ar arăta - de pildă - un Minister al Sănătăţii condus de un profesionist numit pe o durată de şase ani, astfel încât să nu depindă de ciclurile electorale, controlat de parlament (reprezentanţii noştri), dar imposibil de demis înainte de termen în absenţa unei majorităţi transpartinice (adică de două treimi)?** O astfel de delegare controlată a puterii către un profesionist al domeniului ar duce nu doar la o politică coerentă a sistemului de sănătăte, dar şi la o responsabilizare a managerilor acestuia (am scăpa astfel de lipsa veşnică a răspunsului la întrebarea: „Cine e de vină?“). Căci, în prezent, România are prea multă democraţie şi prea puţină ordine.
Niciodată prostituatele din Bucureşti nu au fost mai libere ca astăzi: libere să stea pe străzi şi zi, şi noapte, libere să nu plătească taxe, libere să nu-şi facă controlul medical. Dar în acelaşi timp niciodată nu au fost mai la îndemâna proxeneţilor, mai expuse violenţei şi mai vulnerabile în faţa bolilor. Germania, de exemplu, nu a legalizat prostituţia, dar o tolerează legiferând-o. Şi la Berlin prostituatele sunt libere, dar, spre binele lor şi al celorlalţi, sunt obligate să respecte o anumită ordine. Căci asta este lecţia pe care am învăţat-o de la prostituata de pe Calea Victoriei: libertatea fără ordine e doar o tragi-comedie. Este o lecţie de care aplicare avem mare nevoie.
*Conform Barometrului de Opinie Publică din ultimii ani, dar şi a altor studii similare.
**Un astfel de model a fost formulat de către Fareed Zakaria în „The Future of Freedom“.
Roşcovanul o cântări vreme de trei clipiri: „No, no, get lost!“ Braţele ei se agăţară de braţul britanicului, care continuă să înainteze: capcană „Don’t you hear? Go! Go!“ Ea începu să-i mângâie bicepsul şi încercă o glumă: „Uai? Zis iz frii cantri“. În secunda următoare, bicepsul pe care tocmai îl mângâia îi zdrobi mijlocul buzelor şi coada mare şi neagră o porni vertiginos spre pământ. Trosnetul impactului dintre ţeasta ei şi cimentul trotuarului fu acoperit de zgomotul maşinilor care curgeau, oră de vârf, pe Calea Victoriei.
E greu de apreciat numărul lor în Bucureşti. Cu siguranţă sunt câteva mii. Poate zece, poate douăzeci de mii? Te pot acosta cam pe oriunde. După-amiaza în jurul hotelurilor de pe Calea Victoriei sau în faţa McDonalds-ului din Piaţa Romană, noaptea chiar pe bulevardul Magheru sau pe Calea Griviţei. Doar de la începutul lui 2010, Poliţia Capitalei a dat amenzi pentru prostituţie în valoare de peste 540.000 de euro. Asta nu înseamnă că aceste amenzi au şi fost plătite: „Zis iz frii cantri“.
Avea dreptate femeia pe care am văzut-o lovită după ce încercase să agaţe un client? Chiar e România o ţară liberă? De 20 de ani facem totul în numele democraţiei. Reuşim să organizăm alegeri libere şi toate instituţiile specifice unui stat democratic există şi sunt funcţionale. Şi atunci? De ce nu ne e bine? De ce ne simţim neputincioşi, ca nişte cobai prinşi într-o capcană din care cei mai tineri vor să scape cu orice preţ? De ce avem saci de nisip printre dinţi şi o basculantă de obidă în suflet?
La începutul secolului 20, Marea Britanie era considerată a fi cea mai liberă ţară din lume. Presa era independentă de presiunile economice, prosperitatea oamenilor de afaceri nu depindea de contractele cu statul şi proprietatea era respectată cu sfinţenie. Cu toate acestea, drept de vot aveau doar 12% din populaţie. Abia în 1930 Marea Britanie a devenit o democraţie în accepţiunea de astăzi. Pe cea mai prosperă insulă a lumii, mai întâi au apărut piaţa liberă şi statul de drept şi abia mult mai târziu, democraţia. Mai întâi au apărut ordinea şi buna guvernare şi doar ulterior votul universal. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre România.
La capătul a 60 de ani de dictatură, în 1989, România s-a democratizat prematur, crezându-se că respectarea drepturilor cetăţeanului va veni de la sine. Un popor întreg a crezut copilăreşte că democraţia îi va aduce şi libertatea. Din acea confuzie s-a născut dezamăgirea noastră de astăzi când, deşi putem alege liber, nu putem câştiga concursuri fără pile şi nu putem înfiinţa o firmă într-o singură zi. Deşi locuim într-o democraţie, nu o putem trăi liber pentru că nu statul de drept domneşte, ci voinţa celui mai puternic.
Simţim cu toţii că România are astăzi nevoie de mai multă ordine. Desigur că unii se vor gândi imediat la autoritarism. Dar nu acolo este soluţia, deşi România ar putea cădea într-o capcană tragică de felul celei naziste în care a eşuat Germania la sfârşitul anilor ‘20. Nici către politicieni nu putem privi. Prinşi între interese de clan, condiţionări financiare şi presiunea votului popular, aceştia sunt de multe ori mai puţin liberi decât cel mai umil cetăţean. Politicienii noştri sunt incapabili să ia acel soi de decizii ferme şi impopulare astăzi, dar care peste ani ne vor aduce beneficii multiple. Şi atunci?
E suficient să privim către acele instituţii sau acei oameni în care românii au cea mai mare încredere.* Nici Biserica şi nici Armata nu sunt instituţii democratice. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, nu este ales deşi este cea mai credibilă persoană publică. De ce investim cu atât de multă încredere aceste instituţii? Pentru că ele generează acea ordine de care o bună guvernare are nevoie. De care noi avem nevoie. Este o realitate că, în România, cu cât o instituţie este mai îndepărtată de spaţiul politic, cu atât ea este mai eficientă, trezind automat încrederea populaţiei. Cum ar arăta - de pildă - un Minister al Sănătăţii condus de un profesionist numit pe o durată de şase ani, astfel încât să nu depindă de ciclurile electorale, controlat de parlament (reprezentanţii noştri), dar imposibil de demis înainte de termen în absenţa unei majorităţi transpartinice (adică de două treimi)?** O astfel de delegare controlată a puterii către un profesionist al domeniului ar duce nu doar la o politică coerentă a sistemului de sănătăte, dar şi la o responsabilizare a managerilor acestuia (am scăpa astfel de lipsa veşnică a răspunsului la întrebarea: „Cine e de vină?“). Căci, în prezent, România are prea multă democraţie şi prea puţină ordine.
Niciodată prostituatele din Bucureşti nu au fost mai libere ca astăzi: libere să stea pe străzi şi zi, şi noapte, libere să nu plătească taxe, libere să nu-şi facă controlul medical. Dar în acelaşi timp niciodată nu au fost mai la îndemâna proxeneţilor, mai expuse violenţei şi mai vulnerabile în faţa bolilor. Germania, de exemplu, nu a legalizat prostituţia, dar o tolerează legiferând-o. Şi la Berlin prostituatele sunt libere, dar, spre binele lor şi al celorlalţi, sunt obligate să respecte o anumită ordine. Căci asta este lecţia pe care am învăţat-o de la prostituata de pe Calea Victoriei: libertatea fără ordine e doar o tragi-comedie. Este o lecţie de care aplicare avem mare nevoie.
*Conform Barometrului de Opinie Publică din ultimii ani, dar şi a altor studii similare.
**Un astfel de model a fost formulat de către Fareed Zakaria în „The Future of Freedom“.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.1 din 28 voturi
Nota curentă: 4.1 din 28 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de mai incet ca ametesc:
baitul tatii, baiat.Ia de asculta tu la mine, nu e vina lu'ala sau a lu 'alalat. E vina curvelor proaste precum tine ca le-ati lins si supt ani buni, ca v-ati aplecat capul de slugoi (ati citit si voi pe undeva ca capul plecat, sabia nu-l taie). Ai vazut Valdutule cum e?e grele acusi ca va trezirati mai rau decit ciinii de la gard, nu tu os de ros, nu tu nica...doar lanturile robiei. Le-ati imbuibat oamenilor capul cu te miri cite si mai cite, aia de trebuiau sa vina la putere si sa puna ordine in tara, n-au avut draga cum, ca erau i njurati si scuipati la gazeta de unii ca tine si colegii tai, plimbati pe banii contribuabilului pe ici si colo, angajati intr-o noapte furtunoasa, fara lumina in lampa dar cu ala mare si tare pe din dos pina in fund la os . Ce sa mai, singurul vostru Dzeu a fost ani la rind banul , in numele lui ati lasat sa va traga care cum si cind a vrut. Rezultatul?vai si-amar de voi, de muma si muica voastra. Scapati care pe unde puteti..... in tara aia cu trecutul calcat in picioare, cu prezentul in ceata , viitor nu este. Sa traiti bine ......inclusiv tu Valdutule, asta ai vrut, asta ai avut.A dat si Domul dupa inimioara. - de John:Oceanul Libertatii In Libertate, esti ca intr-un Ocean in care ar trebui sa stii a naviga (si) fara Busola.. De ce fara? Busola ti-ar lua din Libertatea de a decide tu insuti incotro e "Nordul". (IIon)
- de simara:Articol foarte bun. Nu poti avea democratie si libertate fara ordine. Nu autoritarism sau dictatura. Din nefericire educatia populatiei este inexistenta.
- de taranu:pt.NR.1 OK bravo baiatu lui tati a ramas fara ciolan si acum face pe cinstitu. pai cine a dus d.mixici tara de rapa al de tato si restu din namu tau ca voi ati fost in frunte.
- de mama :frumos titlu nu am ce zice d-le gazetar ! l-ai gandit mult ? sau ti-ai zis ca suna mai bine si poate atrage mai multi cititori ?
- de Care-s capitalele periculoase ?:Mai, Vlade, Londra e printre cele mai periculoase capitale din Vest. Asa ca hai sa nu-i plangem de mila Bucurestiului, care oricum e cu mult in urma altor orase occidentale.
- de mihai:mai incet cu isarescu cel credibil , asa este membru de frunte al comisiei trilaterale, mason 33, pe asta nu de competent l-au pus ci pentru ca si in romania sa existe o falanga puternica a NWO. Rotschild a spus : dati-mi moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile.
- de florinel:Prin 90, in liceu, faceam o materie introdusa pentru prima data care parca se numea Cunostinte Sociale, in care ni se descria Democratia. Profesoara era o doamna care ne predase anterior CSP ( Cunostinte Social Politice ), care ne invata despre comunism si binefacerile lui. Cam asta este paradoxul in Romania. Am incercat sa invatam ce este Democratia de la comunisti. Cei care au fost anterior Revolutiei in strainatate s-au plictisit incercand sa ne mai invete ceva, de vreme ce noi am preferat sa acceptam numai avantajele democratiei dar nu si indatoririle noastre. Am vrut doar ce ne oprise comunismul sa avem. Problema ca peste 90% dintre acestea chiar nu trebuia sa le avem vreodata. Acum ajungem, noi insine, sa radem de unele aspecte din tara noastra care sunt specifice unor tari din lumea a 3-a. Credeti ca ne vom maturiza vreodata precum tarile Occidentale pentru a discerne ceea ce este bine nu numai pentru noi, ci si pentru concetatenii nostri? Despre viitorul copiilor nostri ce ziceti? Sumbru......
- de Iancu Jianu:Florinel are dreptate. Am mai spus-o si eu de atatea ori. Democratia nu prinde cand este aplicata peste comunism. Este ca si cum ai incerca sa lipesti ceva pe o suprafata care nu a fost curatata inainte. Nu se lipeste, nu adera. Asa si cu democratia. Trebuia intai o lustratie, rasi toti cei care faceau parte din vechiul regim si apoi, cu oameni noi, curati, sa se fi ridicat democratia. Dar asa, democratia peste comunism este vorba Imnului crizei, un fel de kaka maka.
- de anti bh :romanii sunt de vina, dar cei needucati. nu au bunul simt. nu trebuie multa ordine in democratie, doar bun simt. suntem un popor necivilizat, care nu stie sa se comporte in societatea democrata. exemple nu imi trebuie, cititi articolele din ziar, si comentariile lor. Romanul se crede cel mai destept, el are mereu dreptate, si daca il contrazici, se supara pe tine ca ii ranesti orgoliul. Romanii au o mare problema cu educatia copiilor, dar ce sa le faci, daca ei nu au bun simt, de unde sa il dea mai departe. Pentru cel de la 1 si altii, lucrul cel mai dureros e atunci cand iti dai seama de el prea tarziu.
- de Romanii, strabunii nemtilor:Vlade, mai bine ai cerceta putin acolo unde trebuie ai ai afla ca a inceput sa circule in mediile oamenilor de stiinta si cultura o teorie la prima vedere aberanta si anume ca natiunea germana e mai inrudita cu cea romana decat s-a crezut. Mai mult decat atat, nemtii sunt se pare niste urmasi ai daco-getilor, ei nu-si mai spun (unii dintre ei) goti, ci geti. Nemtii in marea lor majoritate provin din Transilvania. Ca punct de plecare iti dau scrierile generalului Strainu, care in ultima vreme a inceput sa desecretizeze anumite informatii. Multi nemti vin prin Transilvania in cautarea originilor. Asa ca scrie despre lucruri importante, nu pierde vremea si nu te mai lasa manipulat de iredentisti sau mai stiu eu de cine. Natiunea romana e sfanta.
- de dd:Aricolul e bun, cu exceptia titlului( insa e oarecum de inteles, vezi conditia poporului roman). Referitor la curve, e necesar ca prostitutia sa fie legalizata si asta indiferent de sexul celei/ celui ce o practica. Cel putin vor fi mai putin expuse violentei, vor fi mai sanatoase, vor plati taxe. In ceea ce priveste democratia, ea are foarte multe forme.Ca exemplu de urmat as arata spre Norvegia, o tara monarhica ,democrata si comunista.Nu comunismul pe care l-am avut noi ci ca forma super de protectie sociala.Ati auzit cu siguranta ca este tara cu cei mai fericiti cetateni.Asta din cauza petrolului=bani -(minus) hoti care sa fure resursele tarii+ guvernare aleasa (nu cumparata/mituita) pe baza a ceea ce au facut sau promit sa faca(nu fac-jos!).
- de 444:care democratie?
