(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4789. Joi, 29 Aprilie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Contrapunct romantic
„Veniţi, privighetoarea cântă...!“
Opinii - Ion Drăgan(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
... Dezbinare, ură, intoleranţă, disponibilizare, şomaj, grevă, inflaţie, corupţie, criză, crimă, furt, jaf armat, viol, sinucidere, şi multe alte cuvinte, sunt favoritele dicţionarului de azi. Cuvinte care, de 20 de ani încoace, de atâta uz, s-au... uzat şi ele, devenind desuete. Suntem săraci şi de avere, şi de mângâiere, dar (ne) vom îmbogăţi vocabularul cu alte şi alte „neologisme“. Ce va mai fi? Ce alte cuvinte vor mai putea exprima adevăru’-adevărat? În contrapartidă, şi pentru că, nu-i aşa, limba este un organism viu, mereu în schimbare, cuvinte precum construcţia (materială şi spirituală), cultul muncii, cultul (respectului) valorii, competenţă, conştiinţă, responsabilitate şi multe alte cuvinte au căzut în uitare, au ajuns arhaisme, din ce în ce mai puţin folosite, pentru că nu mai exprimă realităţile, faptele epocii...
...Simt nevoia unei purificări, unei înseninări în gând şi suflet. În ciuda vremii potrivnice, risc şi pornesc spre munte. Am câştigat! Neimpozabil! A fost senin şi aproape cald. A înflorit şi la munte liliacul! Cerul senin, de albastru înalt, se reflectă în apele râului de munte, curgând grăbite peste estacadele naturale, pietre de mărimi şi forme diferite. Apa trece, pietrele rămân! Dinspre zăpezile încă netopite coboară de la izvoare, odată cu apele râului, o adiere de aer răcoros, pur. La doi paşi de râu, muntele, care străjuieşte curgerea apei. Muntele şi râul – durată şi trecere!
Ce este durată, ce este trecere, în civilizaţia materială şi spirituală? Ce ne reprezintă pe noi, în ochii noştri şi în ochii lumii, ca oameni şi ca ţară?...
„Ne-am săturat de palavre/ De cărţi şi filme de şoc/ Cu vampe reci şi cadavre/ Cu stele de iarmaroc“.
În această ediţie a „Contrapunctului romantic“ supun atenţiei câteva repere – semne de durată, valori naţionale sau universale de care este bine şi necesar să ne amintim, chiar dacă timpurile ne solicită atenţia pe probleme cuprinse în arealul cuvintelor de început ale acestui material. Dincolo de aceste probleme, care, vorba ceea, „ne ocupă tot timpul“, există aniversări, comemorări, „oameni, fapte, întâmplări“, despre care nu pot să spun că nu s-a vorbit-scris, dar s-a amintit în treacăt şi de mai puţine ori decât cuvintele criză sau viol, de exemplu. Suntem la sfârşitul lunii aprilie. Să ne (re)amintim o parte doar din reperele de durată, ivite în luna aprilie, de-a lungul timpului. Să ne (re)amintim de cei ce au fost şi sunt, prin opera lor, să ne amintim de cei ce sunt şi vor rămâne în istoria culturii, civilizaţiei româneşti sau universale.
Că tot vorbim despre durată şi trecere, istoria literaturii va reţine cu siguranţă numele lui Fănuş Neagu şi Romulus Vulpescu, născuţi în aceeaşi zi, 5 aprilie, Fănuş Neagu în 1932, Romulus Vulpescu în 1933. La mulţi ani, cu sănătate, cu forţă şi sensibilitate creatoare! Nu, niciodată nu va fi expirat termenul în care le putem ura viaţă lungă! Expiraţi sunt acei rătăcitori prin deşert, care îi catalogau pe cei doi corifei ai scrisului românesc drept scriitori expiraţi. Poate pentru că o mare parte a operei celor doi a fost scrisă în „deşertul cultural“ (nu în cel de azi, ci în cel ante 1990) ?!...
La 9 aprilie 1850 are loc, la Teatrul Naţional din Iaşi, premiera piesei „Coana Chiriţa“ sau „Două fete şi-o neneacă“ de V. Alecsandri. Stră-strănepoţii de azi ai Chiriţoaiei şi-au mai „tras“ câteva limbi străine în dotare, alături de limba furculision: romgleza, frangleza şi afacereza.
Ce dor ne este de tine, George Pruteanu! Nouă şi Limbii Române!
Spre amintire, să spunem că la 11 aprilie 1944 se stingea din viaţă poetul Ion Minulescu, important reprezentant al simbolismului românesc. Au rămas cărţile lui, pe care, cu drag le răsfoiesc şi azi, nu doar din... patriotism local, Minulescu fiind oltean prin descendenţa maternă.
În calendarul literaturii universale, data de 23 aprilie este şi aniversară, şi comemorativă pentru Wiliam Shakespeare, dramaturg, poet, sonetist, cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză. S-a născut la 23 aprilie 1564 şi s-a stins la 23 aprilie 1616. Felicitări pentru dl Emil Boroghină şi Teatrul Naţional Caiova, pentru cultul respectului faţă de o valoare universală, pentru demersul de „a aşeza singuri vremurile la loc“, în vremuri când „lumea a luat-o razna“ şi la Stratford on Avon, şi la Craiova on Jiu, de fapt, peste tot în lume.
Pe 7 aprilie, Amza Pellea, „prinţul glumei româneşti“, a împlinit 79 de ani. Nu spun ar fi împlinit, pentru că după tot ce ne-a dăruit în scurta sa viaţă pământeană, el trăieşte şi azi, undeva sus, într-o stea de veghe! Şi mai trăieşte atâta timp cât noi, aici, pe pământ, îl păstrăm viu în amintirea noastră. Fie-i vie şi veşnică amintirea! „Ai plecat de copil/ Dintre-ai tăi din Băileşti/ Te-ai întors monument/Prinţul glumei româneşti... Eşti atâta de departe/ Suferinţa te-a constrâns/ Viaţa mamii ei de moarte/ Amzo, scoate-ne din plâns!... Şi fă râsul terapie/ Şi fă-l rege pe artist/ Fă un pic de bucurie/Pentru neamul tău cel trist!“ (fragmente din „Baladă pentru Amza Pellea“, 1994, Adrian Păunescu).
Dar, pentru că suntem foarte aproape de 1 mai, nu pentru a uita realităţile triste din „calupul“ de cuvinte de început, ci doar pentru a ne mângâia sufletul, pentru a prinde puteri, să ne amintim de Alexandru Macedonski, după mamă, oltean din Adâncata-Pometeşti, de pe valea Amaradiei. Ni-l aduce în suflete, neica Tudor al nostru, în frumoasa „Noapte de mai“:
„Veniţi, privighetoarea cântă/ Şi liliacul e-nflorit!“.
...Simt nevoia unei purificări, unei înseninări în gând şi suflet. În ciuda vremii potrivnice, risc şi pornesc spre munte. Am câştigat! Neimpozabil! A fost senin şi aproape cald. A înflorit şi la munte liliacul! Cerul senin, de albastru înalt, se reflectă în apele râului de munte, curgând grăbite peste estacadele naturale, pietre de mărimi şi forme diferite. Apa trece, pietrele rămân! Dinspre zăpezile încă netopite coboară de la izvoare, odată cu apele râului, o adiere de aer răcoros, pur. La doi paşi de râu, muntele, care străjuieşte curgerea apei. Muntele şi râul – durată şi trecere!
Ce este durată, ce este trecere, în civilizaţia materială şi spirituală? Ce ne reprezintă pe noi, în ochii noştri şi în ochii lumii, ca oameni şi ca ţară?...
„Ne-am săturat de palavre/ De cărţi şi filme de şoc/ Cu vampe reci şi cadavre/ Cu stele de iarmaroc“.
În această ediţie a „Contrapunctului romantic“ supun atenţiei câteva repere – semne de durată, valori naţionale sau universale de care este bine şi necesar să ne amintim, chiar dacă timpurile ne solicită atenţia pe probleme cuprinse în arealul cuvintelor de început ale acestui material. Dincolo de aceste probleme, care, vorba ceea, „ne ocupă tot timpul“, există aniversări, comemorări, „oameni, fapte, întâmplări“, despre care nu pot să spun că nu s-a vorbit-scris, dar s-a amintit în treacăt şi de mai puţine ori decât cuvintele criză sau viol, de exemplu. Suntem la sfârşitul lunii aprilie. Să ne (re)amintim o parte doar din reperele de durată, ivite în luna aprilie, de-a lungul timpului. Să ne (re)amintim de cei ce au fost şi sunt, prin opera lor, să ne amintim de cei ce sunt şi vor rămâne în istoria culturii, civilizaţiei româneşti sau universale.
Că tot vorbim despre durată şi trecere, istoria literaturii va reţine cu siguranţă numele lui Fănuş Neagu şi Romulus Vulpescu, născuţi în aceeaşi zi, 5 aprilie, Fănuş Neagu în 1932, Romulus Vulpescu în 1933. La mulţi ani, cu sănătate, cu forţă şi sensibilitate creatoare! Nu, niciodată nu va fi expirat termenul în care le putem ura viaţă lungă! Expiraţi sunt acei rătăcitori prin deşert, care îi catalogau pe cei doi corifei ai scrisului românesc drept scriitori expiraţi. Poate pentru că o mare parte a operei celor doi a fost scrisă în „deşertul cultural“ (nu în cel de azi, ci în cel ante 1990) ?!...
La 9 aprilie 1850 are loc, la Teatrul Naţional din Iaşi, premiera piesei „Coana Chiriţa“ sau „Două fete şi-o neneacă“ de V. Alecsandri. Stră-strănepoţii de azi ai Chiriţoaiei şi-au mai „tras“ câteva limbi străine în dotare, alături de limba furculision: romgleza, frangleza şi afacereza.
Ce dor ne este de tine, George Pruteanu! Nouă şi Limbii Române!
Spre amintire, să spunem că la 11 aprilie 1944 se stingea din viaţă poetul Ion Minulescu, important reprezentant al simbolismului românesc. Au rămas cărţile lui, pe care, cu drag le răsfoiesc şi azi, nu doar din... patriotism local, Minulescu fiind oltean prin descendenţa maternă.
În calendarul literaturii universale, data de 23 aprilie este şi aniversară, şi comemorativă pentru Wiliam Shakespeare, dramaturg, poet, sonetist, cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză. S-a născut la 23 aprilie 1564 şi s-a stins la 23 aprilie 1616. Felicitări pentru dl Emil Boroghină şi Teatrul Naţional Caiova, pentru cultul respectului faţă de o valoare universală, pentru demersul de „a aşeza singuri vremurile la loc“, în vremuri când „lumea a luat-o razna“ şi la Stratford on Avon, şi la Craiova on Jiu, de fapt, peste tot în lume.
Pe 7 aprilie, Amza Pellea, „prinţul glumei româneşti“, a împlinit 79 de ani. Nu spun ar fi împlinit, pentru că după tot ce ne-a dăruit în scurta sa viaţă pământeană, el trăieşte şi azi, undeva sus, într-o stea de veghe! Şi mai trăieşte atâta timp cât noi, aici, pe pământ, îl păstrăm viu în amintirea noastră. Fie-i vie şi veşnică amintirea! „Ai plecat de copil/ Dintre-ai tăi din Băileşti/ Te-ai întors monument/Prinţul glumei româneşti... Eşti atâta de departe/ Suferinţa te-a constrâns/ Viaţa mamii ei de moarte/ Amzo, scoate-ne din plâns!... Şi fă râsul terapie/ Şi fă-l rege pe artist/ Fă un pic de bucurie/Pentru neamul tău cel trist!“ (fragmente din „Baladă pentru Amza Pellea“, 1994, Adrian Păunescu).
Dar, pentru că suntem foarte aproape de 1 mai, nu pentru a uita realităţile triste din „calupul“ de cuvinte de început, ci doar pentru a ne mângâia sufletul, pentru a prinde puteri, să ne amintim de Alexandru Macedonski, după mamă, oltean din Adâncata-Pometeşti, de pe valea Amaradiei. Ni-l aduce în suflete, neica Tudor al nostru, în frumoasa „Noapte de mai“:
„Veniţi, privighetoarea cântă/ Şi liliacul e-nflorit!“.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.0 din 20 voturi
Nota curentă: 4.0 din 20 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de EU:
DOMNULE ION DRAGAN .AI SPUS PREA MULTE ADEVARURI IN ACEST ARTICOL !!!!!!!MULTUMIM DIN INIMA !!!!! ASTA SEARA MA CULC MAI DESTEPT ...ROMANIA MEA!!!!! - de to`arashul Matrics:"neimpozabil" dle Dragan?!!! Halal bucurie daca ni se tot intoarce gindul la impozite! Ajuns definitiv in Jermania in `98 am cautat cu disperare baladele lui Tudor Gheorghe! Abia ce luasera avint sidiurile iar vinilul disparuse deja! Ia-le de unde nu-s! Cu greu am gasit cite ceva.... ca sa le tin "acolo"! Impactul interior era prea mare pentru mine! Capitalistii de astazi vor zimbi cu subinteles la sentimentalismul ieftin "al unora" dar nu ma mai intereseaza! Am aflat intre timp ca toate aceste nimicuri umplu sacul spiritual si il tin drept.... e ceea ce ne face oameni! Fara astea sintem doar niste cadavre umblatoare! Am sa ajung la Sf. Petru cu constiinta impacata: -"Ce-ai facut tu pina acum? -AM TRAIT! Am ris, am plins, am iubit, am urit!"... altii exista doar! Banii ! (asta ca sa existe si la fiecare comentariu de-al meu o referinta la bani!) :)
- de Radical:Frumos articol ! Dar ce putem face ? Cum putem sensibiliza varcolacii care se lupta pe stadioane pt suprematia peluzei. E tot ce vor in lumea lor mica. Cum sa le-o facem noi mai mare, cum sa le largim orizonturile ? Generatia postdecembrista este compromisa si creata ca masa de manevra. Carne de tun. Rar se mai ridica un pusti / pustoaica deaspra tuturor cum e eleva care va merge la Helsinki sa ne reprezinte. Pacat , mare pacat !
- de jampinel:pai alegeti-ma pe mine generalul Rumanicii, bai rumanacilor! si-o sa duc la sfirsit ceea ce-a inceput generalul Antonescu in anul '40! plus pe toti postdecembristii astia care inca mai fura! pe onorul meu! o sa purific Rumanika in asa fel , de-o sa ramina cam vreo 5 milioane de OAMENI!
- de Dandanache:Shi clopotzeii, clink, clink, clink, care familia mea de la '48 sa nu prinda loc in golegiu! Mah, tataie, lasa-ne, frate!
- de http://medicalnewspro.blogspot.com:the best site
- de cucu:ka kind minkind, minkind kakind, ka ka t facusi! Si eu ca prostul imi pierd timpul sa-ti lecturez aberatiile(inclusiv colegii mataluta bat cimpurile).
- de to`arashul Matrics:Stiti (sanchi) ca unul din capetele de acuzare ale japonezilor a fost "prelungirea inutila a razboiului prin negocieri sterile".... desi acceptasera predarea neconditionata de la prima oferta! E dovedit deja.... dar nemediatizat! Ia fiti antena ce scrie Eustace Mullins in The secret history of the atomic bomb - Why Hiroshima was destroyed (1998) : " The atomic bomb would not be ready for several more months. "We have already lost Germany," Stettinius said. "If Japan bows out, we will not have a live population on which to test the bomb." "But, Mr. Secretary," said Alger Hiss, "no one can ignore the terrible power of this weapon." "Nevertheless," said Stettinius, "our entire postwar program depends on terrifying the world with the atomic bomb." "To accomplish that goal," said John Foster Dulles, "you will need a very good tally. I should say a million." "Yes," replied Stettinius, "we are hoping for a million tally in Japan. But if they surrender, we won't have anything." "Then you have to keep them in the war until the bomb is ready," said John Foster Dulles. "That is no problem. Unconditional surrender." "They won't agree to that," said Stettinius. "They are sworn to protect the Emperor." "Exactly," said John Foster Dulles. "Keep Japan in the war another three months, and we can use the bomb on their cities; we will end this war with the naked fear of all the peoples of the world, who will then bow to our will." HUH?!!! :)
- de to`arashul Matrics:conform unui raport ONU, suprafetele cultivate cu coca in Columbia au crescut anul trecut cu 26% fata de 2006! Va amintiti (sanchi) ca in ultimii ani hUSA a infiintat (parca) 16 noi baze militare in Columbia in (fantasmagoricul) War on Drugs care costa platitorii americanoizi de taxe 5 mlrd! Va mai amintiti si (inca o data sanchi) si ca Cocaine Import Agency (C.I.A.) "recunoaste" ca exportul de opiu al Afganistanului a crescut cu 3000 % fata de 2001... adica de cind a inceput "razboiul" impotriva baubaului musulman! In "ajutorul" Greciei vor sari si dolarii americanoizi! Portugaliei ii este si ei "teama" ca se va prabusi intr-o "criza" greceasca! Nici Spania nu se simte prea bine! Italia a stranutat si ea de citeva ori! 1.4 trilioane costa "ajutorul" antidroguri oferit administratiei Calderon (Mexic) de catre Hussein Obama (te-ai convins ba?!!).... si lucrurile au luat-o razna! Hmmm (sanchi)! Armata este chemata in ajutorul..... Chicagoului! Violenta... maica mamii ei de civilizatie! Ieri am vazut o masina de la Google Street View! Astazi citesc ca ciumetii logheaza in Jermania wifi-urile si MAC Adress-urile! Cica si Vezuviu are o piatra in pantof!... Dar nu va temeti: URSE s-a intilnit zilele trecute pentru a stabili noi standarde de zbor! V-as mai povesti dar miine am de muls niste nemtoaice blonde si trebuie sa ma odihnesc! Astora nu le place sa fie neglijate! Dormiti linistiti.... "in bocancii statului"! :)
- de EEE:BUN ARTICOL - DAR CREZI CA LA AMERICANI DUPA RAZBOIU DE SECESIUNE A FOST MAI BINE SAU LA NEMTI DUPA CADEREA BERLINULUI - EU TE-AS INTREBA CEL CU ARTICOLUL LA NOI A FOST ,, REVOLUTIUNE ,, SAU CARE RAZBOI ----- DECI CUM E------SI DE CE------
