(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4795. Miercuri, 05 Mai 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Muezinii disperării
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
„Bombele atomice se coc în fabrici, minciunile curg de prin difuzoare, dar pământul se roteşte în continuare în jurul soarelui şi nici dictatorii, nici birocraţii, oricât de mult ar dezaproba acest proces, nu pot să îl împiedice“. George Orwell
În oraşul ăsta de o urâţenie certă a venit în sfârşit primăvara. Deasupra blocului de peste drum, eternizat în stadiul de construcţie, şi-a aprins florile albe un castan uriaş. Mirosul de măruntaie al canalului din vecinătate a fost copleşit de aroma feroce a două tufe de liliac înflorite. Nu-i nălucă şi nici poezie că văd din ce în ce mai des perechi de adolescenţi încolăcindu-se pe sub ruinele Lipscanilor şi în ungherele împuţite din pasajul Victoria. Sunt frumoşi de rup urâţenia din jur şi constatarea că a venit primăvara e aiuristic de evidentă. Mai puţin lor...
Le-am citit cărţile şi le respect talentul şi inteligenţa. Sunt atent la opiniile lor şi bănuiesc că sunt doar unul printre alte câteva zeci de mii. Cum nu în fiecare lună apare o nouă carte semnată H.R. Patapievici sau Mircea Cărtărescu, le citesc săptămânal textele publicate în Evenimentul Zilei. Dar acum o fac din ce în ce mai greu.
Când nu scriu despre politică, cei doi intelectuali descriu o societate măcelărită, o hecatombă deprimantă în care singurul gest raţional ar fi sinuciderea. Adevărul obiectiv a dispărut din România, minciuna anchilozează ţara, valorile sunt răsturnate cu susul în jos, Bucureştiul e locuit de oameni bolnavi cu trupuri diforme şi ochii trişti, mafia ne controlează statul, pe care oricum îl devastăm noi înşine, deşi trăim vremuri de pace. Şcoala scoate generaţii de analfabeţi, civilizaţia cărţii se scufundă, iar tinerilor nu li s-a furnizat un lucru, un ideal pentru care să merite să trăiască. Reîntors din Germania la Bucureşti, din primele zile îţi vine să te spânzuri. Toate aceste fraze sunt prezente în editorialele semnate în ultimele trei luni de către cei doi scriitori, iar permanentizarea amărăciunii lor e tulburătoare. Cronicizarea deznădejdii este o chestiune intimă atâta vreme cât ea se manifestă în spaţiul privat.
Dar atunci când lamentaţia este cântată de pe estradă, când orizontul înfundat este înfăţişat săptămânal mulţimii, cei doi bărbaţi se transformă în eficienţi muezini ai disperării. Că îi aud din ce în ce mai des pe muncitorii de peste drum boscorodind pe toţi şi toate este meritul tsunami-ului cârtitor al micilor ecrane. Dar blazarea şi inapetenţa de a spera, prezentă din ce în ce mai des la generaţia coaptă la 30 şi de ani în poziţii influenţe, sunt cauzate în bună măsură şi de descurajarea prea exhibată public de Mircea Cărtărescu şi Horia Patapievici. În ciuda a orice s-ar spune, ambii impun modele de atitudine. Şi astăzi în România la modă este să vrei să fugi. Acum vreo 20 de ani din România se fugea ca dintr-o închisoare. Astăzi se fuge ca dintr-o deprimare. Şi nu e drept.
Nu e drept pentru că nicicând, în scurta ei istorie, României nu i-a mers mai bine ca în aceşti ani. Nu e doar o părere, ci un fapt cunoscut şi deja afirmat pe mai multe voci. E îndeajuns să citim jurnalul călătoriei lui Iorga prin satele româneşti de la 1904, a căror înapoiere o descrie lucid: „Casele sunt foarte proaste, fereştile sunt abia căscate şi le acoperă câte o fărâmă de geam ceţos. Copiii zdrenţuiţi merg la boi şi cirezile pasc în jurul caselor. Aici trebuie, nu pământ, cât învăţătură, lumină, simţ de ce este viaţa şi cum trebuie trăită“. Iorga are însă şi multe cuvinte de speranţă când vorbeşte despre muntenii săi falnici şi ţărăncile oacheşe. Acelaşi Iorga care, în 1940, era asasinat într-un regat al României deja obişnuit cu crimele politice. De-a lungul unui singur secol, România a trecut prin două războaie mondiale, a fost sub ocupaţie nazistă şi sovietică, a suportat trei dictaturi şi a fost condusă autoritar vreme de aproape 60 de ani. Astăzi, românii sunt feriţi, de două decenii, şi de dictaturi, şi de războaie. Viena e plină de Crăciun cu turişti din România, cuplurile tinere îşi fac luna de miere din Creta până în Brazilia, iar cei mai studioşi şi inteligenţi pot alege liber oraşul european în care să profeseze. Da, încă nu am ajuns din urmă nivelul de trăi al Germaniei sau măcar al Spaniei. Da, avem corupţie multă, sărăcie încă, bădărani destui, dar ce înseamnă 20 de ani în creşterea unui popor? Tot Iorga spunea că avem nevoie de vreo 100 de ani de muncă bună pentru a deveni un popor serios. Astăzi suntem parte din două alianţe importante, iar Occidentul la care am râvnit în ultima sută de ani ne-a acceptat în sfârşit. Cu un rictus în colţ de gură, ce-i drept. Dar ăsta nu-i un prilej bun pentru ştreang.
Ce uită Mircea Cărtărescu şi H.R. Patapievici atunci când scriu doar cu nisipul disperării între dinţi este că 20 de ani e un timp prea scurt pentru ca un popor (oricare) să ajungă undeva. Suntem încă pe drum şi mergem cu răii, dar şi cu bunii. Fără să caut prea mult în memorie, pot enumera trei întâmplări frumoase şi dătătoare de speranţă pentru că au continuitate: tinerii care organizează festivalul de muzică de cameră SONORO. Au ajuns deja la a 5-a ediţie. În sport: echipa handbalistelor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Faptul că au ajuns în finala Ligii Campionilor nu e un accident fericit: anul trecut au fost în semifinale. Chiar şi în jurnalismul mult hulit există grupuri de tineri care se coagulează în jurul unor idei generoase şi scot la iveală reviste independente (www.decatorevista.ro) mult mai miezoase decât cele ale marilor trusturi. Aşadar, vă rog, domnule Cărtărescu şi domnule Patapievici, ca, din cauza obişnuinţei de a ne împiedica de gurile de canal, să nu ratăm împreună florile frumoase ale liliacului.
În oraşul ăsta de o urâţenie certă a venit în sfârşit primăvara. Deasupra blocului de peste drum, eternizat în stadiul de construcţie, şi-a aprins florile albe un castan uriaş. Mirosul de măruntaie al canalului din vecinătate a fost copleşit de aroma feroce a două tufe de liliac înflorite. Nu-i nălucă şi nici poezie că văd din ce în ce mai des perechi de adolescenţi încolăcindu-se pe sub ruinele Lipscanilor şi în ungherele împuţite din pasajul Victoria. Sunt frumoşi de rup urâţenia din jur şi constatarea că a venit primăvara e aiuristic de evidentă. Mai puţin lor...
Le-am citit cărţile şi le respect talentul şi inteligenţa. Sunt atent la opiniile lor şi bănuiesc că sunt doar unul printre alte câteva zeci de mii. Cum nu în fiecare lună apare o nouă carte semnată H.R. Patapievici sau Mircea Cărtărescu, le citesc săptămânal textele publicate în Evenimentul Zilei. Dar acum o fac din ce în ce mai greu.
Când nu scriu despre politică, cei doi intelectuali descriu o societate măcelărită, o hecatombă deprimantă în care singurul gest raţional ar fi sinuciderea. Adevărul obiectiv a dispărut din România, minciuna anchilozează ţara, valorile sunt răsturnate cu susul în jos, Bucureştiul e locuit de oameni bolnavi cu trupuri diforme şi ochii trişti, mafia ne controlează statul, pe care oricum îl devastăm noi înşine, deşi trăim vremuri de pace. Şcoala scoate generaţii de analfabeţi, civilizaţia cărţii se scufundă, iar tinerilor nu li s-a furnizat un lucru, un ideal pentru care să merite să trăiască. Reîntors din Germania la Bucureşti, din primele zile îţi vine să te spânzuri. Toate aceste fraze sunt prezente în editorialele semnate în ultimele trei luni de către cei doi scriitori, iar permanentizarea amărăciunii lor e tulburătoare. Cronicizarea deznădejdii este o chestiune intimă atâta vreme cât ea se manifestă în spaţiul privat.
Dar atunci când lamentaţia este cântată de pe estradă, când orizontul înfundat este înfăţişat săptămânal mulţimii, cei doi bărbaţi se transformă în eficienţi muezini ai disperării. Că îi aud din ce în ce mai des pe muncitorii de peste drum boscorodind pe toţi şi toate este meritul tsunami-ului cârtitor al micilor ecrane. Dar blazarea şi inapetenţa de a spera, prezentă din ce în ce mai des la generaţia coaptă la 30 şi de ani în poziţii influenţe, sunt cauzate în bună măsură şi de descurajarea prea exhibată public de Mircea Cărtărescu şi Horia Patapievici. În ciuda a orice s-ar spune, ambii impun modele de atitudine. Şi astăzi în România la modă este să vrei să fugi. Acum vreo 20 de ani din România se fugea ca dintr-o închisoare. Astăzi se fuge ca dintr-o deprimare. Şi nu e drept.
Nu e drept pentru că nicicând, în scurta ei istorie, României nu i-a mers mai bine ca în aceşti ani. Nu e doar o părere, ci un fapt cunoscut şi deja afirmat pe mai multe voci. E îndeajuns să citim jurnalul călătoriei lui Iorga prin satele româneşti de la 1904, a căror înapoiere o descrie lucid: „Casele sunt foarte proaste, fereştile sunt abia căscate şi le acoperă câte o fărâmă de geam ceţos. Copiii zdrenţuiţi merg la boi şi cirezile pasc în jurul caselor. Aici trebuie, nu pământ, cât învăţătură, lumină, simţ de ce este viaţa şi cum trebuie trăită“. Iorga are însă şi multe cuvinte de speranţă când vorbeşte despre muntenii săi falnici şi ţărăncile oacheşe. Acelaşi Iorga care, în 1940, era asasinat într-un regat al României deja obişnuit cu crimele politice. De-a lungul unui singur secol, România a trecut prin două războaie mondiale, a fost sub ocupaţie nazistă şi sovietică, a suportat trei dictaturi şi a fost condusă autoritar vreme de aproape 60 de ani. Astăzi, românii sunt feriţi, de două decenii, şi de dictaturi, şi de războaie. Viena e plină de Crăciun cu turişti din România, cuplurile tinere îşi fac luna de miere din Creta până în Brazilia, iar cei mai studioşi şi inteligenţi pot alege liber oraşul european în care să profeseze. Da, încă nu am ajuns din urmă nivelul de trăi al Germaniei sau măcar al Spaniei. Da, avem corupţie multă, sărăcie încă, bădărani destui, dar ce înseamnă 20 de ani în creşterea unui popor? Tot Iorga spunea că avem nevoie de vreo 100 de ani de muncă bună pentru a deveni un popor serios. Astăzi suntem parte din două alianţe importante, iar Occidentul la care am râvnit în ultima sută de ani ne-a acceptat în sfârşit. Cu un rictus în colţ de gură, ce-i drept. Dar ăsta nu-i un prilej bun pentru ştreang.
Ce uită Mircea Cărtărescu şi H.R. Patapievici atunci când scriu doar cu nisipul disperării între dinţi este că 20 de ani e un timp prea scurt pentru ca un popor (oricare) să ajungă undeva. Suntem încă pe drum şi mergem cu răii, dar şi cu bunii. Fără să caut prea mult în memorie, pot enumera trei întâmplări frumoase şi dătătoare de speranţă pentru că au continuitate: tinerii care organizează festivalul de muzică de cameră SONORO. Au ajuns deja la a 5-a ediţie. În sport: echipa handbalistelor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Faptul că au ajuns în finala Ligii Campionilor nu e un accident fericit: anul trecut au fost în semifinale. Chiar şi în jurnalismul mult hulit există grupuri de tineri care se coagulează în jurul unor idei generoase şi scot la iveală reviste independente (www.decatorevista.ro) mult mai miezoase decât cele ale marilor trusturi. Aşadar, vă rog, domnule Cărtărescu şi domnule Patapievici, ca, din cauza obişnuinţei de a ne împiedica de gurile de canal, să nu ratăm împreună florile frumoase ale liliacului.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.8 din 16 voturi
Nota curentă: 3.8 din 16 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de taz:
preferabil sa nu ne fi spus ca ai gusturi d-astea la citit. pai, gusteri d-astia citesti, mai Vlad ?? of, ma faci sa-mi schimb parerea... - de arknts7:au trecut la mesaje optimiste pt k nu le cumpara nimeni ziarul.
- de Passagero:Nu mi-au placut si nu-mi plac Mircea Cărtărescu şi Horia Patapievici,chiar si atunci cand au dreptate in cele afirmate."Dreptatea " lor pare una de interes,una strigata cu dispret,nu cu durere,fata de decaderea poporului din care parca nu fac parte.Insa ceea ce spui, d-le Mixich ," cuplurile tinere îşi fac luna de miere din Creta până în Brazilia, iar cei mai studioşi şi inteligenţi pot alege liber oraşul european în care să profeseze" este exact frectie la picior de lemn pentru Romania.Sa nu ne imbatam cu apa de ploaie. Cresterile vizibile,rasunatoare ale unui popor se produc atunci cand au loc transformari calitative in profunzimea sa. Romania este din ce in ce mai "subtire" in multe domenii,inclu siv in sport.
- de doriana:Totusi, Romania e frumoasa, are un farmec pe care nu il regasesti in nicio tara occidentala. Am fost la Bucuresti luna trecuta si m-am indragostit de orasul acesta atat de blamat. Dincolo de balamucul specific, de strazile distruse si de mizerie, e un oras viu, cu adevarate comori ascunse peste tot. Ma refer in special la mânastirea Radu-Voda unde e raiul pe pamânt, sau biserica Sfantul Spiridon, parcurile, etc. Romania e frumoasa, dar a trai acolo e sfâsietor(la propriu si la figurat).
- de Dan Rotariu:Patapievici (un anti-roman umflat pe bani publici ai României) si "Cărtrăscu" (preşedintelui), doi scribălăi care oricât de entuziaşti ar dori sa fie nu sunt orbi. Am citit cu greu pana la final ... plicitisitor si superficial. Pot accepta ca ultimii 20 de ani au fost cei mai buni in Romania, cu certitudine ca asa au si fost pentru 200 mii de cetateni ai Romaniei, hai sa extindem la 1 milion ... dar restul ... oare chiar nu merita sa traiasca onest si cinstit, nu merita o paine (nu data de poamana) din salariu si un acoperis al lui si familiei sale? Pentru 20 de milioane de romani ultimii 20 de ani nu au fost cei mai buni, iar argumente puerile de genul ca alinta NATO de exemplu e benefica Romaniei o contrazic prin faptul ca nu ne aduce decat cheltuieli (secondurile F16, navele alea, cuirasate parca, ex-H.M.S., cota anuala platita altora), iar atat timp cat RO nu absoarbe de la UE cat plateste ca participatie la bugetul UE ... e doar o noua forma de colonizare. Ma scarbeste nu faptul ca nu stii aceste lucruri elementare ci faptul ca te mai si falesti cu nestiinta ta!
- de to`arashul Matrics:daca erai mai atent si nu atit de comunist (sic) vedeai ca pacaliciul de Mixich isi da cu tesla-n gioale si zbiara "care dai ma, grijania m!" Pai "Tot Iorga spunea că avem nevoie de vreo 100 de ani de muncă bună pentru a deveni un popor serios."! Intrebare: Pe ce bani merg tinerele cupluri la Viena? Raspuns: pe datorii "internationale" (adica credite). Intrebare: Ii mai merge bine Romaniei in ultimii 20 ani! Raspuns: Marioara, unde ai pus fa tzuika?
- de Elena:cei doi citati in articol fac si au facut ceva pentru poporul lor asa cum ar trebui sa faca orice intelectual,l-au procopsit prin ceea ce au scris si au militat in articole si pe televiziuni cu acest presedinte si cu acest guvern.Si pentru ca si eu le-am citit cartile imi permit sa le dedic maneaua cantata de guta in campanie pentru ca era ,ea ,maneaua de aceeasi parte, baricada , filozofie cu articolele politice ale dumnealor.
- de despre:Matricse, Matricse, na ca tu-ţi deteşi cu tesla ştii tu unde ('n şvanţ evident...) : care datorii 'internaţionale' mai draga, ca 'pute' a SUPRANATIONALE de departe si de demult. Ca daca erea(!) inter-nationale stia brostimea® la ce natiuni ne-am milogit si cui ne-am pus si capra si oaie si vaca. Stia nu pen'ca deducea ci pen'ca ii ziceau haia 'mari' ca n-avea(!) de ce sa nu-i zice(!).
- de to`arashul Matrics:ieream si io subtil bre! nu pot spune tot ce-mi trece prin bibilica sa nu-mi cada cr`aca de sub popou! ca doar sint intr-o tara "civilizata" si plina de libertati! sint liber sa am avocat! sint liber sa platesc taxe! samd!
- de Un tovaras:Ptr.Matrics.Se vede ca ai bibilica defecta,dute la un service poata iti mai strang suruburile.
- de to'arashul Matrics:la ca-re servi-s sa ma du-c?
- de Radical:Olele Mixich scrie si Miercurea ? De fapt tot zi de post si asta *** Nu inteleg care e treaba cu muezinul cand avem preotii nostrii. Probabil Mixich asta vrea sa epateze si tot probabil chestia asta prinde la prosti *** Acum sa ma iau o schimonoseala a forumului, si anume Rotariu ; NATO i se pare o chestie care ne aduce cheltuieli pt ca o sa cumparam F16. Probabil acest politruc ii prefera pe rusii care l-au format in viata timp de 60 si prefera MIG-urile, care nu ne-au adus cheltuieli ? Cate MIG-uri am cumparat de la rusi ? Ni le-or fi dat moca ?
- de carcotas:Mai baietas.tu in ce tara traiesti?Cand spui ca oamenii sunt bolnavi si diformi ai partial dreptate;daca privesti de sus in jos constati ca Romania este condusa de o adunatura de creaturi diforme,imbecile si bolnave de lacomie si putere,creaturi aduse la putere de alte creaturi al caror cap nu are decat rolul de a nu-i ploua in gat.Creaturi ce calca in picioare orice valoare traditionala,isi bat joc de cinste si onoare (atata cata a mai ramas) ,promoveaza nonvaloarea,slugarni cia,adulatia si s-a infratit cu mafia spre satisfacerea nevoii lor de avere si putere.Spui tu ca Romania nicicand nu i-a fost mai bine ca in ultimii ani? Ii este cel mai bine unei Romanii in care; un milion de someri cauta cu disperare un loc de munca;bolnavii mor cu zile ca nu au bani de medicamente; copii abandoneaza scoala ca nu au in ce se imbraca si cu ce-si cumpara rechizite; mii de oameni cauta prin gunoaie o bucata de paine sau o treanta;medicii si profesorii sunt batjocoriti si umuliti; nu se respecta legi;te simti parasit si umilit in propia tara;se negociaza limba tarii si teritoriul ei pentru cateva voturi intr-o majoritate menita sa ingenuncheze si mai mult libertatea oamenilor; fiecarui roman ii corespunde un agent al unui serviciu mai mult sau mai putin secret ,menit sa tina la putere hidra nesatula?Asta este binele?Vorbesti de craciunuri la Viena,de luna de miere in tinuturi exotice?Cati romani isi permit asta?10%?Pe cei care stau cate 3 generatii intr-un apartament de 2 camere nu-i vezi?Mai spui tu ca azi romanii sunt feriti de razboaie si dictatura.Muica,ori esti prost ,ori tampit.Tocmai au fost suplimentate fondurile de razboi si urmeaza sa se suplimenteze numarul celor ce lupta in Afganistan,iar dictatura este in floare.cand un singur om controleaza guvern,parlament,pro curatura,armata,serv icii secrete,agentii si tot ce are putere de decizie intr-o tara,dictatura se numeste.Acest articol este menit sa prosteasca prostii.Inca mai infloreste liliacul,inca mai sunt adolescenti indragostiti,dar nu este meritul celor ce ne conduc .
- de to'arashul Matrics:dna carcotas sint convins de bunele dv. intentii si pt. asta imi voi permite sa va pacmanesc nitel.. pe dv. si pe toti sustinatorii pluripartitismului, si ai politici in general! Nu a fost retoric cind am intrebat de ce avem "nevoie" de tzshpe partide +1 (Partidul Radical) pt. a hotari ce e bine pt. popor. Nu dau exemple de situatii pt. ca puteti duce mai departe ideea! Iar la chestia cu "dictatorul" Basescu ma pufneste risul (de naivitatea voastra):CHIAR SPERATI SA APARA PESTE NOAPTE ATITIA PATRIOTI-EROI INCIT SA OCUPE PARLAMENTUL -SENATUL -GUVERNUL PENTRU A INDREPTA SITUATIA?! Sau se va gasi un simgur timpit sa-si riste pina si pielea pina va acapara PUTEREA complet , prin reorganizare "dictatoriala"? Chestia asta cu dictatorelul Basescu e atit de raspindita si mediatizata incit nu ma pot retine sa va avertizez ca sinteti inca prea usor de trombonit si jucati inca dupa cum va cinta ei! Greu de crezut?! Atunci ati uitat de "ozon", "incalzire", 9/11, Lovilutie, Irak, samd. Chiar de nici-una nu va aduceti aminte?!!!
- de carcotas:to`arashul Matrix,nu sunt nici pentru pluripartidism,dar nici pentru unicitatea unui partid.As spune ,mai degraba ,ca nu prea vad rostul partidelor ci mai degraba al unor bresle de meseriasi ce ar trebui sa-si aiba reprezentantii in parlament si al unor oameni capabili,in meseria lor,ce ar trebui sa-si aiba locul in guvern.Asta este ,insa,o utopie,deoarece sunt o gramada de bagatori de seama,incapabili sa faca o alta meserie si "se fac" politicieni.Nu as avea nimic cu ei si cu faptul ca papa niste bani pe spinarea altora daca ,daca si-ar recunoaste cinstit incapacitatea si nu ar deveni ,peste noapte,extrem de priceputi in toate domeniile;sunt in stare,verbal,de la arat pana la operatii pe cord deschis.Se pricep la toate,dar nu fac nimic concret.Nu,nu am uitat de gaura din ozon si incalzirea globala a doamnei de fier,ma deranjeaza pelicanii care ingit de la pungi de plastic la lingurite de stiuca si p`orma se vaieta ca ii doare burta,dar nu de ras.Cu stima.
- de Garcea penzonaru:Bravos "carcotashule" m-ai pus in dilema paritate 1/1 articol / comentariu. Shi to'arashul Matrics le tamaie bine cu Lovilutzia shi Irakul treaba este catzi dintre cei ce posteaza sau macar citesc aceste comentarii ishi dau seama de crudul adevar atata timp cat ei sustzin faptele reprobabile ale unui primar care "a facut ceva pt. orash". Pai nu pt. asta a fost ales shi platit cu 4.000E/luna, sa fi fost platit cumva doar pt inaltul sau grad de cultura shi educatzie?????!
- de to'arashul Matrix::) Pai la chestia asta cu specialistii era logic sa ajung pina si eu! :) Si pt. ca nu am gasit decit banii sa motivez oamenii in capitalism, m-am intors la "dictatura" ceausista! Dar asta e alt pachet de pampersi ! Va pacmaneam doar de "dragul" PRELUARII unor idei periculoase chiar si pt persoana proprie a raspindacului! Nu se face asta la dv, prisepeti? O zi buna in continuare indiferent de bleahurile mele!
- de kembel:Au trecut 2o de ani, mai avem 80, pana sa devenim un popor. Aveti va rog, romanii mei putintica rabdare! Vai de mama noastra, ce conducatori am avut si probabil, vom avea ! CEI CE SUNTETI CAPABILI PLECATI URGENT DIN ACEASTA MIZERIE DE TARA. Daca nu, puneti mana ( pardon, sufletul) sa se faca ordine! Altfel veti ajunge MILOGI, in tara tuturor posibilitatilor. Pacat de cei ce am apucat aceste vremuri.
- de mirey:Uite,eu de multe ori am analizat cum arata spatiul in care locuiesc eu si familia mea si...tara. Daca tarii ii merge mai bine ,atunci si noua ne este mai bine,daca nu...nu... Ce sa zic...este inca greu,dar nu ne ramane decat speranta de a merge mai departe...pana la capat. Si cred ca am uitat sa ne bucuram cum trebuie de micile placeri ale vietii:o carte buna,o revista super,o haina sexi,o plimbare frumoasa prin parc ,o prajitura sau o inghetata,un film bun...dar marile probleme tind sa le cuprinda pana si pe acestea din urma...din pacate,dar totusi se poate ....sa vedem si partea roz a vietii :)
