Români nemaidoriţi înapoi

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Acum doi ani, partidele politice din România se întreceau în a-şi chema fiii rătăcitori înapoi în ţară. Era nevoie de know-how-ul şi de banii lor, pentru investiţii private. Unii politicieni, purtaţi pe aripile demogagiei electorale, promiteau zeci de mii de euro pe cap de repatriat. Acum e criză şi României îi e frică de guri în plus la masa săracă.  

Preşedintele Băsescu mulţumeşte „acestei categorii de români care muncesc în străinătate“ scutind statul român de plata unei protecţii sociale, de care momentan nu e în stare. Nu doar presa britanică, ci şi cea germană iau sub lupă recenta afirmaţie, cel puţin surprinzătoare, a preşedintelui României.
„Preşedintele României: Le luăm slujbele leneşilor care aşteaptă ajutorul de şomaj“, titrează Daily Express. Traian Băsescu este criticat pentru afirmaţia potrivit căreia „românii acceptă să facă muncile grele“, în timp ce „spaniolilor şi italienilor le convine mai mult să stea în şomaj“. „Remarcele preşedintelui sunt de natură să încurajeze migraţia propriilor cetăţeni în ţări precum Marea Britanie“, au scris jurnaliştii de la Daily Express.
„În timp ce Germania caută asiduu specialişti şi învăţăcei peste hotare, preşedintele României, Traian Băsescu, le cere emigranţilor din ţara sa, plecaţi la muncă, să rămână în străinătate“, scrie cotidianul economic Handelsblatt, în ediţia sa electronică din 7 august. „Şeful statului se teme de împovărarea suplimentară a sistemului social şi stoparea trimiterii de bani de la compatrioţii săi care trăiesc peste graniţe“, continuă publicaţia germană.
Handelsblatt consideră că afirmaţia preşedintelui Băsescu a fost „provocatoare“ şi că „a înfuriat opoziţia, care acum cere cu şi mai multă vehemenţă alegeri anticipate de preşedinte şi guvern, în ţara din UE aflată pe locul al doilea ca sărăcie“. Publicaţia germană consideră România în continuare profund afectată de criză, urmând imediat Greciei.
În acest context, diminuarea transferurilor de bani de la emigranţii români ar însemna paralizia unui important motor al creşterii economice. În anul 2009, aceste transferuri de bani ar fi căzut cu 35%, la 3,1 miliarde de dolari, iar în primul trimestru al anului 2010, cu încă o treime, conform Eurostat.

Vaca de muls

Dincolo de pragmatismul voit al afirmaţiei lui Traian Băsescu, se pune însă întrebarea de ce românii aflaţi la muncă peste hotare înseamnă pentru România numai bani: bani pe care nu mai trebuie să-i plătească statul şi bani care intră în ţară, stimulând consumul, creşterea economică şi indicatorul „export“?.
Se mai pune întrebarea de ce românii de peste graniţe contează doar în preajma alegerilor electorale şi dacă aceasta este într-adevăr relaţia firească între aleşii ţării şi cetăţenii ei? Este diaspora doar o vacă de muls?
Odată cu exportul forţei de muncă, de la cea necalificată până la specialiştii căutaţi peste tot în Europa şi în lume, România îşi pierde vitalitatea. Măsurile de austeritate bugetară vor îngroşa şi mai mult rândurile şomerilor, cu funcţionari publici, profesori şi doctori. Din industria răvăşită de privatizări adesea păguboase, din construcţii şi agricultură, tot mai mulţi disponibilizaţi, aventurieri şi flămânzi vor lua calea pribegiei, pentru un vis sau un leu. Fără oamenii săi, în care a investit şi pe care conta, statul român rămâne şi mai sărac decât o arată statisticile. Fără oamenii săi care să pună umărul la scoaterea ţării din criză, România va suferi o şi mai mare degradare, nu doar materială, ci şi spirituală. Oamenii săi de peste graniţe sunt îndemnaţi să rămână acolo unde sunt, că bine stau, nu ne costă, ba ne trimit chiar ei bani. Oamenii săi au fost „prea puţini“ şi pe scena lumii, la Expoziţia Mondială de la Shanghai, unde Ştefan cel Mare a zâmbit chinezeşte.
„Imaginaţi-vă ce ar fi în cazul în care cele două milioane de români care lucrează în Italia, Spania, Franţa şi Germania ar veni în România, ca să primească aici ajutor de şomaj“ ar fi declarat preşedintele Băsescu, citat de Handelsblatt. Încerc să-mi imaginez ce ar fi dacă măcar jumătate din cele două milioane de români n-ar veni neapărat cu mâna întinsă la mila statului român, ci şi-ar aduce cu ei economiile, expertiza fiecăruia în domeniul în care a lucrat în străinătate şi un entuziasm de întreprinzător, care a cam pălit pe plaiurile mioritice.
La întâlnirile ocazionale organizate sub tutela Guvernului României de la Bucureşti, pentru sondarea diasporei şi atragerea ei întru conlucrare cu ţara, tonul era cu totul altul. Oamenii se simţeau importanţi, se simţeau preţuiţi. Acum însă se crede că grosul migraţiei economice româneşti de peste hotare e format de o adunătură de potenţiali asistaţi sociali. Săracă ţară, biet popor. Cu ce demnitate mai stăm în faţa străinătăţii?

de Dani Rockhoff, HotNews.ro