Norul democrat-liberal

Săptămâna trecută am asistat la un eveniment mai puţin obişnuit pentru scena politică românească. Preşedintele republicii a criticat în termeni duri partidul aflat la guvernare, partidul care l-a sprijinit în alegerile prezidenţiale. Băsescu a certat PDL şi guvernul Boc! Căsnicia fericită dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria dă semne de oboseală. Se apropie divorţul? Poate că da, poate că nu, dar linişte nu va mai fi. Despre interesele pe care le-ar avea Băsescu în această ceartă s-a scris, s-a comentat. Am auzit felurite variante: Băsescu apără interesele cetăţenilor, Băsescu se pregăteşte să numească alt prim-ministru PDL, eventual de nuanţă blondă, Băsescu îşi respectă promisiunile electorale, Băsescu nu vrea să plătească alături de PDL costurile măsurilor anticriză etc. Oricare ar fi scopul urmărit, trebuie să acceptăm că Băsescu a spus nişte adevăruri dureroase, iar critica adusă modului în care guvernul Boc administrează ţara este corectă.
Au înţeles ceva democrat-liberalii din mustrarea băsesciană? Norul de cenuşă care a acoperit Europa şi tragicul deces al preşedintelui Poloniei au fost evenimentele care au captat atenţia opiniei publice şi au oferit Partidului Democrat Liberal o perioadă de graţie în care să-şi poată pregăti răspunsul. Au fost câteva reacţii de bun-simţ. Europarlamentarul PDL Cristian Preda a recunoscut public că Băsescu are dreptate atunci când critică sistemul intern de vot al partidului, sistem conceput pentru a proteja poziţia lui Emil Boc şi a grupării controlate de acesta. Vicepreşedinta PDL, Raluca Turcan, declara că partidul pare „a funcţiona inerţial, ghidat de o persistentă cultură a supuşeniei şi a criteriilor neclare de promovare, reminiscenţe ale unui partid mic, în care membrii urmăresc mici proiecte personale“. Aceste voci nu reprezintă însă răspunsul celor care conduc în realitatea PDL.
Ministrul transporturilor, Radu Berceanu, acceptă că Băsescu „a dat la oase,  a trimis o torpilă“ către partid, dar nu este de acord cu criticile făcute de preşedinte în legătură cu situaţia internă a PDL. Alt ministru portocaliu, domnul Vasile Blaga, declara, vag ironic, că democrat-liberalii „întotdeauna au ţinut cont de părerile preşedintelui“ şi că „vor avea şi o discuţie“ pe tema respectivă, dar că „îşi vor vedea în continuare de treabă“. Care este „treaba“ PDL?
Dacă luăm în considerare criticile aduse de Băsescu, PDL se ocupă de lucruri ruşinoase. În plan intern, partidul este în pericol de a funcţiona nedemocratic, sub controlul grupului de interese din jurul lui Emil Boc. Aceste interese afectează deja destul de grav actul de guvernare. Licitaţii aranjate pentru firmele „de partid“, promovări în structurile guvernamentale şi ale administraţiei publice locale pe criterii politice, o nouă politizare a administraţiei, de această dată sub stindardul portocaliu al PDL, administrarea fondurilor europene şi a resurselor naţionale în beneficiul grupurilor de afaceri apropiate de partid sau de politicieni din conducerea naţională a partidului etc. reprezintă lista acuzaţiilor la adresa guvernului care apar tot mai des în presă, chiar şi în presa neutră sau favorabilă preşedintelui Băsescu.
Băsescu a fost cu un pas înaintea PDL. A reacţionat dur, fără atenţionări prealabile, împotriva politicii greşite a guvernului Boc. Băsescu a surprins şi opoziţia, depăşind prin intensitate şi obiectivitate criticile pe care aceasta le aduce guvernului. PDL demonstrează, pe de altă parte, că este un partid fără lider, dependent de preşedintele republicii şi neputincios în situaţia în care Băsescu l-ar lăsa din braţe. Nu ştiu ce surprize ne pregăteşte Băsescu pentru viitorul apropiat. Vom vedea. Observăm doar că prezentul este gestionat de PDL printr-o politică guvernamentală neprincipială şi inadecvată situaţiei de criză în care ne aflăm. Băsescu a ales să joace o ultimă carte. Cheamă guvernul la consultări. Vor reacţiona corespunzător PDL şi Emil Boc măcar în ceasul al unsprezecelea?
Insensibil la această tensionare a relaţiilor dintre Băsescu şi PDL, cetăţeanul de rând caută răspunsuri la alte întrebări, mult mai importante. Cearta dintre Băsescu şi Boc va fi urmată de măsuri benefice pentru economia ţării? Va încetini ritmul concedierilor? Cum vom plăti datoria imensă, de peste nouă miliarde de euro, pe care România a acumulat-o la FMI şi Banca Mondială? Se va reduce nivelul corupţiei care macină structurile statului? Ne va fi mai bine anul acesta? Întrebări la care guvernul Emil Boc trebuie să răspundă. Până atunci, rămânem rătăciţi într-un nor cenuşiu. Norul sărăciei noastre.