21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiO şedinţă de partid

O şedinţă de partid

Tovarăşii s-au adunat dimineaţa la şedinţă. Păşind cu gravitate, cu chipuri afectate de importanţa momentului, tovarăşii pătrund în sala de şedinţe. Grupuri, grupuri, se aşază pe scaune. Zâmbete reci, oficiale, încălzesc chinuit atmosfera. Şoapte conspirative strecoară la urechi atente micile bârfe, noutăţile din sistem. Tovarăşul X va fi promovat. E în graţiile Tovarăşului! Ai auzit de Y, îl vor mazili, la munca de jos cu el. Aşa a hotărât Tovarăşul, cică e prea critic, are o atitudine neconstructivă.
Şuşotelile încetează la intervenţia tovarăşului prim-secretar. Se propune şi se aprobă în unanimitate prezidiul. Va fi constituit din câţiva tovarăşi propuşi de tovarăşul prim, tovarăşi cu experienţă, care ştiu să redacteze şi să încheie procesul-verbal al şedinţei. Pe ordinea de zi avem alegeri. Tovarăşul prim-secretar dă citire listei tovarăşilor propuşi. În sală se iţesc rânjete ironice. He, he, he, tot pe tovarăşul Z l-au pus pe listă. Ce înseamnă să fii în graţiile Tovarăşului! Tovarăşii cei noi sunt oameni de încredere. Încrederea primită de la Tovarăşul! Se trece la vot. Se votează în unanimitate. Cum să te opui deciziilor înţelepte luate de conducerea superioară de partid? Se poate aşa ceva? Nu se poate, tovarăşi! Tovarăşul prim-secretar mulţumeşte tovarăşilor pentru participare. E mulţumit tovarăşul prim. Sarcina trasată de Tovarăşul a fost executată.
Tovarăşii părăsesc sala, păşind cu aceeaşi gravitate. Ajunşi afară, se îndreaptă cu grabă spre maşinile parcate în apropiere. Sunt mulţumiţi şi tovarăşii. Au scăpat de corvoada asta. Oricum, nu prea contează ce au votat. Nu la ei este decizia. În mintea unui tovarăş se naşte întrebarea: la ce folos să ne mai cheme? Decizia era luată. Speriat de gândul îndrăzneţ, tovarăşul dă din cap. La ce prostii se gândeşte omu’ când e obosit. E mai bine aşa. Ce ne trebuie nouă libertatea de a alege? Să ne băgăm noi unde nu ne fierbe oala, în treburile tovarăşilor de sus? Mai bine ignoranţi şi în tihnă, pe la organizaţiile noastre. E de ronţăit, e bine. Ce ne trebuie dezbatere, dureri de cap? Păi, zău, aşa, tovarăşi!
    Se întorc tovarăşii la organizaţiile de bază. Mâine sau poimâine vor aduna activul de partid şi vor comunica rezultatul alegerilor. Ultima sarcină trasată de conducerea superioară pe chestiunea „democraţiei de partid“. De săptămâna viitoare ne întoarcem la treburile noastre. E bun partidul, că ne dă de mâncare. Avem nevoie şi de chestiunile astea formale. Dacă nu ar fi partidul, ce ne-am face noi?
M-am trezit din vis, îngrozit că Decembrie 1989 nu a avut loc, că Ceauşescu trăieşte şi tocmai l-a proclamat pe Nicuşor urmaşul la tronul RSR, că la Alimentara mă aşteaptă bunica, să preiau statul la coadă, că la TVR, începând cu ora 20.00, aveam să privesc, după Telejurnal, osanalele ridicate Tovarăşului şi Tovarăşei în cadrul Festivalului „Cântarea României“. A fost un vis urât.
Am privit la cer şi mi-am amintit că trăiesc în România anului 2010. Cerul mi-a şoptit însă că nu sunt liber. Tovarăşii de ieri sunt domnii de azi! Tovarăşul prim secretar este parlamentarul meu, tovarăşul activist este primarul meu, ministrul meu, securistul este omul de afaceri care asfaltează, doar pentru o iarnă, străzile oraşului meu. Şedinţa de partid nu a murit, ci doar s-a transformat. Întreaga ţară a devenit o şedinţă de partid. Aplaudacii suntem noi, cetăţenii neputincioşi ai României falimentare. Tovarăşii de ieri, de azi, de mâine sunt cei care ne hotărăsc destinul.
Libertatea? Un vis frumos, o iluzie. Ce a devenit viaţa noastră? O absurdă şedinţă de partid. Tovarăşi, vă rog să semnaţi procesul-verbal. Cetăţene, dormi liniştit, partidul lucrează pentru tine!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

30 COMENTARII