Cine urmează la rând? Curtea Constituţională ne poate desfiinţa cam toate instituţiile cu atribuţii de control din România, urmând logica argumentării din decizia pronunţată în cazul Agenţiei Naţionale de Integritate. Pe baza ei, Poliţia Rutieră, controlorii de tren, fiscul, Consiliul Concurenţei şi cam oricine face anchete şi aplică amenzi în ţara asta riscă să dispară. Oricine va putea pretinde că sunt neconstituţionale, invocând exact argumentele utilizate de judecători în motivarea deciziei pronunţate în data de 14 aprilie în cazul ANI.
Judecătorii Curţii susţin că ANI funcţionează ca un organism jurisdicţional, deşi nu face parte din sistemul de justiţie descris în Constituţie, fiind organ administrativ. Pe scurt, în motivarea Curţii, judecătorii susţin că inspectorii de integritate se poartă pe alocuri ca procurorii şi ca judecătorii, adică solicită informaţii de la instituţii, fac un dosar, administrează probe, audiază martori, propun o soluţie (confiscarea averii), întocmesc un mic rechizitoriu. Citez din motivarea Curţii, „ANI decide că o parte din avere este nejustificată şi, prin urmare, dă un verdict, activitate permisă numai instanţelor de judecată“. Procedând astfel, Agenţia s-ar plasa în afara legii fundamentale, potrivit căreia justiţia se realizează doar în instanţă.
Pe logica asta, nici Poliţia Rutieră n-ar mai avea dreptul să aplice amenzi. Ce face poliţistul? Întocmeşte şi el un mic dosar, ia declaraţii de la martori, mâzgăleşte un mic rechizitoriu (procesul-verbal) şi pronunţă un verdict (amendă). Altfel spus, şi Poliţia Rutieră, tot organ administrativ, la fel ca ANI, se poartă după mintea judecătorilor Curţii Constituţionale, ca un organ jurisdicţional. Prin urmare, Loganurile cu girofaruri trebuie repejor trase pe dreapta, iar legea, tamponată frontal. Poporul, fiţi convinşi, s-ar bucura nespus. Urmând cuvânt cu cuvânt argumentaţia Curţii, nici controlorii de tren nu par foarte constituţionali. Nişte mici procurori cu aere de judecători şi ei!
Extindeţi acest raţionament absurd şi la inspectorii ANAF, ai Curţii de Conturi, Consiliului Concurenţei etc. şi mai radem o duzină de instituţii, tot pe motiv că funcţionează ca nişte tribunale/parchete paralele. Le scoatem şi pe ele din circuit? În fine, culmea absurdului la care se poate ajunge urmând argumentaţia servită de câţiva purtători abuzivi de robe este că însăşi Curtea Constituţională se plasează în afara Constituţiei. Şi ea funcţionează tot ca un tribunal paralel, în afara autorităţii judecătoreşti consacrate în legea fundamentală. Această observaţie a făcut-o în premieră profesorul Corneliu Liviu Popescu, într-un comentariu critic la adresa deciziei Curţii Constituţionale din 2008, prin care a fost omorâtă CNSAS.
De acum, ne putem aştepta ca judecătorii să declare orice şi pe oricine ca fiind neconstituţional: un copac, o traversă de cale ferată sau o roată de bicicletă. Şi tu, cititorule, ai putea ajunge într-o bună zi neconstituţional. Judecătorii Curţii au dovedit că pot argumenta orice şi nu-şi fac mari probleme dacă pronunţă decizii ridicole sau care se bat cap în cap. Pe lângă argumentaţia debilă, judecătorii Curţii se contrazic şi în cazul ANI, la fel cum au făcut-o în cazul Cernea, sesizare respinsă în ianuarie şi aprobată în aprilie.
De pildă, unul dintre argumentele invocate în sprijinul declarării neconstituţionalităţii legii de funcţionare a ANI este că, având dreptul să propună confiscarea averii nejustificate, răstoarnă sarcina probei. Altfel spus, cel anchetat ajunge în situaţia de a dovedi el caracterul licit al averii propuse spre confiscare, ceea ce ar încălca Constituţia. Numai că aceiaşi judecători s-au pronunţat în 2006 pe o sesizare identică, dar care viza altă lege. Era vorba de posibilitatea confiscării averilor nejustificate, prevăzută în Legea 115/1996 (controlul averilor demnitarilor). Atunci însă, Curtea Constituţională a respins excepţia ridicată de Avocatul Poporului, pe motiv că doar judecătorii pot decide în instanţele de judecată cum aplică legea.
Deciziile contradictorii ale Curţii Constituţionale şi arbitrariul lor au lăsat cancelariile occidentale cu gura căscată. Judecătorii Curţii se poartă ca Dumnezeii României: ei pot schimba arhitectura instituţională după cum pof-tesc, se pot contrazice şi pot abuza de puterea lor fără să dea socoteală nimănui. Strict în cazul ANI, şapte din nouă judecători sunt suspectaţi că au avut un interes direct în demolarea instituţiei, fiind controlaţi la avere. Dacă aşa stau lucrurile, vorbim despre o judecată subiectivă, în interes personal, nu bazată pe argumente juridice.
Am vorbit cu jurişti din ţări occidentale care nu înţeleg cum poate fi desfiinţată o instituţie pe motiv de neconstituţionalitate după ce a funcţionat trei, patru sau cinci ani. Cum de legea permite astfel de anomalii? Şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, şi-a exprimat public îngrijorarea că o instituţie-cheie a picat peste noapte în România şi speră la remedierea situaţiei.
Greu de crezut însă că Agenţia Naţională de Integritate poate fi repusă uşor în funcţie. Să presupunem că guvernul îndreaptă pe ici, pe colo legea de funcţionare, cum a procedat în cazul CNSAS, şi face ANI din nou operaţională în câteva zile. Cum va proceda? Va emite o ordonanţă de urgenţă?
Îşi va asuma răspunderea? În orice situaţie, legea va ajunge, în final, tot la mâna parlamentarilor, care s-au cam fript cu declaraţiile de avere şi interese, în care presa, ONG-urile şi întreaga opinie publică îşi puteau vârî nasul. Graţie acestor instrumente ale transparentizării am aflat de mătuşa Tamara, aşa s-au născut zeci de anchete jurnalistice şi am aflat cum se împletesc afacerile cu politica. După cinci ani de coşmar, parlamentarii din toate partidele au ocazia să îndrepte răul făcut şi să respingă orice ordonanţă sau proiect de lege care să le scoată averile, afacerile şi interesele la lumină. Au ocazia să stingă iarăşi reflectoarele aprinse peste lumea lor şi să se cufunde în beznă. Nu cred c-o vor rata.
Că tot vorbim de redefinirea rolului Curţii Constituţionale şi de nevoia unei mai bune aşezări a competenţelor sale, constatăm că în proiectul de revizuire a legii fundamentale promovat de Guvern şi Preşedinţie nu se schimbă nimic esenţial în privinţa Curţii. Sunt păstrate regulile care i-au făcut posibilă funcţionarea haotică de până acum. De exemplu, excepţiile de neconstituţionalitate pot fi invocate mai departe oricând, de oricine şi oricând, chiar şi la ani de zile după adoptarea unei legi. Cum ar veni, să se revizuiască primim, dar să nu se schimbe nimic.
