16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiPresa desfigurată (dinăuntru)

Presa desfigurată (dinăuntru)

Mai mulţi europarlamentari liberali, îndrumaţi şi luminaţi, pe fâşia românească, de Renate Weber, au adresat Comisiei Europene o aşa-numită „întrebare orală“ (interpelare) pe tema libertăţii presei în mai multe state membre UE. Interpelarea cere Comisiei să treacă la acţiune în apărarea libertăţii ameninţate a presei şi enumeră mai multe cazuri care ar justifica intervenţia. La capitolul România, Renate Weber contribuie cu propria doză de alarmism şi denunţă menţionarea campaniilor media „la comandă“ în Strategia Naţională de Apărare.
Prima întrebare pe care Renate Weber trebuia să şi-o pună e nespus de simplă: există sau nu, în România, „campanii media la comandă“? Renate Weber a trecut peste această întrebare dintr-un motiv foarte clar. Răspunsul nu e conve-
nabil. Da, campaniile media la comandă există şi, mai mult, sunt motorul principal al unei prese care funcţionează, de fapt, ca partid mediatic.
Renate Weber e datoare cu câteva informaţii pe care Comisia Europeană le-ar aprecia în mod deosebit. Mai întâi, spre buna informare a Comisei, presa românească trebuie prezentată în resorturile ei principale. Astfel, structura de proprietate a „trusturilor media“ e totuna cu achiziţiile dlor Vîntu, Voiculescu, Patriciu. Ideea după care trusturi media şi ziarişti plătiţi de proprietari privaţi reprezintă în mod necesar interesele sectorului privat şi ale societăţii e, în România, ridicolă. Marii proprietari de trusturi nu sunt oameni de afaceri privaţi, ci o elită parazitară care depinde de contracte sau scutiri acordate de stat şi are, prin urmare, o nevoie vitală de decizii politice favorabile. Aşadar, pentru mai multă precizie, prima ocupaţie a trusturilor de presă e promovarea intereselor anticomunitare şi,
adesea, antinaţionale ale unui număr restrâns de domni, pe care Renate Weber i-ar putea recomanda căduros şi pe nume Comisiei. Iar prima ocupaţie a jurnalişilor ameninţaţi de spectrul dictaturii e prostituţia coafată retoric de ONG-uri şi liberali la dispoziţia cariatidelor
capitaliste Vîntu, Patriciu, Voiculescu.
Am avut onoarea de a lucra alături de ziarişti foarte corecţi şi i-am văzut plecând, resemnaţi, unul după altul sau ejectaţi în bloc. Am avut oroarea să asist la scene de gangsterism absolut, cu telefoane care ordonau unor mari staruri independente de presă să susţină sau să înjure, după nevoi. Cunosc structura de salarii a trusturilor şi Renate Weber ar face un serviciu democraţiei mediatice pentru care se bate, dezvăluind cifrele. De altfel, cred că ziariştii ar trebui obligaţi prin lege să îşi declare veniturile. Argumentul după care ziariştii din trusturile „private“ nu pot fi obligaţi la aşa ceva, pentru că nu sunt plătiţi din bani publici e abject. Mai întâi, pentru că ziariştii „privaţi“ se ocupă de chestiuni publice, educă opinia publică şi au autoritate morală publică. Apoi, pentru că banii care îngraşă salarii de la 10.000 de euro în sus sunt bani furaţi de patronii privaţi din fonduri sau alte surse de venit publice.
Renate Weber ar mai trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene şi a colegilor de grup liberal că, în România, ziariştii se bucură de imunitate şi folosesc acest drept nedeclarat pentru a practica şantajul şi extorcarea de bani. Comisia Europeană ar aprecia în mod deosebit detaliile submafiote referitoare la acţiunile dlor Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac, participanţi activi şi atestaţi la şantaj de grup şi premiaţi de propria „breaslă“ cu un val de simpatie, plus air-time la discreţie.
Un grupuscul anonim sau ignorat de ziarişti continuă să lucreze onest şi tot mai izolat în România. Aşa ceva e posibil, însă, numai în condiţii de mare presiune şi sub ameninţarea sărăciei. Marile trusturi care se tem de persecuţia dictatorială a statului nu admit asemenea ziarişti şi au făcut tot ce trebuia pentru a elimina supravieţuitorii. Cei ce au în continuare ambiţia şi probitatea cerute de profesia de jurnalist sunt anonimizaţi sistematic. Munca lor se desfăşoară „sub capac“, în organe media sărace sau ecranate de marele spectacol al trusturilor. Cei mai mulţi strigă în van, au un public de nişă, se zbat în
cotloane de internet sau se irosesc în presa de provincie.
Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei câştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decât spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă
tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de
suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un guvern şi de un preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e ameninţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Până la desfigurare.

http://traianungureanu-tru.blogspot.com

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

8 COMENTARII